FUNDATIA IOAN BARBUS

Dublul standard progresist: APADOR-CH și dreptul la viață

Asociația pentru Protecția Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki, mai cunoscută ca APADOR-CH, este una dintre cele mai vechi organizații non-guvernamentale din România. Înființată în 1990 cu obiectivul principal de a contribui la edificarea unei societăți democratice prin apărarea drepturilor omului și consolidarea societății civile în raport cu statul, organizația este astăzi perfect integrată în mediul organizațiilor non-guvernamentale din România. În aceste condiții nu este deloc surprinzător că a ajuns să practice un stângism întru totul adaptat cerințelor ideologice ale Noii Stângi, dominante în această zonă a societății.

Pentru a fi mai clar, iau ca exemplu un drept al omului pe care APADOR-CH îl interpretează strict în cheie ideologică – dreptul la viață. În acest sens, voi prezenta două situații în care dreptul la viață este abordat diferit de APADOR-CH, în funcție de valorile politice pe care această organizație, așa-zisă „de drepturile omului”, consideră că trebuie să le apere.

Situația 1. Dreptul la viață al copilului nenăscut
APADOR-CH este un apărător ferm al „dreptului” la avort. Trebuie numai să ne aducem aminte de celebrul scandal mediatic al proiectului de lege pentru consilierea femeilor care vor să recurgă la avort. Pe scurt, proiectul de lege prevedea că femeile care vor să facă avort trebuie să fie consiliate, cu cel puțin cinci zile înainte, privitor la ceea ce este și ceea ce presupune o întrerupere de sarcină. Nimic mai firesc, dacă te gândești că astăzi poți fi consiliat pentru o mulțime de nimicuri și este interzis prin lege să ți se tăinuiască informații cruciale la semnarea unui banal contract. Nu și din punctul de vedere al APADOR-CH.

Organizația non-guvernamentală a considerat că proiectul aduce atingere demnității femeilor și aduce limitare a libertății lor prin faptul că le obligă să fie informate. Cu alte cuvinte, informarea femeilor este, simultan, o insultă și o încălcare a libertății personale. Cât despre cel afectat de avort, în speță fătul uman, dreptul său la viață nu trebuie luat în calcul. APADOR-CH consideră că până și expresiile „copil” și „făt”, folosite pentru a desemna o ființă umană aflată în uterul propriei mame constituie, în sine, o încălcare a libertății. De altfel, ONG-ul a precizat cât se poate de clar că nu există drepturi ale copilului nenăscut, ci doar ale femeii. Printre acestea, firește, nu este inclus și dreptul la informare.

Diana Hătneanu, director APADOR-CH.

Diana Hătneanu, director APADOR-CH.

Diana Hătneanu, APADOR-CH
• Reprezentam 22 de organizatii neguvernamentale de drepturile omului, de drepturile femeilor, care se ocupa cu accesul la serviciile medicale
• Nu suntem pentru amendarea acestui proiect de lege, ci pentru retragerea lui
• Este nevoie de o dezbatere reala, cu argumente rationale, vrem sa vedem niste studii de impact, inclusiv financiare, trebuie sa vedem studii sociologice
• Una dintre principalele probleme pe care le-am identificat se refera la intoarcerea impotriva femeii a dreptului de a fi informat. Femeia este pacienta si are dreptul de a fi informata, dar proiectul transforma acest drept intr-o obligatie a femeii de a se informa
• Femeia are dreptul sa fie informata, nu suntem impotriva informarii, dar nu trebuie obligata sa fie informata. Ea are dreptul, daca nu doreste sa fie informata, sa refuze consilierea – or acest lucru nu este prevazut in proiectul legislativ
• O alta problema il reprezinta modul in care textul jongleaza cu termeni care nu sunt intersanjabili, precum copil, fat; acesti termeni creeaza anumite moduri de a privi viata si nu poti sa te joci cu ei intr-o lege
• Preambulul propunerii legislative ne-a dat si el semne de intrebare: el citeaza niste drepturi existente in legislatie, dar acestea sunt privite pe dos; ele nu sunt ale copilului nenascut, cum se invoca in text, ci sunt in primul rand ale femeii
• Dreptul la viata nu este recunoscut din momentul conceptiei. Se citeaza hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului impotriva Frantei din care ar reiesi ca exista acest drept; va rog sa cititi hotararea pentru ca concluzia Curtii Europene este exact pe dos – nu exista acest drept
• In schimb femeia are dreptul de a nu fi supusa unor tratamente inumane si degradante, are dreptul la viata, sa fie informata in mod corect si echidistant si are dreptul ca interesele si bunastarea ei ca fiinta umana sa prevaleze asupra intereselor singulare ale societatii si ale stiintei
• Lucrurile trebuie privite din perspectiva femeii si nu din perspectiva copilului nenascut.

