Papa Benedict, 17.09.2010 la London Westminster Hall:
„Există oameni care cred că sărbătorirea publică a Crăciunului ar trebui descurajată, dar justificarea lor e îndoilenică, şi anume că ar putea jigni pe cei de altă religie sau pe cei atei. Există şi cei care spun că – paradoxal, cu intenţia de a elimina discriminarea – creştinii ar trebui să fie obligaţi ca în public să nu se poarte aşa cum le dictează conştiinţa. Acestea sînt semne îngrijorătoare ale eşecului de a aprecia nu doar drepturile credincioşilor la libertatea de conştiinţă şi libertatea religiei, dar şi rolul legitim al religiei în agenda publică.” (Papa Benedict XVI despre problema intoleranţei şi a discriminării Creştinilor)

În Raiul Multicultural nu toate religiile sînt egale
Realitatea însă e că două dintre ele ies în evidenţă. Prima, religia “omului alb” (eurocentrist, rasist, ce poartă pe umeri stigma trecutului imperialist, colonialist, a cruciadelor şi a capitalismului exploatator) este cea mai “puţin egală”. A doua, islamul, religia oprimatului din lumea a treia, are privilegiul de a fi “cea mai egală” dintre toate. Reuşind să speculeze foarte eficient angoasele omului recent, paralizat de corectitudine politică, islamul a ajuns să se bucure de un statut priviliegiat şi de consideraţia sinceră a conducătorilor occidentali. Aceştia, în entuziasmul lor heirupist, vecin cu schizofrenia, cultivat de decenii de indoctrinare stîngistă în şcoli şi universităţi, ies în întîmpinarea Religiei Păcii şi îşi exhibă o lipsa totală de raţiune şi simţ al ridicolului.
Restul e multiculturalism.

Creştinismul în Europa e atacat din două direcţii: ateismul militant şi islamul radical
Ateismul militant musteşte de revoltă nihilistă împotriva a tot ceea ce înseamnă tradiţie occidentală, în primul rînd Crăciunul. E nevoie doar ca islamiştii să schiţeze o nemulţumire iar cei dintîi le sar în întîmpinare. Dacă Bush era ostracizat pentru inventarea „războiului preventiv”, adepţii corectidutinii politice aplică exact aceleaşi principii cînd vine vorba de marginalizarea creştinismului şi islamizare.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că pentru victoria multiculturalismului trebuie să renunţăm la bradul de Crăciun
Orbul progresistului îşi găseşte mereu argumentaţii „ştiinţifice” pentru a susţine inepţiile cele mai revoltătoare(vezi cazul încălzismului global). „Oamenii de ştiinţă” de la Simon Fraser University din Columbia Britanică au „descoperit” că brazii de Crăciun dăunează grav societăţii multiculturale, cei de alte religii şi atei se simt excluşi şi vulnerabili la vederea bradului şi a decoraţiunilor de Crăciun. Cercetătorii au ajuns la concluzia că e nevoie să facem „unele mici ajustări care vor contribui mult la crearea unei societăţi multiculturale mai inclusive.” Cu alte cuvinte, „oamenii de ştiinţă” au ajuns la concluzia că cea mai lentă metodă de sinucidere a unei civilizaţii e extirparea, încetul cu încetul, a coloanei vertebrale, a elementelor centrale culturii respectivei civilizaţi. Ei ştiu cel mai bine, doar au ŞTIINŢA de partea lor. O mai ştiu şi babele lui Petre Ţuţea, dar ce uită „oamenii de ştiinţă” e să studieze natura multiculturalismui însuşi şi să îşi pună întrebări despre consecinţele pe termen lung ale implementării acestei ideologii. Relativismul post-gîndirii nu le mai permite să îşi pună asemenea întrebări reacţionare.

În numele „ştiinţei” şi al „incluziunii” prescrise de cercetători ca soluţie la toate problemele omenirii şi pentru crearea păcii eterne, ornamentele tradiţionale de Crăciun din oraşele britanice sînt înlocuite cu umbreluţe, urări musulmane şi hinduse, Moşi Crăciuni Spaţiali. În aceeaşi idee, oraşul Dundee din Scoţia a eliminat anul trecut toate referinţele la Crăciun, un discurs al unui preot creştin şi tradiţionala scenă a nativităţii din ceremoniile anuale de sărbători.

Comisia Europeană “uită” de Crăciun şi Creştinism
Anul acesta, Comisia Europeană a tipărit 3 milioane de agende pentru a le trimite copiilor britanici de sărbători. Agendele sînt însoţite de 51 de pagini de propaganda UE, tipărită pe hîrtie lucioasă, şi include un calendar în care sînt marcate sărbătorile musulmane, hinduse, sikh, evreieşti şi chinezeşti, este marcată Ziua Europei şi principalele aniversări ale UE. Crăciunul şi toate celelate sărbători creştine au fost ignorate cu desăvîrşire. Ziua de 25 decembrie rămîne goală în calendar, doar în partea de jos a paginii rezervate zilei e un text kumbaya: “Un prieten adevărat e cineva care îţi împărtăşeşte preocupările şi care îţi va spori bucuria.”(?? n.t.) În urma plîngerilor venite din partea părinţilor şi a cîtorva grupuri conservatoare şi creştine, un purtător de cuvînt al Comisiei Europene a declarat: „Ne pare rău pentru incident, vom corecta greşeala în următoarea ediţie. Sărbătorile religioase nu ar trebui să fie menţionate în nici un fel, pentru a evita orice controvesă.” Dacă pentru a scăpa de creştinism Comisia Europeană e nevoită să se renunţe la toate celelalte religii, so be it!

Inconştienţa progresistă se foloseşte de sensibilităţile exacerbate ale minorităţii musulmane pentru a marginaliza creştinismul în spaţiul public.
În Marea Britanie, Crucea Roşie a îndepărtat anul acesta toate însemnele de Crăciunul din unităţile sale, pe motiv că nu doreşte să jignească musulmanii. Răspunsul venit din partea unuia dintre cei mai proeminenţi politicieni musulmani britanici, Lordul Ahmed, a fost firesc: “Este prostesc să crezi că musulmanii s-ar simţi ofensaţi(…) La serviciu toţi colegii mei sărbătoresc Crăciunul, iar eu îl sărbătoresc alături de ei. În nici un caz Crăciunul nu ar putea să dăuneze reputaţiei Crucii Roşii – cred că s-a exagerat.”

Ce nu înţeleg adepţii multiculturalismului e că, la rîndul lor, islamiştii se folosesc de progresişti şi corectitudine politică pentru a-şi atinge scopurile. Astfel, Lordul Ahmed, cel care joacă azi rolul musulmanului moderat şi împăciuitor, e acelaşi care în februarie 2009 a ameninţat autorităţile britanice că va mobiliza 10.000 de musulmani, cu care va asedia Casa Lorzilor, în cazul în care lui Geert Wilders i se va permite să intre în UK. Iniţial, în numele „coeziunii sociale şi al multiculturalismului”, autorităţile au cedat. Restricţia a fost într-un final ridicată şi Geert Wilders a ţinut în 2010 un discurs la Casa Lorzilor, discurs pe care îl puteţi citi şi viziona aici.

Islamizare preventivă prin marginalizarea creştinismului
În august 2009, doi predicatori catolici au fost arestaţi pentru că citau pasaje din Biblie în Piaţa St. Ann din Manchester. În acelaşi timp, islamistului Anjem Choudary, care incită deschis la violenţă împotriva soldaţilor britanici şi la lovitură de stat în Marea Britanie, i se permite să convertească la islam, în plină stradă, copii de 11 ani. Într-un alt caz, în Amsterdam, unui creştin coptic, fugit din Egipt din cauza persecuţiilor suferite din partea musulmanilor, nu i se permite să poarte o cruce în timpul serviciului. În schimb, angajatelor musulmane nu li se pune nici o problemă cînd poartă basmaua islamică (hijab) la serviciu.

Ateismul de stat şi standardele duble
Ateismul militant şi ateismul de stat(cum îl numeşte Olavo de Carvalho) nu pot funcţiona fără standarde duble. Ambele îşi impun „raţionalitatea superioară” şi îşi arată muschii doar în faţa creştinismului, pentru că sînt conştiente de lipsa riscurilor. Ba mai mult, cu cît batjocura e mai scandaloasă, creşte şi „riscul” de a primi distincţii, aplauze şi fonduri de la stat. Se doreşte scoaterea simbolurilor religioase din spaţiul public, dar cînd islamul intră în ecuaţie, cînd burqa devine ilegală în Belgia, opinia publică de pe intregul continent este scandalizată, sar armate de „luptători pentru drepturile omului”, vajnici apărători ai dreptului islamiştilor de a-şi trata nevestele şi fiicele ca pe vite. Cînd cineva îndrăzneşte să pună la îndoială faptul că islamul e Religia Păcii™, şi să o facă fără menajamente (nici nu e nevoie să fie atît de vocal pe cît sînt denigratorii de salon ai creştinismului), atunci viaţa lor se schimbă radical de a doua zi. Ameninţările cu moartea încep sa curgă cu sutele, protecţia poliţiei devine necesară pentru fiecare deplasare, dormitul în alt pat în fiecare noapte devine o necesitate. Nu cred că mai e cazul să vorbesc de Lars Vilks, artistul suedez care trăieşte în ascunzători şi sub protecţia poliţiei pentru că a jignit sensibilităţile ipohondre ale musulmanilor, şi care a fost cauza atentatului terorist eşuat din Stockholm, de pe 11 decembrie. La fel nu cred că mai este nevoie să amintesc de Kurt Westergaard, Gregorius Nekschot, sau de cum a fost Geert Wilders tîrît prin tribunale penru insultarea adepţilor profetului(Pacea fie cu el, şi mai important, cu noi).

In semn de protest fata de masurile de austeritate.