În 1948, Adunarea Organizaţiei Naţiunilor Unite ratifica Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Infiinţaţă după cel de al doilea razboi mondial, ONU a fost, printre altele, garantul securităţii statului Israel. Născută din nevoia de a evita pe viitor conflicte devastatoare ca cele două războaie mondiale, ONU a fost insa pervertită prin acceptarea de state nedemocratice în interiorul structurii organizaţiei, ca parteneri egali cu drept de vot. ONU a fost un simbol pentru zenitul civilizaţiei occidentale, prin intruparea ideii de a raspîndi valorile acesteia sub forma unei structuri suprastatale. Insa dupa decenii in care s-a lasat parazitata de state care nu îi împartăsesc valorile si ii devoreaza din interior fibra îmbatrînită, simbolul a ajuns sa reflecte degenerarea occidentului.

Aşa s-a ajuns la situaţia din momentul de faţă, în care cel mai puternic bloc votant din ONU este Organizaţia Conferinţei Islamice. Compusă din 57 de state arabe şi musulmane, această organizaţie a reuşit să impună în martie 2008 un amendament la regulamentul de activitate al Raportorului Special (raportorii speciali sînt funcţionari însărcinaţi cu implementarea misiunii Consiliului Drepturilor Omului) pentru libertatea de exprimare, amendament care sună cam asa:

“…să fie raportate exemplele în care abuzurile dreptului la liberă exprimare constituie un act de discriminare rasială sau religioasă, luînd în considerare Articolele 19(3) şi 20 ale Înţelegerii Internaţionale Asupra Drepturilor Civile şi Politice şi a Comentariului General 15 al Comitetului pentru Eliminarea Tuturor formelor de Discriminare Rasială care stipulează prohibirea diseminării tuturor ideilor bazate pe superioritate rasială sau ură ca fiind compatibilă cu libertatea de opinie si expresie”
HUMAN RIGHTS COUNCIL EXTENDS MANDATES ON FREEDOM OF OPINION AND EXPRESSION, RACISM AND RACIAL DISCRIMINATION, SOMALIA AND MYANMAR

Mai pe româneşte, li se cere organelor ONU însărcinate cu implementarea libertăţii de exprimare să raporteze cazurile în care abuzurile libertăţii de exprimare constituie un act de discriminare rasială sau religioasă. Altfel spus, cei ce ar trebui sa păzească libertatea de exprimare sînt transformaţi într-o miliţie însărcinată cu limitarea ei conform preceptelor Organizaţiei Conferinţei Islamice. Perfect orwellian. Libertatea de exprimare astfel amputată încetează practic să existe. Devine libertatea din România lui Ceauşescu în care nu puteai spune nimic „de rău” despre iubitul conducător. Poate analogia cu România comunistă e prea tare şi comparaţia devine astfel neverosimilă. Îmi voi aminti în schimb de răspunsul la întrebarea „Voi sînteţi liberi să spuneţi orice aici?”, adresată de mine unui tip jamaican care locuia în Berlin, student la Conservator şi implicat în oarece mişcare politică (irelevant acuma despre ce e vorba). Mi-a răspuns scurt şi fără complicaţii: în Germania contemporană eşti liber să spui ce vrei atîta timp cît nu spui ce nu trebuie. Atmosfera este la fel în toate ţările din Europa occidentală, în primul rînd datorită problemei sensibilităţilor musulmane, semn că limitările libertăţii de exprimare implementate de ONU în martie 2008 sînt deja în vigoare şi funcţionează de ani buni. Sute de artişti, politicieni, intelectuali şi oameni simpli din Uniunea Europeană trăiesc în ascunzători şi sub protecţia poliţiei 24 de ore pe zi din cauza ameninţărilor cu moartea, iar cazurile în care aceştia sînt arestaţi şi harţuiţi de cei ce ar trebui să îi protejeze sînt tot mai dese.

Cum islamul suferă în ultimul timp de ipohondrie, nu are nevoie de multe pretexte pentru a se declara ofensat. Papa Benedict a îndraznit să ţină un discurs în care a criticat tangenţial islamul si toată lumea islamică s-a arătat contrariată la culme, inclusiv majoritatea a presei occidentale. Ce reacţie poate avea un om cu capul pe umeri în momentul în care şeful Bisericii Anglicane recunoaşte jenat vina creştinismului, care prin însăşi existenţa sa este un pretext ofensator? Sau simpla existenţă a Israelului, de ajuns să jignească sensibilităţile exacerbate ale unor naţiuni precum Pakistanul, cea care a propus amendamentul cu pricina. Dar existenţa Israelului este un caz aparte de ofensa.

