FUNDATIA IOAN BARBUS

Ion Mihai Pacepa despre “Confruntarea cu Răul”

Articol scris de Ion Mihai Pacepa, apărut ieri, 26 decembrie 2010 pe American Thinker, în traducerea lui Riddick:

[…] Desigur, oamenii de pretutindeni doresc ca liderii lor politici să fie mai buni decât predecesorii lor. Dar “redistribuirea bogăţiei” şi “schimbarea” sunt, deasemenea, chintesenţe ale marxismului, care este construit pe principiul materialist-dialectic conform căruia schimbările cantitative generează transformări calitative. Într-adevăr, la scurt timp după ce Partidul Democrat a câştigat Casa Albă şi ambele camere ale Congresului american, Statele Unite ale Americii au început să se schimbe dintr-o ţară care aparţine “We the People” (“Noi, Poporul”), într-una gestionată de un fel de nomenklaturişti marxişti cu putere necontrolată. Această nomenklatură americană a început să conducă ţara în mod netransparent, cum au făcut toate nomenklaturile marxiste. “Trebuie să trecem [la vot] proiectul de lege astfel încât să puteţi afla ce este în el”, a spus odată mass-mediei liderul nomenklaturii Camerei Reprezentanţilor a SUA [Nancy Pelosi]. [2] Aceasta a fost o premieră în istoria Statelor Unite.

Nu a durat mult timp până când această nomenklatură americană a preluat controlul asupra ipotecilor imobiliare, băncilor, creditelor şcolare, producătorilor auto şi a celei mai mari părţi a industriei de îngrijire a sănătăţii. Când zeci de mii de americani nu au fost de acord [la mitinguri] cu acest transfer pe furiş de bogăţie din mâini private în cele ale guvernului, nomenklaturiştii Congresului i-au numit nazişti. Astfel îi denumea şi nomenklatura marxistă, din care am facut parte cândva, pe criticii săi.

Pe 7 februarie 2009, coperta revistei Newsweek a proclamat: “Suntem toţi socialişti acum.” [3] Acelaşi lucru îl proclama cu voce tare ziarul oficial al României, Scânteia, la începutul anilor ’70, când comuniştii au transformat acea ţară într-un monument pentru ei înşişi. La doi ani după ce au pus mâna pe putere în SUA, nomenklatura Congresului a produs aceleaşi rezultate ca nomenklatura marxistă din România – dar la scara SUA. Peste paisprezece milioane de americani şi-au pierdut locurile de muncă, şi 41,8 milioane de oameni au apelat la bonuri de masă [sociale] de la guvern. [Creşterea] PIB-ul[ui] a scăzut de la 3,4% la 1,6%. Datoria naţională a crescut la o valoare fără precedent: 13 trilioane $, şi se prognozează că va ajunge la 18 trilioane $ până în 2019.

Scînteia a dat faliment. Newsweek a fost vândut pentru un dolar. Dar un membru al nomenklaturii Congresului SUA, reprezentând statul falimentar California – care este, deasemenea, un admirator înfocat şi un vizitator al Cubei lui Fidel Castro – a început să propovăduiască că viitorul industriei petroliere americane va fi “doar către socializare”, doar “către preluarea şi conducerea de către guvern a tuturor companiilor noastre petroliere”. [4] În 1948, când nomenklatura română a naţionalizat industria petrolieră, ţara era al doilea exportator de petrol ca mărime din Europa. Treizeci de ani mai târziu, când am rupt cu marxismul, România era un mare importator de petrol, benzina era raţionalizată, temperatura în clădirile publice trebuia să fie ţinută sub 63 grade [Fahrenheit / 17° Celsius], si toate magazinele trebuiau să se închidă nu mai târziu de ora 17:30 pentru a economisi energia. Cartea dr. Glazov conţine numeroase exemple care dovedesc că furtul nu aduce foloase, chiar dacă este comis de către guvernul unei superputeri – cum o demonstrează covârşitor prăbuşirea imperiului sovietic.

