FUNDATIA IOAN BARBUS

Linşaj la Marsilia. Românofobia noii Franţe

Două evenimente reprobabile s-au produs în Franţa pe data de 21 iunie 2008, unul la Paris iar celălalt la Marsilia, victimele şi motivaţiile fiind cu totul diferite, dar atacatorii au ceva în comun, religia. Aceea incorect denumită ca fiind a păcii.

În acea zi, preşedintele Nicolas Sarkozy se afla în vizită în Israel, iar la Paris a avut loc unul din destul de frecventele atacuri ale beurs (cetăţeni de origine magrebiană) asupra unui tânăr evreu francez. Victima acestui acţiuni ne-întâmplătoare, să-l numim Henry X., a ajuns în comă la spital dar a avut noroc şi a fost salvat. Cei cinci agresori sunt cunoscuţi organelor de poliţie care au început o investigaţie, pe care o conduc totuşi fără prea mare tragere de inimă. Nimeni nu doreşte o reizbucnire a violenţelor în suburbiile turbulente din Paris, iar poliţia se află sub tirul media de stânga pentru o presupusă înclinaţie către o atitudine dură faţă de minoritatea musulmană. Pentru a se crea confuzie, s-au lansat zvonuri cu privire la pretinse reglări de conturi între bande. În România un ziar de inspiraţie fascistă – mă refer la Gardianul – a subliniat ştirea cu privire la vizita “evreului Sarko” în statul Israel, ca fiind o noua demonstraţie în sprijinul ideii existenţei unei conspiraţii sioniste la nivel mondial. Televiziunile arabe au repetat până la intoxicare “amanuntul” (de importanţă capitală pentru unii) cu privire la descendenţa parţial iudaică a lui Sarkozy. De aici, precum şi în logica istorică a aversiunii minorităţii musulmane faţă de preşedintele care a avut neobrăzarea să-i caracterizeze ca “racaille” pe turbulentii anului 2005, se poate trage concluzia că agresiunea contra tânărului evreu parizian a fost o urmare a sprijinului pe care Franţa îl acordă Israelului.

În aceeaşi zi de sâmbătă 21 iunie, la Marsilia, în cartierul Bricarde au fost linşaţi trei cetăţeni români ce se ocupau de adunarea deşeurilor metalice, după cum a declarat Pierre Cardon, director departamental al Serviciului de Securitate publică. Cei trei, grav răniţi, au fost salvaţi în ultima clipă de patronul unui mic restaurant din zonă care i-a adăpostit până la apariţia forţelor de ordine. A fost nevoie de 40 de poliţişti bine dotaţi tehnic pentru a respinge hoarda atacatorilor. Publicaţiile franţuzeşti care au comentat ştirea şi care apar şi pe net, ca de exemplu cotidianul local La Provence sau cotidianul naţional Liberation, au fost destul de vagi şi nu au făcut analize asupra conexiunilor rasiale ale acestui fapt. Cei trei agresaţi, cetăţeni români de etnie aşa-zis romă, au căzut victima unei psihoze în masă ce a cuprins o întreagă regiune. Mai înainte de toate trebuie discutat despre apartenenţa etnică a celor trei. În Europa s-a creat o confuzie prin adoptarea la nivel oficial, printr-o hotărâre idioată, ce susţine că o naţionalitate poate să-şi aleagă numele afectând un popor deja constituit – poporul român – a denumirii de roma pentru un grup etnic cunoscut la noi sub numele de ţigani. Să spunem lucrurilor pe nume, foarte mulţi ţigani sunt caracterizaţi prin lene, cerşetorie sau prin neapetenţă pentru supunerea în faţă legilor.

România este şi patria multor persoane de etnie ţigănească, o parte a lor având un nivel de viaţă foarte coborât datorită carenţelor în educaţie şi a lipsei de interes pentru activităţi susţinute în cadrul unei societăţi moderne. Destui ţigani români au preferat să emigreze în ţări europene pentru a-şi ameliora viaţa în cadrul unor societăţi mai bogate decât cea din ţara lor de baştină. Rom-român, confuzia este facilă. De aceea, în multe ţări a fi român este considerat similar sau foarte aproape de a fi rom, ţigan, gitane, zingaro sau gipsy, depinde de ţară.

