Asociația pentru Protecția Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki, mai cunoscută ca APADOR-CH, este una dintre cele mai vechi organizații non-guvernamentale din România. Înființată în 1990 cu obiectivul principal de a contribui la edificarea unei societăți democratice prin apărarea drepturilor omului și consolidarea societății civile în raport cu statul, organizația este astăzi perfect integrată în mediul organizațiilor non-guvernamentale din România. În aceste condiții nu este deloc surprinzător că a ajuns să practice un stângism întru totul adaptat cerințelor ideologice ale Noii Stângi, dominante în această zonă a societății.

Pentru a fi mai clar, iau ca exemplu un drept al omului pe care APADOR-CH îl interpretează strict în cheie ideologică – dreptul la viață. În acest sens, voi prezenta două situații în care dreptul la viață este abordat diferit de APADOR-CH, în funcție de valorile politice pe care această organizație, așa-zisă „de drepturile omului”, consideră că trebuie să le apere.

Situația 1. Dreptul la viață al copilului nenăscut
APADOR-CH este un apărător ferm al „dreptului” la avort. Trebuie numai să ne aducem aminte de celebrul scandal mediatic al proiectului de lege pentru consilierea femeilor care vor să recurgă la avort. Pe scurt, proiectul de lege prevedea că femeile care vor să facă avort trebuie să fie consiliate, cu cel puțin cinci zile înainte, privitor la ceea ce este și ceea ce presupune o întrerupere de sarcină. Nimic mai firesc, dacă te gândești că astăzi poți fi consiliat pentru o mulțime de nimicuri și este interzis prin lege să ți se tăinuiască informații cruciale la semnarea unui banal contract. Nu și din punctul de vedere al APADOR-CH.

Organizația non-guvernamentală a considerat că proiectul aduce atingere demnității femeilor și aduce limitare a libertății lor prin faptul că le obligă să fie informate. Cu alte cuvinte, informarea femeilor este, simultan, o insultă și o încălcare a libertății personale. Cât despre cel afectat de avort, în speță fătul uman, dreptul său la viață nu trebuie luat în calcul. APADOR-CH consideră că până și expresiile „copil” și „făt”, folosite pentru a desemna o ființă umană aflată în uterul propriei mame constituie, în sine, o încălcare a libertății. De altfel, ONG-ul a precizat cât se poate de clar că nu există drepturi ale copilului nenăscut, ci doar ale femeii. Printre acestea, firește, nu este inclus și dreptul la informare.

Diana Hătneanu, director APADOR-CH.

Diana Hătneanu, APADOR-CH
• Reprezentam 22 de organizatii neguvernamentale de drepturile omului, de drepturile femeilor, care se ocupa cu accesul la serviciile medicale
• Nu suntem pentru amendarea acestui proiect de lege, ci pentru retragerea lui
• Este nevoie de o dezbatere reala, cu argumente rationale, vrem sa vedem niste studii de impact, inclusiv financiare, trebuie sa vedem studii sociologice
• Una dintre principalele probleme pe care le-am identificat se refera la intoarcerea impotriva femeii a dreptului de a fi informat. Femeia este pacienta si are dreptul de a fi informata, dar proiectul transforma acest drept intr-o obligatie a femeii de a se informa
• Femeia are dreptul sa fie informata, nu suntem impotriva informarii, dar nu trebuie obligata sa fie informata. Ea are dreptul, daca nu doreste sa fie informata, sa refuze consilierea – or acest lucru nu este prevazut in proiectul legislativ
• O alta problema il reprezinta modul in care textul jongleaza cu termeni care nu sunt intersanjabili, precum copil, fat; acesti termeni creeaza anumite moduri de a privi viata si nu poti sa te joci cu ei intr-o lege
• Preambulul propunerii legislative ne-a dat si el semne de intrebare: el citeaza niste drepturi existente in legislatie, dar acestea sunt privite pe dos; ele nu sunt ale copilului nenascut, cum se invoca in text, ci sunt in primul rand ale femeii
• Dreptul la viata nu este recunoscut din momentul conceptiei. Se citeaza hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului impotriva Frantei din care ar reiesi ca exista acest drept; va rog sa cititi hotararea pentru ca concluzia Curtii Europene este exact pe dos – nu exista acest drept
• In schimb femeia are dreptul de a nu fi supusa unor tratamente inumane si degradante, are dreptul la viata, sa fie informata in mod corect si echidistant si are dreptul ca interesele si bunastarea ei ca fiinta umana sa prevaleze asupra intereselor singulare ale societatii si ale stiintei
• Lucrurile trebuie privite din perspectiva femeii si nu din perspectiva copilului nenascut.

Citiți cu atenție ce spune directorul Diana Hătneanu. Ultimele ei cuvinte spun totul despre valorile apărate de APADOR-CH: în problema avortului, drepturile omului există numai pentru o femeie neștiutoare, complet ignorantă privitor la ceea ce este pe cale sa facă. Ținerea cuiva în ignoranță nu este degradantă, din punctul de vedere al APADOR-CH. În ceea ce privește un copil nenăscut, fundamental lipsit de orice vină pentru situația în care se află, drepturile omului nu există.

În aceste condiții, nu mai este de mirare că a semnat petiții, alături de tot soiul de alte grupuri de extremă stângă. Nu mai surprinde nici că și-a trimis reprezentanții la orice televiziune dornică să le ofere o tribună de la care să avertizeze opinia publică în privința pericolului pe care îl reprezintă un proiecte de lege privind consilierea femeilor care vor să facă avort. E firesc.

Situația 2. Dreptul la viață al unui ucigaș
Poate ați auzit de Camil Mătase. Stimabilul domn Mătase deține simultan două cetățenii: cetățenia română, cu care s-a născut, și cetățenia americană. Până recent, el locuia în Statele Unite ale Americii, în statul Texas, alături de soția și cei doi băieți săi.

Problemă: în noaptea de 10 spre 11 noiembrie, s-a îmbătat, a luat un pistol și și-a împușcat în cap nevasta care dormea. Ulterior, în seara de 11 noiembrie, și-a împușcat și băiatul cel mare: și-a scos pistolul i-a tras un glonte în cap, în vreme ce acesta stătea cu spatele la tatăl său. Singurul care a scăpat a fost mezinul, plecat la universitate în altă localitate. După ce și-a executat propria soție și propriul copil, Mătase a revenit în România și i-a mărturisit mamei sale ce a făcut. Aceasta a anunțat poliția și a Camil Mătase a fost arestat.

Camil Mătase, un ucigaș cu dublă cetățenie.

Trebuie spus că autoritățile române colaborau deja cu anchetatorii americani pentru prinderea ucigașului. Americanii erau convinși că românul va reveni în țară și îi anunțaseră deja pe omologii lor din România că un român criminal urmează să se întoarcă acasă.

La audieri, Camil Mătase a recunoscut că și-a omorât nevasta și fiul cel mare. A împușcat-o pe soție pentru că aveau probleme în căsnicie și ea nu mai dorea să întrețină relații sexuale cu el. Pe băiatul de 26 de ani l-a ucis din „milă” părintească: suferea de boli cronice și nu s-ar fi descurcat fără ajutorul mamei sale. Nu a spus ce i-ar fi făcut și mezinului de 17 ani dacă ar fi fost acasă.

Întrucât Mătase este cetățean american locuitor al statului Texas, el beneficiază de aceleași drepturi și obligații ca orice alt texan. Dacă se face vinovat de crimă, el riscă pedeapsa cu moartea, or aici intră în scenă APADOR-CH.

Aceeași organizație care nici măcar nu dorea să recunoscă fătul din uterul mamei sale ca ființă umană, a trimis autorităților române o solicitare de a NU îl extrăda pe Mătase până când nu se obține o garanție fermă din partea americanilor că ucigașul NU va fi condamnat la pedeapsa cu moartea pentru crimele săvârșite împotriva propriei sale familii.

Comunicat privind problema extrădării unui cetățean român în SUA, unde există pedeapsa cu moartea

22.11.2013

APADOR-CH a solicitat Ministerului Justiției și Ministerului Afacerilor Externe informații privind garanțiile pe care statul român le-a cerut SUA în cazul extrădării cetățeanului Camil Mătase, suspectat că și-a ucis soția și fiul în Texas.

Amintim că România a semnat în 1990 protocolul adițional la Pactul internațional cu privire la drepturile politice si civile și a abolit pedeapsa cu moartea, pedeapsă care în unele state din SUA (printre care și Texas) încă se aplică. În 1994 Romania a ratificat și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv protocolul nr. 6 care interzice pedeapsa cu moartea, astfel că în acest caz se pune problema dacă și în ce condiții poate fi dispusă extrădarea cetățeanului Mătase, pentru a nu contraveni tratatelor internaționale la care România a aderat.