[pullquote]Poporul american a respins încercările Partidului Democrat de a transforma ţara noastră într-un tărâm marxist în putrefacţie şi a decis să păstreze Statele Unite ca lider al Lumii Libere.[/pullquote]

La data de 9 noiembrie 1989, când am urmărit la televizor cum era dărâmat Zidul Berlinului, am fost incredibil de mândru că eram american. Întreaga lume îşi exprima recunoştinţa faţă de Statele Unite pentru cei 45 de ani de Război Rece purtat cu succes împotriva imperiului sovietic marxist. În curând, România mea natală, deasemenea, a încetat să mai vadă guvernul ca pe o dădacă. Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie au abandonat experimentele lor dezastruoase cu marxismul, deasemenea, şi au început să urmeze diferite versiuni naţionale ale conservatorismului economic, social şi cultural.

Din păcate, acum virusul marxismului şi cultul sufocant, stalinist, al personalităţii, au început să infecteze ţărmurile noastre. O nouă generaţie de tineri americani, care cunosc foarte puţin sau chiar nimic despre această ciumă bubonică care a ucis câteva sute de milioane de oameni din întreaga lume, oferă – cu bună ştiinţă sau nu – marxismului încă o şansă. Chiar ziarul rusesc Pravda este nedumerit: [5] “Trebuie spus, că la fel ca ruperea unui baraj mare, deriva americanilor către marxism se întâmplă cu o viteză uluitoare”.

La sfârşitul lui noiembrie, Statele Unite s-au confruntat cu una dintre cele mai importante alegeri din istoria sa. Alegătorii au decis care dintre cele două principale partide politice să aibe controlul Camerei Reprezentanţilor. De fapt, cu toate acestea, rezultatul real a fost că poporul american a respins încercările Partidului Democrat de a transforma ţara noastră într-un tărâm marxist în putrefacţie şi a decis să păstreze Statele Unite ca lider al Lumii Libere. “Confruntarea cu Răul” ne spune cum să atingem acest scop, fiindcă noua carte a dr. Glazov este, deasemenea, un fel de manual “do it yourself” pentru reînnoirea încrederii în SUA. Orientările sale sunt înrădăcinate în bătălia autorului şi a părinţilor săi – importanţi disidenţi sovietici – împotriva ciumei marxismului, şi, deasemenea, în 29 de interviuri realizate de dr. Glazov cu unele din cele mai importante conştiinţe conservatoare. William F. Buckley, Richard Perle, Natan Sharansky, Norman Podhoretz, Andrew McCarthy, Victor Davis Hanson, Theodore Dalrymple, Kenneth Levin, Phyllis Chesler şi Kenneth Levin sunt doar câteva dintre ele.

pentru referinţe şi sursa originala a articolului mergeţi la Riddick

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Costin Andrieş

Costin Andrieş

Autor, co-fondator și redactor-șef ILD https://twitter.com/CostinAndriess

Un comentariu

  1. dr pepper
    28 decembrie 2010

    felicitari pentru traducere riddick.
    am cautat pe net cartea la care face referire pacepa si am gasit o recenzie foarte buna:

    United in Hate: The Left’s Romance with Tyranny and Terror

    Dr. Jamie Glazov, editor of FrontPageMag.com, exposes the hypocrisy of leftists and liberals who claim to champion the principles of freedom, democracy, liberalism, and feminism yet support both communist and Islamist dictatorships, which implement none of these principles.
    David Horowitz, Glazov’s boss, also wrote a book in 2004, Unholy Alliance, on this subject, but Glazov digs deeper. The author, who fled the Soviet Union as a child and earned a PhD from York Univeristy in Toronto in Soviet studies, points in the first 100 pages of the book to a nucleus of American apologists in the 1930s who heaped praise on communist strongman Joseph Stalin, including Walter Duranty of The New York Times and author Upton Sinclair. In the generation that followed, intellectuals including novelist Normal Mailer and feminist activist Simone de Beauvoir continued to apologize for communist regimes in Cuba, China, Nicaragua, and Vietnam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian