[Scroll down for English]

Feminismul, în forma sa cea mai vizibiă și zgomotoasă azi, nu are nimic de-a face cu femeile și are totul de-a face cu teoriile marxiste despre oprimați și oprimatori. Femeile sunt “obiectificate” (un termen, de altfel, din vocabularul feminist) în numele ideologiei. În delirul marxist (corect politic și multicultural) din care face parte și feminismul, femeile sunt, pe scara “oprimaților” de către societatea occidentală, sub islamiști. E și motivul pentru care feminismul bate campii (în pielea goală, sau nu, vezi FEMEN) despre violatorii de anul nou din Koln, în cel mai bun caz, când nu le ia apărarea, găsindu-le circumstanțe atenuante.

Feminismul nu e nebunie pur și simplu, e nebunie sistematizată.

De 8 martie, “Ziua Internațională a Femeii” a fost prilejul ideal pentru un happening de isterie comunistă, în centrul Bucureștiului. Un grup de fete, “feministe”, sub coordonarea Vedei Popovici, au organizat un performance în numele luptei pentru “drepturile femeilor”, pentru dreptul de a fi femeie, de a nu fi bărbat… îmbrăcate în bărbați, toate.

Și pentru că “ziua femeii” a fost introdusă de Alexandra Kollontai în URSS, sub Lenin, punctul culminant al preformance-ului a fost pumnul încleștat (simbol comunist). Ca să nu existe îndoieli, comunicatul publicat pe pagina de Facebook a “Feminism România” conține un elogiu dedicat Revoluției Bolșevice de la 1917, revoluție care s-a soldat cu milioane de femei executate sau trimise la moarte în Gulag.

“De ziua internațională a femeilor din 1917, un grup de femei aflate în grevă la o fabrică de textile din Petrograd, Rusia a declanșat Revoluția Rusă, cerându-le soților și fraților lor să li se alăture. Ele au reușit să mobilizeze 90.000 de muncitori să-și ceară pâinea, oprirea războiului și represiunii țariste.
Încă de la începutul anilor 1900, Ziua Internațională a Femeilor a fost folosită de muncitori și muncitoare în primul rând ca și zi de rezistență și de organizare și în al doi-lea rând ca și zi de sărbătoare și comemorare a luptei dure dusă de proletarii din întreagă lume. Multe țări, incluzând Afganistan, Cuba, Vietnam, Rusia, celebrează ziua de 8 martie ca și sărbătoare oficială.” (Pentru că Afganistan, Cuba, Vietnam și Rusia sunt exemple de urmat în lupta pentru drepturile femeilor.)

De 8 martie, feminismul instituționalizat românesc a găsit de cuviință să lupte pentru “drepturile femeilor” glorificând genocidul comunist.

English

Romanian Feminism as a Marxist sect and the struggle for the right not to cook
(Translation: Lucian Vâlsan)

Feminism, in its most visible and noisy form of today, has nothing to do with women and everything to do with the Marxist theories about oppressed and oppressors. Women are thus “objectified” in the name of the ideology (and “objectified” is a term exclusive to the feminist vernacular). In their politically correct and multicultural Marxist delirium – of which feminism is a part of – women can be less oppressed than Islamists on their progressive oppression scale. This is the reason why feminism is beating about the bush about the Koln events (and it does that either naked, see FEMEN for reference, or wearing clothes) – and this is at best. At worst, feminism is busy finding mitigating circumstances for the criminals.

So feminism is not just pure and simple insanity – but it’s systematized insanity.

On march 8, the quote-unquote “International women’s day” was the ideal occasion for a little communist hysteria happening downtown Bucharest. A group of “feminist” girls, under the leadership of Veda Popovici, staged a performance in the name of the struggle for quote-unquote “women’s rights”, and for the right to be woman and not to be men. And they did so dressed in men. All of them.

