Duminică, 7 octombrie, după primul tur al alegerilor prezidențiale din Brazilia, candidatul dreptei conservatoare, Jair Bolsonaro a înregistrat un avans categoric în fața candidatului Fernando Haddad, susținut de Lula da Silva, fostul președinte socialist, acum condamnat și închis pentru coruptie. Bolsonaro are 46% din voturi, iar candidatul Partidului Muncitorilor, Haddad are 29%.
Pentru mulți era de așteptat că Bolsonaro să câștige din primul tur, susținut de un electoral sătul de corupția generală lăsată să se dezvolte de guvernele socialiste trecute, de criminalitatea crescută, de problemele economice produse de corupție și de intervenția statului în economie. Exista așteptarea asta chiar în condițiile în care Haddad, doctor în filozofie și fost primar al Sao Paolo, a avut și are susținerea întregii stângi din America Latină, aliniată să îi fie alături condamnatului Lula, despre care presa comunistă și cea aservită spuneau că dacă nu era închis, ar fi fost candidatul cu cele mai mari șanse la prezidențialele de acum. Propaganda din media făcea însă abstracție de „Lei da Ficha Limpa” din 2010, o lege care interzice politicienilor condamnați să candideze. Lula da Silva îl alesese pentru a candida împreună cu el pentru postul de vicepreședinte, numai că arestarea lui în aprilie a făcut că Haddad îl înlocuiască și să candideze pentru președinție iar Manuela d’Avila din partea Partidului Comunist să îi fie alături pentru postul de vicepreședinte. Toată agitația stângii, susținerea presei, a intelectualilor, a universităților, intervenția susținută a țărilor comuniste, trebuiau să dea câștig de cauza stângii în cea mai mare și mai bogată țară din America Latină. Numai că discursul lui Jair Bolsonaro centrat pe valorile morale creștine, pe siguranța cetățeanului, înainte de economie, a convins marea majoritate a populației care îl susține deschis pe candidatul numit „fascist” de presa stângii și, absolut aiurea, în front larg, de presa internațională „candidat de extremă dreapta”. Carvalho spune despre Bolsonaro că „este singurul politician brazilian care nu a furat vreodată ceva și nici nu are vreun hoț între apropiați”.
În momentul de față sunt semnalate o mulțime de fraude la secțiile de votare, lucru care face explicabilă reușita candidatului stângii de a trece în turul doi, de a se ține turul doi până la urmă, în condițiile în care, deschis, Bolsonaro avea și are susținerea generală a societății braziliene libere. Faptul că deși Bolsonaro a lipsit din campanie câteva zile importante după ce s-a încercat asasinarea lui și a trebuit să fie spitalizat, timp în care stânga a defilat pe la toate televiziunile, nu i-a scăzut deloc susținerea populației dovedește că electoratul brazilian e sătul de poveștile comuniste și îl dorește în postul de președinte pe candidatul conservator. Peste trei săptămâni se va ține votul final. Până atunci candidatul conservator va trebui să își asigure siguranța personală și să facă față întregii mașinării de propagandă și influență a stângii din întreagă America Latină, care începând de la înființarea Forului de la Sao Paolo are ca obiectiv transformarea întregului continent într-un spațiu comunist. Dar Bolsonaro nu e deloc singur ori lipsit de aliați în lupta asta – are de partea sa cea mai mare parte a populației Braziliei care urmează să hotărască la vot în ce direcție o va lua țara în următorii ani.
Jair Bolsonaro îi datorează mult ca formare intelectuală lui Olavo de Carvalho și adesea îl citează în discursurile lui. „Fenomenul Bolsonaro” a fost posibil datorită eforturilor de decenii ale lui Olavo de Carvalho de a contracara, de unul singur, dominația marxismului cultural din Brazilia. În 2011, la inviația ILD și a Fundației Ioan Bărbuș, Olavo de Carvalho a vizitat România, ocuzarie cu care a dat mai multe interviuri și a ținut o conferință la ICCCMER. Mai multe filmări din vizita filozofului brazilian la București, aici.
Programul politic al lui Bolsonaro:
ACP
1 Comment
Stefan
8 October 2018Bolsonaro este un sustinator al Israelului si a promis sa mute ambasada Braziliei la Ierusalim.
Lucrul este important in contextul latino-american in care subversiunea islamica radicala, in principal shiita-iraniana, se intinde ca o pecingine.