În 2001 a avut loc in Durban, Africa de Sud, „Conferinţa Mondiala ONU împotriva Rasismului” numită şi „Durban I”. Pîna aici, toate bune si frumoase. Cu ce să se ocupe Organizaţia Naţiunilor Unite dacă nu cu implementarea „Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului”, cu efortul continuu de a pune, o dată şi pentru totdeauna, capăt nedreptăţilor de tot felul din lume? Ştim cu toţii ce este ONU: acea organizaţie suprastatală care trimite trupe pentru menţinerea păcii in zonele de conflict şi ajutoare umanitare unde este nevoie. Aceasta este imaginea pe care o avem, în general, despre scopul şi acţiunile ONU.

Dar să o luăm din aproape în aproape.

Tricou ONU

Caracterul puternic anti-israelian al şedinţelor a ieşit la suprafaţă încă din perioada întilnirilor şi forumurilor premergătoare Durban I. Retorica vorbitorilor şi moderatorilor de la deschiderea Forumului Organizaţiilor Non-Guvernamentale a clarificat faptul că suferinţa palestinienilor “de sub ocupaţia israeliană” este tema principală a întîlnirilor. Pe unul dintre cele mai întîlnite tricouri de la acele întîlniri scria: Occupation=Colonialism=Racism, End Israeli Apertheid.

Singura discuţie a cărui temă era antisemitismul a fost boicotată de activişti pro-palestinieni care cereau echivalarea Holocaustului cu tratamentul Israelului faţă de palestinieni şi definirea antsemitsmului ca “sentiment anti-arab”, din vreme ce arabii sînt la rândul lor semiţi.
Anti-Israel Rhetoric Prevalent at the U.N. World Conference Against Racism

Ultima întîlnire dinaintea Durban I a grupului ţărilor din Orientul Mijlociu a fost ţinută în Teheran, locaţie aleasă în scopul excluderii reprezentanţilor Israelului. Rezultatul a fost adoptarea unei rezoluţii ce acuza Israelul de “rasism” şi “genocid”. Documentul de la Teheran a propus înlocuirea oricăror referinţe ce ar fi incriminat antisemitimul cu formulări insidioase gen „practici sioniste impotriva semitismului”. A fost astfel insinuat faptul că ura faţă de evrei nu ar fi reală şi a fost revitalizată ideea perversă conform căreia „sionismul este o mişcare rasistă”. A fost reiterată astfel rezoluţia ONU nr. 3379 (XXX), adoptată pe 10 noiembrie 1975, care spunea că „sionismul este o formă de discriminare rasială”. Mai mult, documentul de la Teheran a propus schimbarea termenului Holocaust în pluralul generic holocausturi, negînd unicitatea campaniei sîngeroase dusă de Hitler pentru eliminarea poporul evreu şi cerînd ca raspindirea cartierelor de locuit din jurul Ierusalimului să fie definita „crima împotriva umanităţii”. Dat fiind faptul că grupul asiatic reprezintă cel mai mare bloc cu drept de vot din ONU, rezoluţia a devenit document official ce a trebuit trebuit discutat în timpul conferinţei propriu-zise.
Why was the Durban UN World Conference Against Racism in 2001 anti-Israel?

Într-un discurs ţinut de Shimon Peres la Ierusalim, în zilele desfăşurării Durban I, în faţa reprezentanţilor celor 43 de state care si-au exprimat dezacordul faţă de caracterului puternic antisemit al grupurilor arabe, acesta spunea:

Înfruntăm două grupuri: Liga Arabă şi Liga Musulmană.
Liga Arabă este compusă din 24 de ţări, 30 de naţiuni – total anti-Israel, total împotriva păcii, pentru reînnoirea boicotului, pentru continuarea Intifadei, pentru întreruperea relaţiilor cu Israelul şi nimic nu îi poate face să se răzgîndească.
Din nefericire mai exista un bloc, Liga Musulmană, care cuprinde 60 de ţări, peste un milliard de oameni, şi acolo tendinţa este tot anti-israeliană […]. Mai trebuie să adaug că între toate aceste ţari arabe şi musulamne, nici una nu seamănă cu o democraţie reală, o democraţie în adevăratul sens al cuvîntului. În multe dintre ele nu există nici pace, nici drepturi civile, nici o înţelegere reală a conflictului din regiunea noastră.
Subiectul conferinţei ar fi trebuit să fie drepturile omului. Ar fi putut fi o conferinţă importantă. În schimb a devenit o farsă.
[…]
Ştiu ca Africa de Sud voia foarte mult să facă o conferinţă a demnităţii, a speranţei, a adevărului. Dar din păcate, cele două grupuri prejudiciose, au făcut acest lucru imposibil şi au creat un spectacol al nedreptăţii şi al pierderii speranţei.
[…]
V-am cerut să veniţi pentru că reprezentanţi din multe din ţările dumeavoastră sînt înca în Durban, şi vreau foarte mult să spun, cu toată seriozitatea, că fiecare ţară responsabilă, fiecare persoană responsabilă, trebuie să pună capăt acestui eveniment – să nu renunţe în faţa unui bloc arab, a unui bloc musulman care este orb şi nu ascultă nici un apel venit din partea noastră.
Vă recomand să citiţi în întregime declaraţia lui Shimon Peres. O puteţi gasi aici.

Ca urmare a comportamentului grupului ţărilor grupurilor islamice, Colin Powell a retras delegaţia Statelor Unite din Durban I, motivînd în felul următor:

Nu combaţi rasismul ţinînd conferinţe în care se fac declaraţii pline de ură, unele dintre ele ducîndu-ne înapoi la zilele lui „Sionism egal rasism„; sau spunînd că am fi acordat prea multă importanţă Holocaustului; sugerînd ideea că apartheidul există în Israel; sau acuzînd o singură ţară din lume de cenzură şi abuz – Israel
Diving into Durban II
What Obama Democrats mean by multilateralism.

În afară de Statele Unite, de la conferinţă s-a mai retras doar Israelul, în timp ce Canada a protestat verbal.

Soldaţi ONU salută cortegiul unui terrorist Hezbollah

Durban II va păstra caracterul puternic antisemit al primei conferinţe. Cunoscută iniţial ca Durban Review Conference, Durban II este programată pentru aprilie 2009 în Geneva.
„Întălnirea antirasism de la Geneva ia forma unui lup în blană de oaie”, a spus Hiller Neuer, directoul executiv al ONG-ului UN Watch, cu sediul în oraş. „Toate semnele indică faptul că această conferinţă din 2009 va emula forma şi conţinutul conferinţei Durban din 2001, folosind limbajul nobil al antirasismului pentru a masca promovarea urii faţă de occident şi a propagandei anti-Semite şi anti-Israel.”

Cadrul de referinţă asupra căruia s-a convenit pentru 2009 Durban Review Conference a fost hotărît în august anul acesta. Acesta doreşte să „îngrijească de implementarea Declaraţiei de la Durban şi a Programului de Acţiune”, adică să reitereze aceeaşi declaraţie care spunea că Israelul este rasist. Comitetul de Politică Externă al SUA a emis o rezoluţie (H.Res. 1361) care susţine că Durban II va reafirma ideile Durban I. Prin această rezoluţie, H.Res. 1361, Democraţii americani ignoră caracterul puternic antisemit al Durban I:

Ia notă de faptul că Durban I, Conferinţa Mondială Împotriva Rasismului din 2001 a marcat o importantă recunoaştere a rănilor istorice cauzate de sclavie, colonialism şi continua prezenţă a rasismului şi discriminării rasiale, recunoaşterea comerţului transatlantic cu sclavi ca fiind crimă împotriva umanităţii şi recunoaşte că oameni de descendenţă africană şi indigenă care au fost victime ale acestor acte, continuă să înfrunte discriminare şi marginalizare ca o consecinţă directă;
H.Res. 1361

Bineînteles că nu se pomeneşte că sclavia este prezentă şi în ziua de azi în lumea islamică. Mai mult, rezoluţia condamnă guvernele Statelor Unite, ale Franţei, Canadei, Israelului, UK şi al Olandei pentru că şi-au declarat intenţia de a nu participa la Durban II.

Canada a motivat neparticiparea la Durban II în felul urmator :

Am sperat că procesul preparator al Conferinţei Durban II va remedia greşelile trecutului. Am concluzionat că, în ciuda eforturilor noastre, nu va fi aşa. Astfel, Canada nu va participa în conferinţa din 2009. Canada va continua să îşi concentreze eforturile pe iniţiative autentic anti-rasiste […].
Diving into Durban II

Oare de ce uită statele europene să ia apărarea Israelului în faţa grupurilor islamice din ONU? Să fie oare pentru că în fiecare oraş important din vestul Europei există comunități masivă de imigranţi musulmani care refuză integrarea şi care au dus la creşterea criminalităţii la nivele nemaiîntalnite dupa cel de-al doilea razboi mondial?

Să fie oare pentru că există zone în Amsterdam, Malmo (Suedia), Paris (şi toată Franţa), Londra, Bruxelles, etc. in care poliţia, salvarea şi pompierii nu pot intra fără a fi atacate? Să fie oare pentru că prin imigraţia necontrolată din ţările muslmane, Europa s-a asigurat că stă pe un butoi de pulbere ce poate sări în aer în orice moment, de acest lucru asigurîndu-se reţeaua extinsa de imami radicali din miile de moschei din Europa?

Anne Bayefky, purtător de cuvînt al Hudson Institute, Institutul Touro Pentru Drepturile Omului şi Holocaust şi Asociaţia Avocaţilor şi Juriştilor Evrei, condamnă antisemitismul celor ce se pretind apărătorii drepturilor omului:

Vă puteţi imagina beneficiile aduse umanităţii de cei ce neagă existenţa Holocaustului, torturii, amputărilor, lapidărilor şi a mutilarii genitale feminine? Aparent House Committee on Foreign Affairs poate. Altfel, amendamentul lor de 2000 de cuvinte ar putea fi mult mai scurt. „În nici un caz, nu mergem” ar fi fost suficient.

În traducere:

Participarea statelor care sînt serioase în ceea ce priveşte drepturile omului legitimează această platformă globală de răspîndire a urii.

Avînd în vedere tentativele din ultimele zile de a reduce la tăcere ONG-urile schimbînd constant subiectul discuţiei, sînt sigură că sîntem cu toţii interesaţi să aflăm dacă această adunare vrea într-adevăr să audă ce avem de spus.
Această comisie preparatorie a dat, în sfîrşit, cărţile pe faţă cu publicarea unei schiţe a documentului final. Paragrafele elaborate pînă în momentul de faţă includ următoarele:
• acuzaţii că Israelul se face vinovat de Apartheid, de crime împotriva omenirii şi genocid;
• declaraţii că palestinienii sînt victimele rasismului israelian;
• acuzaţia că sionismul este rasism referindu-se la o Lege a întoarcerii care ar avea fundamente rasiste;
• cererea acordării unui Drept la Întoarcere palestinienilor, lucru ce ar pune capăt caracterului evreiesc al Israelului, într-un efort de a încheia suveranitatea Israelului asupra Ierusalemului.

Adresînd problema arzătoare pe care Comisia Drepturilor Omului o are cu “aglomerarea/clustering”, sînt cel puţin 6 paragrafe într-o singură secţiune care condamnă Israelul. Din moment ce nu există paragrafe care să condamne rasismul din alte ţări, din punctul acesta de vedere nu se pune problema “aglomerărilor/clustering”.

Pentru unii dintre cei prezenţi aici, problema nu este că un asemenea paragraf ar fi un afront adus protejării drepturilor omului, punct!, ci “duplicarea”. Din acest cadru de referinţă, notez că Paragraful 57 din Secţiunea 1 care condamnă Israelul, este identic cu Paragradul 11 din Secţiunea 4. Dar după o mai atentă examinare se pare că multiplicarea acuzaţiilor, exclusiv la adresa Israelului, la Durban Review Conference este scopul, şi nu problema.

Reprezentanţii diferitelor state arabe şi musulmane şi-au exprimat suportul pentru aceste paragrafe şi chiar au propus limbaj adiţional pentru condamnarea Israelului. Astfel în timp ce reprezentanţi ai societăţii civile din state democratice sînt recunoscători că Uniunea Europeană a facilitat posibilitatea ONG-urilor de a vorbi, ne întrebăm totuşi asupra substanţei. Ce s-a întîmplat cu Uniunea Europeană? De ce reprezentanţii acesteia se tem să spună clar şi răspicat că aceste declaraţii sînt defăimări grosolane la adresa Israelului, o calomnierea a poporului evreiesc, antisemitism deghizat în drepturi ale omului? De ce membrii Uniunii Europene nu au indicat faptul că o cincime din populaţia Israelului este de origine arabă, cu mai multe drepturi democratice decît în orice stat arab?

Avînd în vedere faptul că ONU numeşte pe evrei şi teritoriile palestiniene Crima iudeizării, de ce nu a notat cu îngrijorare Uniunea Europeană că nu există nici o referinţă la Apartheid-ul palestinian? Nu este surprinzător că cei ce abuzează de drepturile omului sînt angajaţi în acest efort. Adevărata surpriză şi motiv de stînjeneală este să priveşti membrii ai Uniunii Europene cum stau aici şi duc o conversaţie, duc un dialog dimplomatic, pentru şi împotriva formelor contemporane de antisemitism, pentru şi împotriva sionismului, pentru şi împotriva libertăţii de exprimare, pentru şi împotriva efortului de a învinge terorismul.

Deci mă văd nevoită să întreb: Germania, Franţa, UK, avînd în vedere documentul din faţa noastră, declaraţia şi dinamica acestui forum, nu este momentul, în sfîrşit, să înfruntaţi întrebarea Ce faceţi aici? Comportamenul vostru legitimează acest forum anti-drepturile omului, oferiţi credibilitate şi audienţă globală acestor discuţii, banii cetăţenilor dumneavoastră acoperă costurile pentru o treime din aceste şedinţe. Vă este frică să folosiţi consensul pentru că nu aveţi numărul necesar pentru a cîștiga dacă aţi face-o, ceea ce înseamnă că rezultatul va fi cu siguranţă mai prost pentru protejarea drepturilor omului decît cînd aţi început.

Ar trebui să vă fie ruşine!!

La cîteva zile după ce Barack Hussein Obama a ciştigat alegerile, acesta şi-a anunţat deja intenţia de a diviza Ierusalimul şi de a readuce Israelul la graniţele din 1967, conform unei iniţiative sponsorizate de saudiţi. Se ignoră că deşi palestinieilor li s-a oferit Gaza şi Cisiordania, violenţele nu au încetat. Cu siguranţă nici această ultimă concesie pe care Obama o încurajează nu va schimba nimic fundamental.

Actualizare – Noiembrie 2009: „Anne Bayefsky,Pro-Israeli Canadian lawyer ejected from UN”.

UNITED NATIONS — Guards ejected an accredited Canadian commentator from the United Nations after she denounced a controversial report that focuses heavily on alleged Israeli war crimes.

Anne Bayefsky, a York University political science professor, offered the only pro-Israel commentary on Thursday night at a microphone outside the General Assembly hall following remarks by its Libyan president, Ali Treki, and the chief Palestinian official at the United Nations, Riyad Mansour.

Arab and Muslim countries had overcome Western opposition in the adoption of a resolution endorsing the report by South African Judge Richard Goldstone, which focuses on the Israeli assault last winter on Gaza.[…]
„I am quite sure that if I had congratulated the United Nations, no one would have said anything,” said Ms. Bayefsky, who was unable to get her credentials reinstated after spending more than two hours drafting a request at the UN last night.[…]
Part of her focus was on Hamas, which controls Gaza, but which most western countries list as a terrorist organization. „The idea that … a terrorist organization is going to decide for itself whether or not it violates the rule of law is something that, I think, no serious democratic society will take seriously,” she said.

„You just have to ask yourselves whether this process has done anything in terms of bolstering the credibility of the United Nations.”
Pro-Israeli Canadian lawyer ejected from UN

Referinţe

Petiţie de boicot

Durban Conference against Racism From the Birthplace of Passive Resistance, A Call for Tolerance

UN Watch Report: “Shattering the Red Lines: The Durban II Draft Declaration”
Watchdog groups brace for ‘Durban 2’
Climate change behind Darfur killing: UN’s Ban
Why was the Durban UN World Conference Against Racism in 2001 anti-Israel?
UNITED NATIONS GENERAL ASSEMBLY RESOLUTION 3379 (XXX)
Durban Update: Final Declaration Recognizes Palestinian Right of Return; Omits Language Critical of Israel

Overview: Israel and the UN – a troubled past
Again – Anne Bayefsky despre ce se anunţă a fi Durban II
Diving into Durban II
Pascal Bruckner: Boycott Durban II