Michael Adebolajo, Mohammed Merah, Tamerlan Tsarnaev
Abu Musab Al–Suri, cel care nu a încercat să democratizeze Islamul, dar a reuşit să “democratizeze” terorismul! El a fost cel care a arătat că vremea organizaţiei teroriste centralizate a trecut, că ea trebuie destructurată, permiţând astfel afirmarea individului ce se formează şi se radicalizează singur pe internet, îşi alege liber ţinta cea mai convenabilă şi trece apoi la acţiune. Prin urmare, o piesă cu un singur „actor” (cel mult doi) care este şi regizor, care foloseşte mijloace (decoruri) modeste, la îndemâna oricui, mai puţin interesat să provoace pagube uriaşe, cât să impresioneze.
“Cea mai mare operă de artă a tuturor timpurilor”, cum caracteriza atentatele de la 11 septembrie unul dintre vlăstarele progresismului occidental (compozitorul Karl Heinz Stockhausen), a reprezentat flamboianta realizare a ideologilor terorismului islamic, crema primei generaţii de jihadişti modelaţi în Afganistan, în timpul “primei vârste a jihadului” – cum o denumesc specialiştii.
Atentatele de la Madrid (2004), cele din Londra, Istanbul şi staţiunea Şharm el-Şheikh (2005) soldate cu sute de morţi, uriaşe pagube materiale şi schimbări de guvern, sunt doar câteva dintre atentatele care au încercat, prin pregătire şi realizare, să copieze cu rezultate notabile “etalonul” de la 11 septembrie.
Osama bin Laden, Ayman Al–Zawahiri, Khalid Sheikh Mohammed, Mohamed Atta: miliardarul saudit, înstăritul chirurg egiptean, inginerul pakistanez, absolvent de universitate americană, egipteanul de la universitatea din Cairo, ajuns architect al sinuciderii – nu sunt doar nişte nume cunoscute marelui public. Ei îi reprezintă pe doctrinarii, proiectanţii şi executanţii unei strategii care, odată pusă în aplicare, a arătat că submarinele şi portavioanele nucleare, complexa reţea a sateliţilor de observaţie şi armatele de profesionişti ce păreau o barieră de netrecut ridicată în apărarea civilizaţiei tehnologice occidentale, se pot dovedi inutile în faţa unei reţele clandestine al cărui liant indestructibil îl reprezenta credinţa în Allah si a cărui unică armă era teroarea.
Occidentalii s-au văzut astfel nevoiţi să-şi reorganizeze şi să-şi interconecteze serviciile de informaţii; să coboare din spaţiu pe pământ, unde au cheltuit miliarde de dolari pentru a colecta informaţia cu ajutorul unor reţele de informatori şi agenţi care şi noaptea visau în arabă şi paşhtună; să monitorizeze transferurile bancare şi să-şi trimită în prima linie forţele speciale; să-i vâneze pe imamii şi mujahedinii terorişti cu ajutorul dronelor (şi ele atât de vânate de coloana a cincea progresistă internaţională) din Yemen până în Afganistan. Au fost obţinute, astfel, rezultate notabile, liderii reţelei fiind capturaţi sau ucişi unul după altul. A fost nevoie de un deceniu pentru ca terorismul flamboiant, care necesita o pregătire minuţiosă şi provoca distrugeri impresionante, să dispară de pe firmament. Centralismul terorist, specific celei de “a doua vârste a jihadului”, a primit o grea lovitură!
O piesă cu un text scurt – „Allah Akbar!” – care se repetă pe cât mai multe scene, jocul „actorului” urmând a fi glorificat pe internet, hrănind astfel imaginaţia şi potenţând dorinţa de a ieşi din anonimatul imigraţiei şi al periferiei urbane, pentru a contribui, ca regizor şi actor principal, la distrugerea civilizaţiei occidentale.
Numai că în 2004 a apărut pe site-urile islamiste, în serial, monumentala operă a celui care acum este considerat ideologul “Jihadului 3G”. Este vorba de necunoscutul pentru mulţi, pe atunci, Moustafa Setmariam Nasar; ea se intitula “Apel la rezistenţa islamică mondială”.
