de Constantin P. Cavafy (1904)
De ce ne-am strîns cu toții în Piață?
Astăzi vin Barbarii.
De ce e liniște în Senat?
De ce stau Senatorii așezați, de ce nu mai fac legi?
Pentru că astăzi vor sosi Barbarii.
Ce legi ar mai putea da Senatorii astăzi?
Cînd vor sosi Barbarii, vor face ei înșiși legea.
De ce s-a ridicat împăratul nostru din pat aşa devreme,
de ce a traversat orașul înspre poarta cea mare,
de ce s-a așezat cu coroana de aur, solemn pe tron acolo?
Pentru că astăzi vor sosi Barbarii.
Și împăratul stă să-l întîmpine
pe conducătorul lor. Într-adevăr, s-a pregătit
să îi ofere un pergament. A scris acolo
numeroase demnități, nume și titluri.
De ce poartă consulii şi pretorul
astăzi togi brodate cu fir roșu,
de ce au atîtea brăţări cu ametiste
şi inele bătute cu strălucitoare smaralde,
de ce poartă astăzi toiage scumpe,
atît de frumos lucrate în argint și os?
Pentru că astăzi vor sosi Barbarii;
şi astfel de lucruri le iau ochii Barbarilor.
De ce n-au mai venit vrednicii noștri oratori, ca de obicei,
să ne încînte cu discursuri, să-și spună opinia?
Pentru că astăzi vor sosi Barbarii;
şi ei nu gustă elocința, îi plictisesc declamaţiile.
De ce brusc Piața e cuprinsă de nelinişte,
de confuzie? (Cît de serioase au devenit feţele oamenilor.)
De ce se golesc străzile şi pieţele cu așa iuțeală,
de ce grăbesc cu toții pasul spre case adînciți în gînduri?
Pentru că se lasă noaptea – și Barbarii nu au mai venit.
Și unii care s-au întors de la hotare
spun ca nu se mai vede nici urmă de Barbari.
Şi acum, ce va fi cu noi, fără Barbari?
Acești oameni ar fi fost un fel de soluţie.
Romanian
Comentarii
PataphylSpune:
Anca CerneaSpune:
Barbarzyńcy
Idą barbarzyńcy, idą barbarzyńcy
Ich smród zatruje miasta całej Europy
Idą barbarzyńcy, idą barbarzyńcy
Rozgrabią Rzym ich łapska, roztratują stopy
Lecz wielu twierdzi, że to tylko plotka
Pod ich rządami można żyć – to też są ludzie
A ich prostota zdrowa, konopna i rumiana
Ożywi Rzym tonący w lenistwie i nudzie
Idą barbarzyńcy, nikt ich nie pokona
Chcą świat antyczny mieczem aż do trzewi przeryć
Ryk ich budzi grozę, cuchną ich imiona,
Atylla, Odoaker, Witigez, Genzeryk.
A w Rzymie nie chcą wiedzieć, który z nich się zbliża
Ospałej myśli nic już nie porwie do buntu
Wiec trawią dni i noce na biustach kurtyzan
Lub piszą podręczniki miłosnego kunsztu
Idą barbarzyńcy straszni, skośnoocy
Chęć walki prędko mdleje na odgłos ich kroków
Nie ma co się bronić, zewsząd brak pomocy
A przecież zawsze lepszy od wojny jest pokój
Więc pieśćmy uszy dźwiękiem eleganckich wierszy
Lub wierzmy w duchy, czary i różdżki magiczne
W mądrości wschodnie wgryźmy się albo powiększmy
Adeptów astrologii zgromadzenia liczne
Tak właśnie my, Rzymianie, spoglądajmy w gwiazdy
Tam swój horoskop może znaleźć nasze plemię
Niebieskie konstelacje niechaj tropi każdy
Kto nie chce dzisiaj patrzeć na zhańbiona ziemię
Barbarii
Vin barbarii, vin barbarii
Duhoarea lor otrăvește oraşele prin toată Europa
Vin barbarii, vin barbarii
Pradă Roma cu labele lor, o calcă în picioare
Dar mulţi susţin că nu-i decât un zvon
Sub stăpânirea lor, poţi să trăieşti – și ei sunt oameni
Şi simplitatea lor sănătoasă, cânepie, rumenă
Va înviora Roma, cufundată în lene şi plictis
Vin barbarii, nimeni nu îi înfrânge,
Ei vor, cu sabia, să spintece lumea antică până în măruntaie,
Urletul lor trezeşte groază, numele lor au miros,
Attila, Ottokar, Vitiges, Ginseric.
Dar la Roma, nimeni nu vrea să știe care din aceștia se apropie
Gândirea toropită nimeni nu o mai ridică la luptă
Deci, se ospătează zile şi nopţi, pe pieptul curtezanelor,
Sau scriu cărți de învățătură despre arta iubirii
Vin barbarii îngrozitori, cu ochii pieziși
Orice poftă de a lupta leșină curând, la auzul paşilor lor
Nu are rost să ne apărăm, nicăieri nici un ajutor,
Iar pacea e întotdeauna mai bună decât războiul
Deci să ne mângâiem urechea cu sunetul de versuri elegante
Sau să credem în strigoi, farmece şi baghete magice
Cu înţelepciuni răsăsritene să ne molipsim, sau să mărim
Multele adunări ale celor ce urmează astrologia
Așadar noi, romanii, să privim la stele
Acolo, tribul nostru își poate găsi zodia
Să bântuie prin constelaţii albastre
Tot cel ce nu vrea astăzi să privească pământul pângărit.
Versuri: Jerzy Czech,
Muzica: Przemysław Gintrowski
bogdan calehariSpune:
Sunt atat de putini la meterezele unor ziduri pe care, treptat-treptat, le acopera nisipurile desertului.