Cu aproape două luni înainte de atacul din Bricarde, o tânără pe nume Fatima Saiah a dispărut fără urmă din cartierul Malpasse. Dar nu s-a depus nici o plângere scrisă, doar s-au răspândit zvonuri. Faptul cel mai important ce a “sensibilizat” pe musulmanii din Marsilia, fata aparţine comunităţii lor.

S-a vorbit de răpire, dar nu există o anchetă oficială a poliţiei şi nu se întrevede o soluţie fericită. Un zvon interesat a pus pe seamă românilor această dispariţie. Ştirea a circulat în formă orală precum şi sub formă de mesaje SMS şi email. Iată ce spunea un astfel de mesaj:

Attention: Les Roumains enlèvent petits et grands, filles et garçons, pour des trafics d’organes. Ils ont déjà agi dans plusieurs endroits à Marseille (…). Ils ont plusieurs camionnettes bleues et blanches avec les vitres teintées noires. (…). Il faut agir maintenant. Fais tourner à tous tes contacts.

Atenţie! Românii răpesc micuţi şi mari, fete şi băieţi, pentru trafic de organe. Au acţionat deja în mai multe zone din Marsilia (…). Au mai multe camionete albastre şi albe cu geamurile pictate în negru (…). Trebuie să se acţioneze imediat. Trimite la toate contactele tale.

Cu câteva zile înainte de linşiajul aplicat celor trei ţigani români, un incident asemănător a fost evitat la Plombieres, o altă zonă din Marsilia, poliţia intervenind la timp pentru a împiedica o grupare de aproximativ douăzeci de persoane (toţi de origine nord-africană) ca să treacă la aplicarea unei alte acţiuni punitive contra unor ţigani români.

Circa un sfert din cei 800000 de locuitori ai Marsiliei sunt de origine africană, în special nord-africană, iar cartierul Bricarde este un loc unde se poate admira o altă Franţă, una musulmană. Cartierul Bricarde este constituit din blocuri administrate de primărie, construite prin anii ‘70 pentru persoanele cu venituri mici. La cele 700 de apartamente există aproape 200 de antene satelit orientate către cer pentru a capta semnalele televiziunilor algeriene. TV-ul prin cablu este rar in Hexagon. Doar circa 20 de familii de francezi nativi mai trăiesc în acest cartier unde procentul de oameni fără slujbă atinge cifra de 50%.

Aş vrea să fiu bine înţeles. Cei care comit infracţiuni, indiferent de naţionalitate trebuie să suporte rigorile legii. Că sunt ţigani sau nemţi, români sau unguri nu are importanţă. S-a creat o psihoză colectivă anti-românească în mai multe ţări europene, exemplele cele mai cunoscute fiint Franţa şi Italia. Mulţi români săraci au ales calea bejeniei în căutarea unor locuri de muncă. Printre aceşti cetăţeni români, sunt şi unii de etnie ţigănească. Spre deosebire de Italia, unde agresorii persoanelor sau comunităţilor de ţigani ce provin din România sunt italieni get-beget, în Franţa, agresorii sunt musulmani cu sau fără cetăţenie franceză. Când sunt atacate persoane doar pe motivul ca aparţin unei anumite etnii, este ceva în neregulă, se poate vorbi de forme de fascism ce nu trebuiesc tolerate în nici un stat democratic.

La Marsilia nimeni nu a fost arestat pentru linşarea celor trei români. 60 de persoane s-au dezlănţuit contra a trei amaraşteni ce căutau prin gunoaie. Dacă pentru agresarea unui tânăr evreu parizian s-a vorbit la radio şi la televiziune şi s-a scris pe larg în ziare, despre ce s-a întâmplat în Bricarde nu vorbesc decât câteva bloguri franţuzeşti şi doar unul din România. Toleranţa sau frica autorităţilor franceze de a face o anchetă cu privire la agresorii musulmani din Marsilia este un foarte prost exemplu. Infractorii nu vor iubi mai mult statul francez pentru că îi lasă să-şi facă de cap. Doar îl vor dispreţui mai tare.