And since the “women’s day” was introduced by Alexandra Kollontai in the USSR, under the leadership of Vladimir Ilici Lenin, the climax of the feminists’ performance was the communist symbol of the raised fist. In order to eliminate any shadow of doubt about what they meant, the communicate published by the organization “Feminism Romania” also includes an eulogium to the Bolshevik Revolution of 1917 – a revolution which, amongst other things, led to millions of women being executed or sent to die in the Gulag. But let’s quote from their own words:

“On International Women’s day, ever since 1917, a group of women striking at a textile factory in Petrograd, Russia, triggered the Russian Revolution asking their husbands and brothers to join them. They managed to mobilize 90,000 workers to demand their rightful payment, the country’s exit from the war and the end of the Czarist repression. Ever since the beginning of the 1900s, International Women’s Day was used by workers primarily as a day of resistance and organizing and secondly as a celebration and commemoration day for the harsh struggle of the proletarians from around the world. Many countries, including Afghanistan, Cuba, Vietnam or Russia celebrate March 8 as an official holiday.” [end of quote] – Because we all know that Afghanistan, Cuba, Vietnam and Russia are fine examples to follow in the struggle for women’s rights. Of course…

So, to sum up, on March 8, the Romanian institutionalized feminism thought it’s a good idea to fight for quote-unquote “women’s rights” by glorifying the communist genocide.

Sute de femei agresate la Koln. Tăcerea feministelor

Suntem în 11 ianuarie 2016. Numărul plângerilor depuse de femeile germane care au fost hărțuite sau violate în noaptea de anul nou a trecut deja de 600. De atunci, a depășit 1.000. Majoritatea agresorilor sunt “refugiați”, bărbați tineri atrași în Europa de învitația Germaniei, în majoritate, de fapt, nu “refugiați”, ci migranți economic. Peste 600 de cazuri în care hăndrălaii au prins femei la înghesuială și le-au dezbrăcat, lovit, pipăit și batjocorit. Știu că, până la acea dată, se înregistraseră 2 violuri. Cel puțin acestea sunt cifrele declarate de poliția germană.

Să o luăm altfel.

Trecuseră 10 zile de când se știa de agresiunea împotriva a sute în diferite în orașele din Germania. Atacuri similare se înregistraseră în mai multe orașe din Europa.

În acele 10 zile, atacurile au fost ignorate tocmai de mișcarea care declară că există, și este finanțată din bugetele de stat în Europa, pentru a apăra drepturile femeilor – feminismul. Mihaela Miroiu, profesoara SNSPA numită în presă “vocea feminismului românesc“, nu scosese nici un cuvânt până pe 11 ianuarie 2016. Nimic. Pe Facebook publica informații despre granturi și finanțări, glumițe despre “bărbatul mioritic” care face, drege și oprimează, un interviu în care vorbea despre “pericolul Traian Le Pen” și laude la adresa virtuoasei Corina Crețu (Comisar pentru Politica Regională al Comisiei Europene din partea PSD). Nimic despre Koln.

Pe contul de Facebook al “Feminism România“/Asociația Front, organizație formată, din câte am putut să îmi dau seama, de studente și foste studente care au frecventat cursurile Mihaelei Miroiu – nimic. O organizație care desfășoară, din bani de la buget, fonduri europene și alte granturi, proiecte care au ca scop “apărarea drepturilor femeilor”. Când “migranții”, pentru a căror venire în Europa (și România) au militat, hărțuiau sute de femei, s-a ridicat un zid de liniște.

Altfel, în vremuri mai pașnice, în a treia zi de Crăciun din 2015, activismul feminist era încă vârtos și prăpăstios. “Feminism România” publica un mesaj de doliu, îndemna la “un moment de reculegere” în memoria femeilor care făcuseră sarmale și curat în casă.

Femei violate? Prioritățile sunt în altă parte.

teoria: Veda Popovici despre patriotismul ca patriarhat, internaționalism și feminism

Avem și explicația tăcerii feminismului instituțuionalizat. Tot pe 11 ianuarie se pronunță și Dumitru Cornel Vîlcu, feminist și lector la UBB Cluj, într-un comentariu care ne spune că, parafrazând, în anumite contexte violatorii au prioritate în fața victimelor.
Aceeași ierarhie a victimologiei progresiste care lasă femeile pradă violatorilor în numele ideologiei.