Citiți cu atenție ce spune directorul Diana Hătneanu. Ultimele ei cuvinte spun totul despre valorile apărate de APADOR-CH: în problema avortului, drepturile omului există numai pentru o femeie neștiutoare, complet ignorantă privitor la ceea ce este pe cale sa facă. Ținerea cuiva în ignoranță nu este degradantă, din punctul de vedere al APADOR-CH. În ceea ce privește un copil nenăscut, fundamental lipsit de orice vină pentru situația în care se află, drepturile omului nu există.

În aceste condiții, nu mai este de mirare că a semnat petiții, alături de tot soiul de alte grupuri de extremă stângă. Nu mai surprinde nici că și-a trimis reprezentanții la orice televiziune dornică să le ofere o tribună de la care să avertizeze opinia publică în privința pericolului pe care îl reprezintă un proiecte de lege privind consilierea femeilor care vor să facă avort. E firesc.

Situația 2. Dreptul la viață al unui ucigaș
Poate ați auzit de Camil Mătase. Stimabilul domn Mătase deține simultan două cetățenii: cetățenia română, cu care s-a născut, și cetățenia americană. Până recent, el locuia în Statele Unite ale Americii, în statul Texas, alături de soția și cei doi băieți săi.

Problemă: în noaptea de 10 spre 11 noiembrie, s-a îmbătat, a luat un pistol și și-a împușcat în cap nevasta care dormea. Ulterior, în seara de 11 noiembrie, și-a împușcat și băiatul cel mare: și-a scos pistolul i-a tras un glonte în cap, în vreme ce acesta stătea cu spatele la tatăl său. Singurul care a scăpat a fost mezinul, plecat la universitate în altă localitate. După ce și-a executat propria soție și propriul copil, Mătase a revenit în România și i-a mărturisit mamei sale ce a făcut. Aceasta a anunțat poliția și a Camil Mătase a fost arestat.

Camil Mătase, un ucigaș cu dublă cetățenie.

Camil Mătase, un ucigaș cu dublă cetățenie.

Trebuie spus că autoritățile române colaborau deja cu anchetatorii americani pentru prinderea ucigașului. Americanii erau convinși că românul va reveni în țară și îi anunțaseră deja pe omologii lor din România că un român criminal urmează să se întoarcă acasă.

La audieri, Camil Mătase a recunoscut că și-a omorât nevasta și fiul cel mare. A împușcat-o pe soție pentru că aveau probleme în căsnicie și ea nu mai dorea să întrețină relații sexuale cu el. Pe băiatul de 26 de ani l-a ucis din „milă” părintească: suferea de boli cronice și nu s-ar fi descurcat fără ajutorul mamei sale. Nu a spus ce i-ar fi făcut și mezinului de 17 ani dacă ar fi fost acasă.

Întrucât Mătase este cetățean american locuitor al statului Texas, el beneficiază de aceleași drepturi și obligații ca orice alt texan. Dacă se face vinovat de crimă, el riscă pedeapsa cu moartea, or aici intră în scenă APADOR-CH.

Aceeași organizație care nici măcar nu dorea să recunoscă fătul din uterul mamei sale ca ființă umană, a trimis autorităților române o solicitare de a NU îl extrăda pe Mătase până când nu se obține o garanție fermă din partea americanilor că ucigașul NU va fi condamnat la pedeapsa cu moartea pentru crimele săvârșite împotriva propriei sale familii.

Comunicat privind problema extrădării unui cetățean român în SUA, unde există pedeapsa cu moartea

22.11.2013

APADOR-CH a solicitat Ministerului Justiției și Ministerului Afacerilor Externe informații privind garanțiile pe care statul român le-a cerut SUA în cazul extrădării cetățeanului Camil Mătase, suspectat că și-a ucis soția și fiul în Texas.