Ambasada României nu a protestat, această este o altă ruşine pentru felul în care funcţionează reprezentanţele noastre diplomatice ce îşi permit menţinerea unei mentalităţi iraţionale. Aceea că există doar unii cetăţeni români demni de a fi luaţi în seamă, restul, plevuşca, trebuie să se descurce cum poate. Ţigani sau nu, cetăţenii României au dreptul de a fi protejaţi de reprezentanţii noştrii diplomatici.

Insistenţa Greciei în privinţa denumirii oficiale a statului ce moşteneşte teritoriul fostei republici iugoslave macedonene a uimit pe toată lumea. Încăpăţânarea grecească a fost considerată o atitudine nepotrivită mileniului trei, dar iată că ar trebui să reflectăm mai mult asupra neimplicării statului nostru într-un protest sau refuz cu privire la oficializarea denumirii de rom, roma sau romanes pentru aparţinătorii unei etnii ce trăieşte după reguli tribale. Că sunt cetăţeni români sau din spaţiul fostei Iugoslavii, din Ungaria sau din Ucraina, ţiganii sunt consideraţi români peste tot în Europa. Sau invers, pentru că este foarte uşor să generalizezi.

Oricum, nu-ţi trebuie prea multă minte să iei parul şi să loveşti, mai ales când eşti antrenat mental pentru asta şi când o consideri a fi o datorie sfântă. Este şi cazul unora din cetăţenii noii Franţe multiculturale.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Daniel Francesco

Daniel Francesco

18 comentarii

  1. Panseluta
    29 iunie 2008

    N-am inteles.
    Scrii:

    „Ambasada României nu a protestat, această este o altă ruşine pentru felul în care funcţionează reprezentanţele noastre diplomatice ce îşi permit menţinerea unei mentalităţi iraţionale. Aceea că există doar unii cetăţeni români demni de a fi luaţi în seamă, restul, plevuşca, trebuie să se descurce cum poate. Ţigani sau nu, cetăţenii României au dreptul de a fi protejaţi de reprezentanţii noştrii diplomatici. ”

    Adica, tiganii romani trebuie sa fie protejati ca orice alt cetatean roman din strainatate.
    Dar adaugi:

    „Insistenţa Greciei în privinţa denumirii oficiale a statului ce moşteneşte teritoriul fostei republici iugoslave macedonene a uimit pe toată lumea. Încăpăţânarea grecească a fost considerată o atitudine nepotrivită mileniului trei, dar iată că ar trebui să reflectăm mai mult asupra neimplicării statului nostru într-un protest sau refuz cu privire la oficializarea denumirii de rom, roma sau romanes pentru aparţinătorii unei etnii ce trăieşte după reguli tribale. Că sunt cetăţeni români sau din spaţiul fostei Iugoslavii, din Ungaria sau din Ucraina, ţiganii sunt consideraţi români peste tot în Europa. Sau invers, pentru că este foarte uşor să generalizezi.”

    Adica, strainii ii identifica pe tiganii auto-numiti „romi” cu Romania, chiar daca sunt unguri sau polonezi–si chiar daca, un fapt pe care-l treci sub tacere, cele mai mari porcarii le comit tiganii din Romania–ergo, nu conteaza „cetatenia”, conteaza legile tribului primitiv, ca atare etnia intreaga trebuie re-botezata ca sa nu mai evoce natia romana.

    Daca-i asa, si daca romii romani sunt doar accidental cetateni ai vajnicului stat roman, un trib alogen neasimilabil, Tariceanu ar trebui sa instituie o campanie uriasa ca sa arate cine sunt, de fapt, romii, de unde vin, si ca n-au nimic de-a face cu „rromanii verzi”.
    Crezi, intr-adevar, ca situatia e comparabila cu a grecilor macedoneni?
    M-as mira.