Autorul ce semna cu pseudonimul Omar Abd al-Hakim, era un veteran al reţelei Al- Qaeda ce-şi făcuse cunoscut, respectat şi temut numele de război, Abu Musab Al–Suri (Sirianul), în Afganistan, Sudan şi Siria. Născut în 1958 în Siria, la Alep, Al –Souri a participat la insurecţia Hamas din 1982, apoi a luptat contra sovieticilor în Afganistan, s-a alăturat organizaţiei Fraţilor Musulmani în Siria, luptând contra regimului lui Hafez al-Assad, s-a întâlnit cu Osama bin Laden în Sudan, în anii ’90, a participat la pregătirea atentatelor din Franţa 1995, din Madrid 2004 şi Londra 2005, întorcându-se în Afganistan pentru a-i antrena pe noii recruţi salafişti”.
Un actor, maxim doi, un pistol, o macetă sau cuţit, un satâr sau nişte bombe artizanale confecţionate după schemele de pe internet, o puşca automată, Allah Akbar!, Filmaţi-ne!, Twitter, Facebook – Abu Musab Al–Suri şi al său „Jihad pentru săraci”! Toulouse, Boston, Londra – o piesă cu un singur actor (maxim doi) care e şi regizor, pusă în scenă cu mijloace modeste, scrisă de un dramaturg necunoscut marelui public, Abu Musab Al–Suri.
Abu Musab Al–Suri nu este, deci, un “şoarece de bibliotecă”, un simplu teoretician, ci un combatant cu experienţă în luptă dusă cu fanatism pentru cauza Califatului mondial. Abu Musab Al–Suri, cel care nu a încercat să democratizeze Islamul, dar a reuşit să “democratizeze” terorismul! El a fost cel care a arătat că vremea organizaţiei teroriste centralizate a trecut, că ea trebuie destructurată, permiţând astfel afirmarea individului ce se formează şi se radicalizează singur pe internet, îşi alege liber ţinta cea mai convenabilă şi trece apoi la acţiune. Prin urmare, o piesă cu un singur „actor” (cel mult doi) care este şi regizor, care foloseşte mijloace (decoruri) modeste, la îndemâna oricui, mai puţin interesat să provoace pagube uriaşe, cât să impresioneze în aşa fel publicul încat acesta să aibă, în cele din urmă, reacţia dorită.
O piesă cu un text scurt – „Allah Akbar!” – care se repetă pe cât mai multe scene, jocul „actorului” urmând a fi glorificat pe internet, hrănind astfel imaginaţia şi potenţând dorinţa de a ieşi din anonimatul imigraţiei şi al periferiei urbane, pentru a contribui, ca regizor şi actor principal, la distrugerea civilizaţiei occidentale.
Astfel, fără să ştie de ce, „experţii” din media s-au trezit folosind din ce în ce mai des sintagma „lupul solitar”, pentru a-i desemna pe teroriştii ai căror acțiuni nu se încadrau în tipare şi nu erau revendicate de niciuna dintre organizaţiile teroriste cunoscute: lupul solitar Jose Pimentel (cel care îşi făcea singur bombele „de pe internet”), lupul solitar Mohamed Merah (Franța), lupul solitar Yussuf Ibrahim (SUA), lupul solitar Hakim Benladghem (Belgia), sau, de ce nu, cuplul fraţilor Tsarnaev (SUA) şi cuplul „măcelarilor” londonezi.
Un actor, maxim doi, un pistol, o macetă sau cuţit, un satâr sau nişte bombe artizanale confecţionate după schemele de pe internet, o puşca automată, Allah Akbar!, Filmaţi-ne!, Twitter, Facebook – Abu Musab Al–Suri şi al său „Jihad pentru săraci”! Toulouse, Boston, Londra – o piesă cu un singur actor (maxim doi) care e şi regizor, pusă în scenă cu mijloace modeste, scrisă de un dramaturg necunoscut marelui public, Abu Musab Al–Suri.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
13 Comments
Corneliu
23 May 2013Este exact ce se intampla deja de multa vreme.
Terorismul in numele Islamului este tot mai mult un terorism ideologic spontan, in care acela care se vede dintr-o data printr-un fel de „iluminare interioara” trimisul Ummei (natiunii) Islamice pentru a infaptui Legea lui Mohammed pe pamant se ridica, ia in mana o arma, oricare arma si trece la fapte.
El nu are nevoie de o organizatie centralizata sau nici macar impartita in unitati secrete nestiind unele de altele. El, poate cu inca unul-doi camarazi de credinta, isi stabileste singur misiunea in functie de locul in care se afla, mai casapeste cativa kafiri inspaimantandu-i pe ceilalti, cu convingerea ca a mai realizat „un pas mic in marsul victorios al Islamului”.
Lumea inca libera trebuie sa inteleaga insfarsit despre ce e vorba si sa invete sa se apere, lasand la o parte legile stupide care o leaga de maini.
Altfel ea va pierde sigur, luptand vitejeste si stupid cu regulile sale cavaleresti impotriva ticalosiei fara reguli a adversarului.
Costin Andrieş
23 May 2013Bogdan, Abu Musab Al–Suri e pentru islamisti ce a fost si este inca Antonio Gramsci pentru comunisti.
Un articol despre el din Wall Street Journal, The New Mastermind of Jihad, scris dupa atacul terorist din Franta de acum un an al lui Mohammed Merah.
Abu Musab Al–Suri, inchis in 2005, a fost eliberat in decembrie 2011, si nu se stie pe unde umbla.
Inregistrarile lui au inceput sa reapara pe internet
La fel ca Gramsci, care a regandit strategic comunismul, scopul a ramas insa acelasi, victoria globala a comunismului, respectiv, califatul global. Gramsci a adaptat strategia comunista la occident, al-Suri la fel, a daptat jihadul islamist la forta militara tehnologizata si eficienta a occidentului
a fost cel care a inspirat imamul pe care il frecventa Nidal Hasa, islamistul, maior in armata americana care a ucis 13 soldati, la Fort Hood. Un articol de Emil despre reactia media si a lui Obama la crima, care, in final, a fost numita de administratia Obama, „workplace violente”: Nu săriţi la concluzii!
Un Gramsci islamist:
Articolul se termina cu aceste randuri: „Faptul ca Dl al-Suri e acum liber va face, probabil, mai vizibile teoriile lui in cercurile jihadiste, chiar daca nu reuseste sa planuiasca sau sa incurajeze/inspire un alt atac cu victime numeroase, cum au fost atentatele din Madrin si Londra…”
Bogdan Calehari
23 May 2013Da, Al- Suri este genial, un geniu al raului, un arhitect al terorismului mondial si comparatia cu Gramsci este foarte potrivita. El a fost eliberat de catre americani in 2007, daca nu ma insel, pentru a fi predat lui Bachar Al – Assad care , la randul lui, l-a eliberat in 2011! Este incredibil cum un tip de asemenea calibru a fost pus in libertate! S-a stabilit dupa eliberare in Alep, unde l-a si prins „primavara siriana”. Nu se stie unde se afla in prezent, dar se pare ca are o mare influenta asupra gruparilor salafiste, in special Al –Nosra, care actioneaza in zona Alep-ului.
El a fost initiatorul cyber-comunitatii de jihadisti si a asa numitului “terorism domestic”. Nu a fost partizanul „terorismului mare” plecat de sus in jos, care era vulnerabil din puct de vedere informativ, cu toate ca si-a adus o contributie ce n-a fost trecuta cu vederea. Eu l-as compara in lumea musulmana cu Sayyd Qutb, marele filozof egiptean, un arhitect al islamului fundamentalist, asa cum Al – Suri este un arhitect al terorismului modern.
Bogdan Calehari
23 May 2013Serviciile de informatii sunt, dupa cum se poate observa, total dezarmate in fata acestui nou tip de terorism, care porneste „de jos”. Singura modalitate de reactie, prevazuta dealtfel de Al – Suri, este o intarire a supravegherii si urmaririi musulmanilor – sa le spunem „potential teroristi” – aflati in tarile occidentale, lucru ce ar atrage dupa sine radicalizarea si intrarea in lupta a unui numar si mai mare de combatanti! Simplu si genial ca Oul lui Columb!
anarchix
23 May 2013@ 4
Servicii, schmervicii… De cand am vazut finalul la Swordfish cu Travolta (o porcarie bazata pe o idee buna), nu-mi pot imagina decat o singura reactie a lumii civilizate: search and destroy. Pacat ca cine trebuie sa ia deciziile in lumea civilizata nu prea are stomac pentru stilul israelian de taking care of business.