Amintim că România a semnat în 1990 protocolul adițional la Pactul internațional cu privire la drepturile politice si civile și a abolit pedeapsa cu moartea, pedeapsă care în unele state din SUA (printre care și Texas) încă se aplică. În 1994 Romania a ratificat și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv protocolul nr. 6 care interzice pedeapsa cu moartea, astfel că în acest caz se pune problema dacă și în ce condiții poate fi dispusă extrădarea cetățeanului Mătase, pentru a nu contraveni tratatelor internaționale la care România a aderat.

Pe de altă parte, România a ratificat Tratatul de extrădare cu Statele Unite ale Americii, prin Legea nr. 111/2008. Conform articolului 7 din această lege, atunci când, potrivit legii statului solicitant, infracţiunea pentru care se solicită extrădarea este pedepsită cu moartea şi nu este pedepsită cu moartea de legea statului solicitat, acesta din urmă poate acorda extrădarea cu condiţia ca pedeapsa capitală să nu fie aplicată persoanei căutate sau, dacă pentru motive procedurale o asemenea condiţie nu poate fi îndeplinită de către statul solicitant, cu condiţia ca pedeapsa cu moartea, în cazul în care va fi aplicată, să nu fie executată.

APADOR-CH a reamintit autorităților naționale că în cazul Soering v United Kingdom , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că nu poate accepta extrădarea suspectului în SUA pentru că persoana respectivă riscă să primească pedeapsa cu moartea și acest risc în sine duce la o încălcare a articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

APADOR-CH solicită autorităților naționale să examineze temeinic și fără grabă sau exces de zel cazul extrădării lui Camil Mătase, pentru rezovarea căruia este necesară obținerea de garanții clare și ferme în sensul excluderii celui extrădat de la aplicarea/executarea pedepsei cu moartea, așa cum se prevede în articolul 7 din Legea nr. 111/2008, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv în protocoalele adiționale și în jurisprudența CEDO

Este irelevant dacă lucrurile stau precum susține ONG-ul și România n-ar putea extrăda legal, vreodată, un cetățean român într-o țară unde ar putea primi pedeapsa cu moartea. Abia după 5 decembrie vom afla de la Curtea de Apel București dacă Mătase va fi extrădat sau nu și în ce condiții

Tot ceea ce contează pentru discuția noastră este că APADOR-CH găsește de cuviință să sară în apărarea vieții unui criminal care a mărturisit că și-a ucis propria soție și propriul băiat, dar nu se sinchisește în vreun fel să apere dreptul la viață al fătului. Nici măcar nu consideră că este firesc ca o femeie trebuie să ia decizia de a face avort în deplină cunoștință de cauză.

Orbirea
Ideologia orbește. Cel căzut în patima ideologiei nu mai vede și nu mai aude ce se află în jurul său. El interpretează întreaga realitate prin singura lentilă pe care o mai folosește, ideologia, simultan acuzându-i de extremism, intoleranță și primitivism pe toți cei care nu îi împărtășesc punctele de vedere.

Stânga așa-zis modernă, Noua Stângă, a renunțat la vechile metode de exterminare a speciei umane pe care le practica vechea Stângă. Ea nu mai promovează în mod deschis uciderea celor rasial, etnic sau social „inferiori”, ci practică o formă de eugenie luminată care încearcă să convingă prin ocultarea adevărului. Sub masca Progresului, se îngrijește ca specia umană să rămână între anumite coordonate, de număr și „calitate”. Nu are nevoie de săraci sau de „nedoriți”, așa că pentru a scăpa de ei folosește intens avortul.

Asemenea tuturor stângiștilor, fie ei liberali, socialiști de toate culorile sau comuniști, APADOR-CH se consideră în măsură de a da certificate de apartenență la specia umană. Prin comportamentul său, organizația non-guvernmentală le refuză copiilor nenăscuți până și prezumția de umanitate. Nu-și pune problema posibilității ca aceștia să aparțină speciei umane și, deci, ca avortul să fie un act de omucidere, de încălcare a dreptului la viață. Mai grav, nu permite nici măcar să se discute această posibilitate cu mama aflată pe punctul de a lua decizia de viață și de moarte pentru (cineva/ ceva ce nu e exclus să fie) copilul ei. În schimb, se mobilizează exemplar pentru a preveni fie și numai posibilitatea ca făptașul unor crime oribile să fie judecat și pedepsit conform legilor țării în care le-a făptuit și al cărui cetățean este.