  2. costin
    29 iunie 2008

    ???? ceva ceva…. m-am grabit

  3. Francesco
    29 iunie 2008

    Panseluta>
    Sunt doua lucruri deoasebite. Primul este ca a fi cetatean roman implica asistenta diplomatica si protectie din partea ambasadelor sau consulatelor. Indiferent de nationalitatea cetateanului respectiv. Cei trei au fost linsati si ambasada nu a scos un cuvant. Nu se poate asta!

    In al doilea rand, eu cred ca statul roman ar trebui sa respinga denumirea de rom, roma, romanes pentru tigani deoarece ne aduce prejudicii. Imaginea tarii si a tuturor cetatenilor este asimilata cu imaginea negativa a cersetorilor, hotilor si locuitorilor baracilor de la marginea oraselor italiene. Tiganii isi au numele lor: tigani si atat. Rom, roma inseamna om. Oameni suntem cu totii, dar poporul roman este unic si orice confuzie este regretabila. Tiganii nu sunt discriminati pentru rasa, comportarea lor este cea care ii scoate in evidenta.

    Mai trebuie spus ceva. Tiganii sunt o problema europeana, exista programe pentru emanciparea lor, dar trebuie sa-si doreasca sa se emancipeze.

  4. Francesco
    29 iunie 2008

    Panseluta>
    In continuarea raspunsului anterior.
    Nu am vrut o pledoarie in spiritul gardist, am aratat si in articol ca SMS-urile nu vorbesc despre tigani sau romi, ci despre romani. Cine este dezavanajat in acest caz, cine suporta nemeritat niste consecinte?

    Dupa moartea in Polonia a nefericitului de Culic, un ziarist de la Adevarul s-a deplasat la Cracovia ca sa discute cu redactorul-sef al saptamanalului care a publicat stirea despre starea romanului intemnitat si nebagat in seama. Cand a intrat in biroul redactorului-sef, acesta a exclamat: „Dar nu se poate sa fii roman, esti prea alb!” Evident ca redactorul-sef credea sincer ca romanii sunt toti ca romii, cine sta sa cerceteze?
    L-am intrebat pe un polonez cu care lucrez de unde provine aceata perceptie. Raspunsul este legat de „invazia” suferita de prin anii ’90, cand mii de conationali tigani de-ai nostrii, au luat cu asalt granita de vest a Germaniei profitand de accesul liber prin Polonia. Pentru multi polonezi a fi rom-roman este cam egal.

    Este drept ca sa fim confundati? De ce ne este rusine sa respingem denumirea de rom?
    Si nu sunt verde. Deloc. Am prieteni tigani foarte de treaba, dar nu acestia se vad. Ci cei care fac rele.

  5. cameliu
    29 iunie 2008

    Parca ziceai ca niste persoane de origine nord-africana sunt atacatorii. Musulmanii nu sunt din orientul mijlociu ?

    Si sa-mi explice si mie cineva de ce toti jucatorii din echipa frantei sunt negri ,nici macar nu joaca bine fotbal. Cat la suta din populatia frantei e de culoare ?

  6. emil
    29 iunie 2008

    Cameliu. O nota despre jucatorii negri, in diferite proportii, ai echipei nationale de fotbal franceze. Altii, dar tot negri, au cistigat impreuna cu colegii lor albi de echipa titlul mondial din ’98 si timp de patru ani au dominat fotbalul inter-tari. Culoarea nu are nimic de a face cu fotbalul. Poate cei de azi sint pur si simplu mai in virsta si mai putin valorosi decit cei de acum 10 ani. Si poate fotbalul francez pe ansamblu trece printr-o perioada de recul, astfel incit nici printre jucatorii albi nu exista fotbalisti exceptionali. Si poate si antrenorul nationalei franceze are predilectii personale si tactici particulare. De exemplu, cel mai bun atacant al Frantei, albul Trezeuget de la Juventus, nu a fost selectionat.
    Tine minte. Culoarea nu are nimic de a face cu talentul la fotbal. Nici a pielii si nici cea de pe tricou.