Bogdan Calehari
23 May 2013@5
Asa cum sunt ele, vai capu’ lor!, minate de corectitudinea politica, „schmerviciile” sunt singura arma de lupta contra terorismului islamic. Reactia pe care ti-o imaginezi si propui ar insemna trimiterea tancurilor si trupelor contra a 10 -15 sau 20 % din propria populatie; care peste 20 de ani va insemna 20-30 sau 40 %. Si, in cazul asta, nu mai suntem la Hollywood! In tipul asta de razboi, stim prea bine, nu mai este vorba sa lupti conventional contra unui inamic strain, pe un teritoriu strain – l-am acoperit cu bombe si am rezolvat treaba ! Aici este vorba de indivizi, multi, din propria populatie. Da, israelienii sunt de admirat pentru actiunilor lor contra teroristilor hamas, dar te-ai gandit ce efect ar avea ele fara contributia decisiva a Shin Beth-ului si, de ce nu?, a Mosadului?
John Galt
23 May 2013Musulman „moderat”. Nici el nu realizeaza ca tocmai a facut apologia terorismului, ca incearca sa justifice niste cacaturi pe care le-a citit el in Coran. Ce salbatici bani nene, retardati cu sute de ani.
Auzi la el, „tara islamica ARE DATORIA de a sari in ajutor” – OMORAND CIVILI, evident. Ca asta e civilizatie pentru ei – dreptul de a lua gatul cui se opune. Si numai in vest. Dar sa plece inapoi la coada camilei de unde au venit, sa lupte acolo daca tot sunt asa de mari aparatori ai dreptatii samd, nu prea au chef. Nuu.. ei sa stea pe benefits in vest, si sa taie gatul la oameni pe strada. Dupa ce le-au luat banii zeci de ani.
Socialismul e cauza. Asa s-a ajuns ca tot felul de loaze sa aiba impresia ca au „drepturi”, ca „merita” un trai mai bun, evident pe banii tuturor. Exact ca somalezii in Suedia: drept la casa (cu piscina), la invatamant gratuit (2 facultati), la burse „de merit”, da da, toate astea pica din cer. De la sine. Nimeni nu se intreaba de in Somalia nu exista asa ceva, nici un intelectual nu intelege de ce..
http://www.youtube.com/watch?f…..xWk5XjKgQM
uMnumzane Angibonanga
23 May 2013@ 1 to 7
O adaugire: http://frontpagemag.com/2013/d…..own-necks/
Omul care scrie astea este vrednic de citit.
Parerea mea!
Bogdan Calehari
23 May 2013Un militar francez aflat in patrula in cartierul La Defense, a fost injunghiat in gat. Agresorul a fugit. Politia il descrie ca „un barbat de tip nord african, cca. 30 de ani, poarta barba, bluza neagra si o djelaba de culoare deschisa. Hollande refuza sa lege atacul de cel asupra soldatului englez.
http://www.leparisien.fr/faits…..834667.php
Vali
23 May 2013Se pare că cetățenii români sunt discriminați doar pentru (unii) cerșesc sau (alții) muncesc, deși România e francofonă ca și țările maghrebiene !
Bogdan Calehari
23 May 2013De multe ori autoritatile franceze isi discrimineaza proprii cetateni (francezi de bastina) fata de cum se comporta cu musulmanii, asa ca sa nu mai vorbim de falitii nostri. La manifestatia din martie anul acesta organizata contra legalizarii casatoriilor intre homosexuali, jandarmii francezi au folosit gaze lacrimogene contra familiilor de francezi (au fost gazati si copii). N-ar avea curajul sa faca asa ceva musulmanilor. Esti discriminat atunci cand nu constitui un pericol!
Costin Andrieş
23 May 2013Oficielitatile franceze: Injunghierea soldatului este probabil terorism islamic, „dorea sa imite ce s-a intamplat la Londra”
Bogdan Calehari
23 May 2013„Serviciile de informatii franceze, americane si britanice „nu sunt dotate pentru a-i detecta pe jihadistii individuali si microgrupele diluate in societatile noastre” – a declarat Marc Trevidici, ce activeaza ca magistrat anti-terorist, de zece ani, la Paris.
Teroristul care l-a injunghiat in gat pe soldatul francez aflat in patrula in cartierul parizian La Defense, si-a facut linistit rugaciunea, a scos apoi un cutit si a trecut la actiune. Acum s-a aflat ca soldatii francezi care patruleaza in cartierul La Defense, au armele descarcate, incarcatoarele fiind tinute separat, in invelisuri de plastic! Cyber -terorismul imaginat de Abu Musab Al -Suri, este imposibil de contracarat la ora actuala.