De ce? Pentru că Noua Stângă consideră că apărarea ucigașilor și altor infractori este o manifestare a nobleții sufletești. Progresiștii sunt de părere că numai un om superior ar putea să „empatizeze” cu criminalii și ceilalți ticăloși. De aceea, nu este deloc întâmplător că le creează descrieri romantice, de oameni persecutați și/sau neînțeleși. Așa se face că nu de puține ori infractorii ajung să fie portretizați ca victime ale soartei sau ale Sistemului, în vreme ce adevăratele victime, oamenii pe care i-au omorât, jefuit sau chinuit, cad în uitare.

Frenezia cu care s-a opus consilierii femeilor care doresc să facă avort și abordarea din cazul Mătase sunt dovezi că APADOR-CH este parte a nebuniei ideologice care a cuprins o bună parte din „societatea civilă” (newspeak pentru Stânga instituțională) din România.

Deși clamează că apără viață, APADOR-CH susține, în practică, pedeapsa cu moartea. Dar numai pentru nenăscuți.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Vlad M.

Vlad M.

9 comentarii

  1. Bogdan Calehari
    28 noiembrie 2013

    Dupa ce citesti asa ceva, te intrebi, pe buna dreptate, in ce lume am ajuns sa traim? Citeam de curand un articol in Le Monde, in care se cerea armatei nigeriene sa le respecte drepturile monstrilor din organizatia terorist-islamista Boko Haram. Prin urmare, drepturile omului trebuiesc respectate cu sfintenie cand este vorba de niste fiare care isi hacuiesc la propriu victimile nevinovate (femei, copii, barbati) si le beau apoi sangele in cadrul unor ritualuri greu de imaginat pentru o minte umana!
    Sute de ong-uri cer respectarea drepturilor umane si a legislatiei internationale pentru teroristii inchisi la Guantanamo, in timp ce o deputata de stanga din Parlamentul belgian propune, din empatie (!), eutanasierea copiilor handicapati! Si in timp ce Amnesty International n-are nici o retinere sa ceara respectarea drepturilor lui Osama bin Laden, asta in timp ce acuza Canada ca nu l-a arestat pe George Bush pentru crime de razboi(!), socialistului Jacques Atalli, fostul consilier personal al lui Francois Mitterand, i se pare normal sa vorbeasca despre eutanasierea nu a teroristilor sau castrarea pedofililor , ci eutanasierea persoanelor aflate la o varsta inaintata!
    Daca dementa nu a ajuns inca sa fie considerata, oficial, ratiune, iar ratiunea o boala psihica grava, sa stiti ca nici nu mai avem mult.

  2. Anca Cernea
    28 noiembrie 2013

    Deși clamează că apără viață, APADOR-CH susține, în practică, pedeapsa cu moartea. Dar numai pentru nenăscuți.

    Așa este. Drepturile omului nevinovat nu prea îi interesează pe stângiști. Ehe, altceva e dacă vorbim de teroriști islamiști, ucigași comuniști sau independenți politic.
    Cine-și bate capul pt deținuții politici din China, Iran, Rusia, Belarus, Cuba? Cine se sinchisește de creștinii din Orientul Mijlociu, care sunt victime ale islamismului? Sau de israelienii morți în urma atacurilor teroriste ale credincioșilor religiei păcii? Sau de morții de la NY, din 11 sep?
    Cu atât mai puțin s-ar sinchisi un stângist de viața pruncilor nenăscuți – aceștia chiar sunt cei mai nevinovați și mai vulnerabili dintre toți! Adică se califică cel mai puțin pentru a le fi ocrotite drepturile!
    Stângistul e mult mai sensibil, grijuliu și vigilent când e vorba de „închisorile CIA” și i se taie vocea de indignare când denunță lipsa de procedură în cazul execuției lui Che Guevara. Ce dacă mor oameni în Coreea de Nord? Marea problemă e că la Guantanamo, americanii au pus la difuzor muzică ce nu era halal, suspunându-i astfel pe musafirii din celule la „tortura muzicii”, the pain of listening!

  3. Andreea P.
    28 noiembrie 2013

    Stangistul mai si minte si nici nu-i pasa de binele femeii!
    Apador-Ch ne se spune, printre altele, asa :

    1. « Dreptul la viata nu este recunoscut din momentul conceptiei. Se citeaza hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului impotriva Frantei din care ar reiesi ca exista acest drept; va rog sa cititi hotararea pentru ca concluzia Curtii Europene este exact pe dos – nu exista acest drept ».

    2. « In schimb femeia are dreptul de a nu fi supusa unor tratamente inumane si degradante, are dreptul la viata, sa fie informata in mod corect si echidistant si are dreptul ca interesele si bunastarea ei ca fiinta umana sa prevaleze asupra intereselor singulare ale societatii si ale stiintei ».

    Punctul 1. este o mare minciuna gogonata. Conventia, asa cum este ea interpretata de CEDO pana in prezent, nu exclude protectia vietii fiintei umane inainte de nastere si nici a fiintei umane in vitro. Daca ar fi fost asa, alineatul 2 al articolului 2 din Conventie (dreptul la viata) ar fi exclus in mod expres viata umana antenatala de la protectie sau Curtea, interpretand Conventia, ar fi stabilit un principiu in jurisprudenta ei prin care ar fi afirmat clar ca viata fiintei umane inainte de nastere nu este protejata. Ori asa ceva nu exista. Dimpotriva, Curtea a stabilit ca gradul de protectie al vietii fiintei umane este stabilit de fiecare stat membru, in virtutea marjei de apreciere de care se bucura statele membre in garantarea drepturilor omului. Deci, protectia exista, ceea ce difera e gradul de protectie, unele state alegand sa ofere o protectie de la conceptie, altele gradual. Daca nu ar exista protectia, Curtea ar respinge cauzele de genul asta cu care este sesizata pe motiv de ratione materiae, ori ea nu a facut-o, dimpotriva, le-a judecat pe toate.
    La fel, in cauza Vo c. Frantei (n° 53924/00, hotararea din 8 iulie 2004), despre care se face vorbire, Curtea nu a exclus protectia vietii fiintei umane inca nenascute. Aceasta cauza se refera la copilul inca nenascut al reclamantei care fusese omorat la cele sase luni ale sale, dat fiind faptul ca medicii au confundat reclamanta cu o alta persoana care venise sa isi scoata steriletul. Problema care s-a pus aici a fost cea a necesitatii existentei unei sanctiuni penale in dreptul penal francez pentru a se garanta in mod efectiv dreptul la viata al copilului nenascut (articolul 2 din Conventie). Ori Curtea nu numai ca a judecat cauza pe fond, ceea ce inseamna ca era cel putin posibil sa fi fost vorba de un drept garantat de Conventie in ceea ce priveste dreptul la viata copilului nenascut, dar a si spus (concluzie discutabila, de altfel) ca actiunea civila era suficienta pentru reclamanta pentru a acoperi prejudiciul suferit, nefiind nevoie de existenta unui recurs de natura penala. Deci, in niciun caz aceasta hotarare nu neaga existenta dreptului la viata al copilului inca nenascut.
    Apoi, in cauza Knecht c. Romaniei (n° 10048/10, hotararea din 2 octombrie 2012), referitoare la imposibilitatea reclamantei de a avea acces la cei 16 embrioni confiscati de catre autoritatile romane dintr-o clinica de fertilizare in vitro care functiona ilegal si care au fost apoi congelati la Institutul de medicila legala, Curtea a aplicat articolul 39 din Regulamentul Curtii (masuri provizorii), articol folosit de regula pentru a se opri expulzarile/extradarile celor care se gasesc in situatia lui Matase. Ori in Knecht, Curtea a impus Guvernului Romaniei ca « in interesul partilor, cat si a unei desfasurari corespunzatoare a procedurii in fata Curtii (…), ca embrionii sa nu fie distrusi (…) pe perioada desfasurarii procedurii in fata Curtii » (§ 19), autoritatile romane trebuind nu doar « sa ia masurile necesare astfel incat sa prezerve embrionii reclamantei » (§ 22), dar sa si plateasca pentru stocarea, transportarea, etc acestora (§ 23). Ori daca nu ar fi fost vorba despre vieti umane, nu ar fi fost nevoie de apelarea la articlul 39.