Îngrămădit într-o puzderie de postări despre femeile care trebuie să se emancipeze de la cratiță și să se revolte împotriva patriarhatului mitico-mioritic, Mihaela Miroiu (deci “voce a feminismului românesc”) publica, după 11 zile de tăcere de la evenimentele de la Koln, un comentariu care pare să se refere la femeile agresate, despre care vuia deja presa:

“Nicio tara nu trebuie sa scada sub standardele politice la care a ajuns, in virtutea luptei si sacrificiilor a mii de femei si barbati. Atat de greu cuceritele drepturi civile si politice egale nu trebuie sa fie negociabile pentru nimeni, indiferent de unde vine, din ce cultura, religie sau traditie.”

Spun pare deoarece comentariul nu e despre atacurile din Koln. E despre nimic.  O incantație ideologică, într-o superbă limbă de lemn și fără un sens precis. În momentul în care apare o contradicție între ideologia la purtător și realitatea din teren, apare șovăiala și divagația. Parte esențială a manualului de instrucțiuni al feminismului recent, victimologia progresistă pune barbaria deasupra siguranței femeilor. Europencele trebuie să se sacrifice și să fie sacrificate. Și oricum, o cam merită, se pare. Încorsetat de ideologie, singura soluție pe care o mai are la dispoziție feminismul e să facă o pastă groasă din situații radical diferite, un ghem de câlți, un vârtej de confuzie și un bloc de ceață deasă din mijlocul căruia să devină imposibilă distincția dintre barbarie și curajul de a nu face sarmale.

P.S.

23 mai 2016 – “Feminism Romania”, o secta comunista

Despre Dilma Rousseff si protestele din Brazilia, la care au participat intre 6 si 10 milioane de oameni doar in martie acest an, puteti citi aici. Pentru mai multe detalii despre motivele care au dus la proteste, cititi „Olavo are dreptate” | #OlavoTemRazão. Alte detalii aici si aici.

Un comentariu la postarea de mai sus:

In imaginea a doua, fetele de la „Feminism Romania” recunosc ca de fapt nu e o lovitura de stat, doar daca ne-am lua dupa definitia lor „larga” – lovitura de stat e ce nu imi place mie. Pentru fetele de la “Feminism Romania” nu conteaza ca au iesit in strada zeci de milioane de oameni  in ultimii ani impotriva regimului hiper corupt al Dilmei R., nu conteaza ca Dilma a fost demisa legal, tot ce conteaza e ca Dilma le impartaseste ideologia. Iar daca comunistelor de al „Feminism Romania” nu le place cineva, e dictatura, cand un comunist e dat jos, e lovitura de stat.

update (mai 2017)
Imagini din Buenos Aires, Argentina, 30 mai 2017:

Claudiua Postelnicescu, neo-feminista:

Săptămânal, predicile preoţilor ortodocşi vorbesc despre familie şi rolul femeii în familie: acela de vită supusă bărbatului. Niciunul nu vorbeşte despre libertate şi despre demnitatea fiinţei umane, fie ea femeie sau bărbat….
Fetele României sunt educate de mici de către taţii şi mamele lor că trebuie să fie ascultătoare, să se căsătorească şi să facă copii, să accepte abuzul şi să accepte umilirea….
Femeile trebuie să revină la locul lor tradiţional, de purtătoare de uter, şi să rămână submisive acestui rol biologic, pentru că aşa a vrut Dumnezeu şi Maica Domnului, prin purtătorii lor de cuvânt: bărbaţii. Prin preoţi şi nu numai….
Am vrut să scriu „De ce urăsc România?” […] iubirea de România vine ataşată cu o ură grea, perfect explicabilă.”

update 4 ianuarie 2018, scenariul se repeta. la o saptamana dupa ce au inceput protestele din Iran, proteste impotriva islamistilor de la putere care au drept simbol o femeie care si-a dat jos basmaua islamica in public -drepturile femeilor de a nu fi sclavele islamistilor- feministele din Romania tac la fel de asurzitor, in cor cu suratele lor din internationala.
Iar cand sunt trase de maneca, acuza, cine s-ar fi gandit?, de rasism.