Pe de altă parte, România a ratificat Tratatul de extrădare cu Statele Unite ale Americii, prin Legea nr. 111/2008. Conform articolului 7 din această lege, atunci când, potrivit legii statului solicitant, infracţiunea pentru care se solicită extrădarea este pedepsită cu moartea şi nu este pedepsită cu moartea de legea statului solicitat, acesta din urmă poate acorda extrădarea cu condiţia ca pedeapsa capitală să nu fie aplicată persoanei căutate sau, dacă pentru motive procedurale o asemenea condiţie nu poate fi îndeplinită de către statul solicitant, cu condiţia ca pedeapsa cu moartea, în cazul în care va fi aplicată, să nu fie executată.

APADOR-CH a reamintit autorităților naționale că în cazul Soering v United Kingdom , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că nu poate accepta extrădarea suspectului în SUA pentru că persoana respectivă riscă să primească pedeapsa cu moartea și acest risc în sine duce la o încălcare a articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

APADOR-CH solicită autorităților naționale să examineze temeinic și fără grabă sau exces de zel cazul extrădării lui Camil Mătase, pentru rezovarea căruia este necesară obținerea de garanții clare și ferme în sensul excluderii celui extrădat de la aplicarea/executarea pedepsei cu moartea, așa cum se prevede în articolul 7 din Legea nr. 111/2008, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv în protocoalele adiționale și în jurisprudența CEDO

Este irelevant dacă lucrurile stau precum susține ONG-ul și România n-ar putea extrăda legal, vreodată, un cetățean român într-o țară unde ar putea primi pedeapsa cu moartea. Abia după 5 decembrie vom afla de la Curtea de Apel București dacă Mătase va fi extrădat sau nu și în ce condiții

Tot ceea ce contează pentru discuția noastră este că APADOR-CH găsește de cuviință să sară în apărarea vieții unui criminal care a mărturisit că și-a ucis propria soție și propriul băiat, dar nu se sinchisește în vreun fel să apere dreptul la viață al fătului. Nici măcar nu consideră că este firesc ca o femeie trebuie să ia decizia de a face avort în deplină cunoștință de cauză.

Orbirea
Ideologia orbește. Cel căzut în patima ideologiei nu mai vede și nu mai aude ce se află în jurul său. El interpretează întreaga realitate prin singura lentilă pe care o mai folosește, ideologia, simultan acuzându-i de extremism, intoleranță și primitivism pe toți cei care nu îi împărtășesc punctele de vedere.

Stânga așa-zis modernă, Noua Stângă, a renunțat la vechile metode de exterminare a speciei umane pe care le practica vechea Stângă. Ea nu mai promovează în mod deschis uciderea celor rasial, etnic sau social „inferiori”, ci practică o formă de eugenie luminată care încearcă să convingă prin ocultarea adevărului. Sub masca Progresului, se îngrijește ca specia umană să rămână între anumite coordonate, de număr și „calitate”. Nu are nevoie de săraci sau de „nedoriți”, așa că pentru a scăpa de ei folosește intens avortul.

Asemenea tuturor stângiștilor, fie ei liberali, socialiști de toate culorile sau comuniști, APADOR-CH se consideră în măsură de a da certificate de apartenență la specia umană. Prin comportamentul său, organizația non-guvernmentală le refuză copiilor nenăscuți până și prezumția de umanitate. Nu-și pune problema posibilității ca aceștia să aparțină speciei umane și, deci, ca avortul să fie un act de omucidere, de încălcare a dreptului la viață. Mai grav, nu permite nici măcar să se discute această posibilitate cu mama aflată pe punctul de a lua decizia de viață și de moarte pentru (cineva/ ceva ce nu e exclus să fie) copilul ei. În schimb, se mobilizează exemplar pentru a preveni fie și numai posibilitatea ca făptașul unor crime oribile să fie judecat și pedepsit conform legilor țării în care le-a făptuit și al cărui cetățean este.

De ce? Pentru că Noua Stângă consideră că apărarea ucigașilor și altor infractori este o manifestare a nobleții sufletești. Progresiștii sunt de părere că numai un om superior ar putea să „empatizeze” cu criminalii și ceilalți ticăloși. De aceea, nu este deloc întâmplător că le creează descrieri romantice, de oameni persecutați și/sau neînțeleși. Așa se face că nu de puține ori infractorii ajung să fie portretizați ca victime ale soartei sau ale Sistemului, în vreme ce adevăratele victime, oamenii pe care i-au omorât, jefuit sau chinuit, cad în uitare.

Frenezia cu care s-a opus consilierii femeilor care doresc să facă avort și abordarea din cazul Mătase sunt dovezi că APADOR-CH este parte a nebuniei ideologice care a cuprins o bună parte din „societatea civilă” (newspeak pentru Stânga instituțională) din România.

Deși clamează că apără viață, APADOR-CH susține, în practică, pedeapsa cu moartea. Dar numai pentru nenăscuți.