    Cat priveste punctul 2., proiectul de lege privind consilierea femeilor care vor sa faca avort tocmai asta urmarea, ca femeia sa nu fie supusa unor rele tratamente, ca viata ei sa nu fie pusa in pericol si ca ea sa fie informata asupra tuturor aspectelor si alternativelor la avort. Asta ca sa nu ajunga in situatia reclamantei din cauza Csoma c. Romania (n° 8759/05, hotararea din 15 aprilie 2013) care la 30 de ani, neinformata despre riscurile si consecintele avortului si din cauza ca avortul nu e o simpla operatie de apendicita, in urma unui avort, viata acesteia a fost pusa in pericol si nu a mai putut avea copii. Curtea a spus clar: “by not involving the applicant in the choice of medical treatment and by not informing her properly of the risks involved in the medical procedure, the applicant suffered an infringement of her right to private life”.

  4. doru
    28 noiembrie 2013

    Cred că e imposibil un dialog normal cu oameni care susţin platforma APADOR-CH. Cel puţin în cele prezentate în articol. Ar avea un succes garantat cu Mengele, Beria, cu tovarăşa Academician Elena care de la înălţimea ei vedea pe moşie numai viermi, sau în secţiile grele din spitalele de neuropsihiatrie. După citirea articolului m-am uitat cu atenţie la fotografia în care dna. Diana îşi ţine spiciul – defect profesional, deh – încercând să detectez vreo urmă a umilei fiinţe umane, dar nu, nu am reuşit: sunt mult superiori speciei din care m-am nimerit să fac şi eu parte. E adevărat că fiind mai puţin educat, n-am întrebat dacă e voie în viaţă. N-aş dori să afle cineva de la această organizaţie că exist să nu-l trimită cumva pe Mătase să mă dea afară. Mai ales că neomorând pe nimeni până acum, drepturile mele sunt cam fragile şi nu văd vreun ONG să mă apere. Şi, parcă, aş mai sta puţin. Refuz să-mi închipui ce s-ar putea întâmpla dacă APADOR-CH ar avea putere totală de decizie asupra vieţii ăsteia dezordonate a bicisnicei fiinţe umane. Cel puţin pe planeta noastră, dumnealor având în stăpânire, bineînţeles, şi altele. Pe cele din globul de cristal, cu siguranţă.

  5. Provita Bucuresti
    28 noiembrie 2013

    Nu mor caii cand vor cainii. Legea respectiva va trece, mai devreme sau mai tarziu. Nu exista optiune. Avortistii si-au avut momentul lor, in anii 70-90 ai secolului trecut. Acum sufla greu si nu mai pot razbi decat prin forța ideologica si financiara, pentru ca argumentele lor au fost dovedite ca escrocherii – de la primul, „nu e un om” si pana la ultimul, „avortul nu dăunează femeii”.

    Iata statistica pur cantitativa a avortului in Romania: http://provitabucuresti.ro/res…..statistica
    Aproape 22 de milioane, din care mai bine de jumatate in comunism, inclusiv in perioada de asa-zisa „prohibitie”.

    Cei doi judecatori supremi, istoria si Hristos, vor avea ultimul cuvant in privinta celor ca APADOR si colegii. Confruntati cu nenorocirea adusa umanitatii, aceasta secta satanica a apărătorilor „dreptului” femeilor de a-si ucide copiii nu va aveanici macar o piatra sub care sa se ascunda.

  6. Anca Cernea
    28 noiembrie 2013

    Andreea, mulțumim mult pentru precizări și pentru toate contribuțiile tale, atât de valoroase, la discuțiile de pe ILD.
    Îți dorim LA MULȚI ANI de Sfântul Andrei, multă sănătate și multe bucurii!

  7. Andreea P.
    28 noiembrie 2013

    @ 6 Anca, multumesc frumos, tie si echipei, pentru urari si pentru apreciere. Si eu va apreciez tare mult, caci ma imbogatesc citindu-va!

  8. Bogdan Calehari
    28 noiembrie 2013

    @ AndreeaP

    Andreea, ma asez si eu langa Anca si iti urez din toata inima La Multi Ani cu fericire, noroc si sanatate! Cat despre comentariile tale…de cate ori le citesc mai invat cate ceva!

  9. Andreea P.
    28 noiembrie 2013

    @ 8 Multumesc mult pentru urari, Bogdan Calehari. Eu ma amuz teribil cand va citesc articolele, imi place tare mult umorul cu care le scrieti ! E o placere sa le citesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian