De câteva săptămâni încoace, liderii naţional-liberali români au intrat parcă în vrie cu declaraţiile, cel puţin unii dintre ei; aceia care încă mai aveau o oarecare tangenţă cu ceea ce înseamnă dreapta tot încearcă să se lepede de Satana alianţelor cu PC şi cu PSD, iar în timpul ăsta ceilalţi tac apăsat, în aşteptarea alegerilor. În paranteză fie zis, e neclar cum se va putea menţine în stare de funcţionare, după intrarea într-o alianţă ca USL, un partid unde majoritatea liderilor sunt de părere că, decât cu asemenea „€œaliaţi”, mai bine îşi vedeau de treabă. De menţionat că al lor lider maxim, Chucky, în inteligenţa-i proverbială, declarase în momentul semnării acordului cu PSD că în final se va produce o „€œcomasare, o absorbţie”, timp în care liderii PSD deja se întreceau în a credita noua alianţă cu o viaţă cât mai lungă (care 15, care 20 de ani). Printre nemulţumiţi se află şi celebrul cântăreţ de banjo, Louis Armstrong Orban, fost ministru, fost viceprimar, fost consilier, fost secretar de stat, fost şi iar fost.

Ideea cu dl. Orban este că, după cum declara la o conferinţa PNL Dâmboviţa, nu ştie să cânte decât cu dreapta, cu stânga nu poate. Domnul Orban îşi aminteşte cu oroare cum trebuia să fugărească autocarele cu votanţi PSD în 2004 şi 2005, deasemenea cum se goliseră în 2004 iazurile şi bălţile chiar în judeţul de unde prelung grăieşte, ca să se dea peşte drept mită electorală. Problema e că pe dl. cântăreţ îl lasă memoria când e vorba de celebra guvernare cu 22% susţinere în parlament, dar cu susţinere mascată din partea aceloraşi PSD-PC, de alianţele electorale făcute cu aceiaşi la suspendarea preşedintelui în 2007, sau la prezidenţialele din 2009. Poate mai găseşte totuşi o geacă roşie din campanie pe-acasă şi îşi aduce aminte. Alte lucruri sunt interesante totuşi: dl. Louis spune că el n-a intrat în politică nici pentru un loc de muncă, nici ca să cape de frustrări, nici pentru bani; el a intrat ca să apere valorile, respectiv libertatea fiecăruia dintre noi.

E o nebunie de instituţie asta numită DNA, spune el, şi a fost inventată de Năstase, nu de Băsescu. Trebuie să recunoaştem, se simte o mare uşurare când îl mai auzim spunând şi altceva decât „€œJos Basescu”. Dar să ne uităm de ce e rău DNA-ul, pe cine ameninţă el: păi tocmai libertatea, a unora ca Becali, Vântu, Diaconescu, Patriciu, Cătălin Voicu, precum şi a unei mari găşti de vameşi, care au insomnii cronice de câteva săptămâni. Bineînţeles că, pentru un public atât de larg, chiar merită să cânţi din banjo pe la mese.