Sloganurile Moarte Americii (Marg bar Amrika) și America e Marele Satan, alături de incendierea steagului american, sunt cele mai cunoscute elemente ale discursului politic iranian începând din 1979, de la Revoluția Islamică. Oamenii au prins vorba și o spun la bucurie, la necaz, când se lovesc accidental, când scapă o farfurie, când au dureri de măsele, când nu le pornesc mașinile, când plouă prea mult, când nu plouă deloc, când le vin facturi prea mari, când rămân fără bani și mai sunt zile bune până la salariu. Copiii elitei o strigă când sar în piscine, când se distrează în cluburi. Au emoticoane drăguțe cu sloganul „moarte Americii”. Pot fi auziți salutându-se „Moarte Americii!” și răspunzând „Moarte!!!”. Au chiar și o zi de sărbătoare numită așa!

Modul de viață iranian, impus de regimul ayatollahilor, presupune obligatoriu mărturisirea de credință cum că America e Marele Satan căruia trebuie să îi reziști, cu care trebuie luptat, care trebuie distrus!

Așadar, pentru iranianul care trăiește în acord cu voința regimului, America e o gaură neagră care pune în pericol lumea, care absoarbe încetișor părți din ea și consumă tot ce prinde. E iadul. E Mordorul pentru șiiți, fie ei din Iran ori din alte zone aflate sub influența Teheranului.

Asta nu înseamnă că nu există și americani buni. Ei există, dar sunt slugi fără voie ai sistemului iudeo-masonic care conduce America și bună parte din lumea occidentală. Trăiesc în sclavie. Elita politică iraniană mărturisește public, cu furie, toate astea și veghează ca toată țara să fie convinsă că așa stau lucrurile.

Numai că, din când în când, se află că aceeași elită se luptă să obțină dreptul de a călători în Statele Unite, de a face afaceri cu firmele americane, de a-și trimite copiii la studii ori pur și simplu ca să trăiască acolo. De curând, în parlamentul iranian, în lupta dintre facțiuni, au apărut acuzații care au fost preluate de presă, că în timpul negocierilor pentru încheierea acordului JCPOA (Joint Comprehensive Plan of Action), 2500 de iranieni au primit rezidență ori cetățenia americană. Mulți dintre ei, tineri, copii ai demnitarilor de la Teheran.

Despre alți copii ai demnitarilor iranieni care locuiesc în Statele Unite se mai aflase în presa internațională, ilustru exemplu fiind Maryam Fereydoun, fiica fratelui mai mic al președintelui Iranului, Hassan Rouhani, el însuși mare demnitar și apropiat al ayatollahului Khomeini. Acesta a reușit să își trimită fata să învețe la Columbia University înainte de a o muta la Londra (altă destinație categoric interzisă iranienilor). Mehdi Hashemi Rafsanjani, fiul fostului președinte al Iranului, Akbar Hashemi Rafsanjani, a fost trimis la studii, de asemeni, în Statele Unite. Mahdi Zarif, fiul ministrului de externe iranian Mohammad Zarif, a absolvit cursurile City University of New York, universitate de stat, care funcționează pe banii contribuabilului american.

Lista cu copiii demnitarilor iranieni care au petrecut timp îndelungat în Statele Unite, în Occident la modul general, ori locuiesc acolo, nu e tocmai scurtă, chiar dacă e numai în parte cunoscută presei. Iar dacă nu au reușit să aibă parte de bunăvoința administrației Obama, demnitarii și afaceriștii iranieni nu au renunțat – și-au cumpărat pașapoarte străine, rezolvând pe ocolite cu intrarea și șederea în Occcident, cum demonstrează scandalul recent în care s-a aflat că 1182 de iranieni și-au cumpărat pașapoartele din Uniunea Comorelor, între anii 2008 și 2017.

Iar unealta prin care marele stat satanic, America, stăpânește lumea – sistemul bancar american – a fost de asemeni folosită de iranieni, chiar și la nivel oficial, chiar în timpul în care sancțiunile erau în vigoare, cu bunăvoința administrației Obama, bineînțeles. Folosirea uneltei perfide iudeo-masonice, sistemul bancar american, s-a făcut numai pentru că „era cel mai eficient mod de lucru” cum arată un raport recent din Senatul american.

Și dacă asta au în cap durii de la Teheran, e clar că și bună parte din restul populației ar pleca în Occident, în America în special, îndată ce ar avea posibilitatea, fără să se mai uite înapoi. Ca și rușii, de altfel. Ca și chinezii. Ca toți marii dușmani ai Occidentului, ai Americii.

ACP