  7. cameliu
    29 iunie 2008

    Nu am zis ca nici un negru nu joaca bine forbal.dar din moment ce franta nu e o tara africana de ce au selectionat atatia jucatori de culoare ? macar daca erau juatori buni intelegeam, dar asa care a fost scopu ? Mie mi s-a parut una din cele mai slabe echipe la euro. In tot lotul aveau 3-4 jucatori albi. Cat % din populatia frantei e de culoare ?

    Totusi „atacantii” aia erau nord-africani sau musulmani ? sau ambele ?

  8. Imperialistu'
    29 iunie 2008

    Emil, ceva se intampla in Franta. Este absurd: o tara europeana de aproape 56 de milioane de oameni are o nationala in care joaca aproape numai negri, iar albii includ personaje precum Karim Benzema, adica extraeuropeni. Nu am nimic impotriva oamenilor astora si nu le neg talentul, dar un Ribery sau un Coupet sunt niste rataciti francezi intr-o echipa care pare mai degraba sa reprezinte Coloniile Frantei decat Franta. In tara aia numai non-francezii joaca fotbal? Daca acum mai sunt doar cativa francezi in echipa, nu vad nici un motiv pentru ca in vreo 10 ani sa mai fie vreo unul. Poate ca fotbalul anticipeaza demografia. Sultanatul Frantei anyone?

    Francesco > Sunt doua probleme diferite: una are de a face cu denumirea PC a tiganilor, iar cealalta cu apucaturile musulmanilor din Europa. Nu cred ca ar trebui amestecate cele doua. Avem de a face cu un caz clasic de revolta islamica, numai ca de data asta catalizatorul nu a mai fost un politist francez care isi face datoria, ci un grup de tigani veniti din Romania, aflati la momentul potrivit in locul nepotrivit.

  9. cameliu
    29 iunie 2008

    Negrii aia nu s-au selctionat singuri,antrenorul i-a chemat, dar de ce ? Oare a lui a fost ideea ?

  10. emil
    29 iunie 2008

    Imperialistu’, Cameliu.

    Nu mi se pare deloc absurd faptul ca in nationala de fotbal a Frantei majoritatea sint negri. Hai sa nu aplicam o forma de political correctness, adica reprezentarea proportionala a raselor sau etniilor din Franta proiectata pe lotul fotbalistic care o reprezinta. Echipa de fotbal a Frantei nu are scopul de a reflecta procentajele unora sau altora din populatie, ci sa cistige. Chiar daca sint 11 negri pe teren. Acei negri sint cetateni francezi si reprezinta ideea selectionerului despre cea mai buna varianta fotbalistica a Frantei. Selectionerul poate sa greseasca, asa cum Raymond Domenech greseste constant de citiva ani, dar ratiunea selectionerului nu are de ce sa tina cont de criterii demografice. Doar cele fotbalistice conteaza.

    A doua generatie de aur a fotalului francez, cea care s-a lansat cu obtinerea titlului mondial in ’98, a avut un numar mare de jucatori negri de valoare incontestabila. Cel mai mare jucator francez din toate timpurile a fost Zinedine Zidane, un alogen algerian de etnie berbera, in opinia mea mai bun chiar si decit Michel Platini. Prima generatie de aur, cea condusa de Platini si care a cistigat titlul european in ’84, a beneficiat de aportul a doi jucatori excelenti, Jean Tigana si un fundas ofensiv al carui nume imi scapa.

    Atita timp cit scoala de fotbal franceza a produs jucatori de culoare foarte buni si acestia au adus victorii si titluri majore acasa, totul a fost ok. Problema negritudinii lotului francez nu a contat. Ba chiar, multi au laudat fenomenul drept un simbol al succesului multiculturalismului francez. Ceea ce nu este decit o modalitate facila de a generaliza pornind de la un caz particular al unei generatii talentate si suficient de norocoase de a se fi format inainte de fracturarea societatii franceze pe linii etnice si religioase.

    De ce a insistat totusi Domenech pe o formula de echipa majoritar neagra? Domenech e fidel celor care au adus glorie Frantei in trecut si a incercat sa continue formula de succes a predecesorilor imediati, in jurul unei axe de patru jucatori la zenitul carierei (Vieira, Makelele, Thuram, Henry). A incercat sa improspateze restul garniturii in spiritul acelorasi vechi succese si a promovat atleticismul si angajamentul fizic, insa jucatorii de culoare mai tineri pe care i-a adus in lot nu au calitatea predecesorilor. Pe de alta parte, Domenech e un tactician mediocru. Nici macar cu materialul la dispozitie (care nu e rau deloc, e oricum superior lotului roman, de exemplu) nu a fost in stare sa creeze o echipa cit de cit competitiva.

  11. Panseluta
    29 iunie 2008

    cameliu:

    Africa de Nord, indiferent de rasa si etnie, e in majoritate musulmana, de aproape 1400 de ani, de cind arabii au cucerit-o si au islamizat populatiile indigene.

  12. mihnea
    29 iunie 2008

    schimbat adresa blogului, pls update:

    http://codexpolitic.us/

  13. emil
    29 iunie 2008

    Mihnea, schimbarea facuta.

  14. franţa e ciudată, iar parisul şi mai şi. prin ’95, m-am dus la cimitir la Pere Lachaise, să văd şi io mormântu’ lu’ Jim Morrison. D’acolo, am luat-o pă jos până la Sacre Coeur. Băh, şi ajung io într-o zonă absolut şocantă, prin Vaugirard, cred. acolo, erau nişte măcelării pe care scria „kocher”. Buuun. Mă uit io mai atent şi văd că măcelăriile alea ierau ţinute dă nişte negri (pardon, inşi dă culoare). Mă gândesc. Or fi evrei dân Etiopia? Mă apropii dă iei ca să văd care-i treaba. Buuun, şi văd io că sub „kocher” erau inscropţii numa’ şi numa’ în arabă. Buuun, mă appropii şi mai mult, şi-mi dau seama care era treaba.
    nişte tunisieni dă culoare, dă rit ebraic, îşi prezentau marfa pe afişe cu caractere arabe. ierau v’o patru-cinci măcelării dân astea, că m-am tot plimbat p’acolo să văd cum naiba dă nişte arabi scriau „kocher”…
    păi, io v-am mai zis despre libertarieni. Brusce Sterling a scris o cărticică, Insule în Reţea, în care profeţeşte iel despre cum va deveni societatea. Franţa, da’ nu numai iea, a devenit atât dă insulară d.p.d.v. sociologic, atât dă amestecată, cu sinagogi amestecate cu minarete şi catedrale într-un areal circumscris, încât, acolo, chiar ne pregătim de Insule (sociologice) în Reţea.
    Eh, cum să administrează chestia asta? Cine va reprezenta autoritatea în haloimăsu’ ăsta? o să cheme iei, la Paris, nişte vikingi, în caz că se caftesc arabii cu evreii? sau nişte negri musulmani, dacă se caftesc nişte ruşi ortodocşi cu nişte polonezi catolici?
    sau, mai bine, des chinois, care sunt imparţiali cu toată lumea şi se pricep bine dă tot la hackerit dân ăla fizic?

  15. hm… seamănă cu zeitgeist pă scurt.

  16. Imperialistu'
    29 iunie 2008

    Adica este o aiureala.

  17. Imperialistu'
    29 iunie 2008

    Impricinatul de corn > Cine o sa administreze chestia asta? Banuiala mea e ca aia care vor fi mai numerosi si mai artagosi, i.e. musulmanii. Viitorii francezi.

    Emil > Nu are nici o legatura cu corectitudinea politica, mai degraba cu ceea mie mi se pare o moda dubioasa pe care o intalnesc in toata Europa. Francezii sunt cei care au mers cel mai departe, dar nu mi-e rusine nici cu altii. In ceea ce ma priveste, refuz sa cred ca francezii – aia care nu-s veniti de peste mari si tari, adica Francezii – nu au cu ce sa se prezint. In cazul in care nu este o moda si chiar nu mai au cu ce, condoleantele mele pentru acest popor pe duca. Condoleante amestecate cu ceva dispret, desigur. Modelul Renan? O gluma proasta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian