Charlie Hebdo – săptămînal satiric francez, creat în 1960. Orientare politică – de stânga, cu tendinţe anarhiste. Clar ireverenţios. În timpurile noastre emancipate, a da cu tifla creştinilor presupune curajul, talentul şi imaginaţia unui mucos de şcoală primară. De aici şi stocul constant de veleitari avangardişti specializaţi în căcăreze plastice sau dramaturgice „radicale” şi „şocante”… ăă, opere curajoase prin premise ingenioase în conflictul dramatic şi ficţiuni veritabile care dau de gândit. Ponoasele pe care le trage Charlie Hebdo în ultimii ani provin din altă direcţie. Charlie Hebdo are nebunia de a da cu tifla islamiştilor.
În februarie 2006, când linşajul mediatic declanşat în Orientul Mijlociu cu ocazia caricaturilor daneze era la apogeu, iar mai toată presa occidentală îşi făcea autodaféul, Charlie Hebdo avea insolenţa să republice caricaturile, într-o ediţie specială a cărei copertă îl înfăţişa pe Mahomed înlăcrimat şi declarând „e greu să fii iubit de smuciţi”. Preşedintele Jacques Chirac a reamintit publicaţiei recalcitrante principiul călăuzitor de laïcité al statului francez: „Orice poate răni convingerile altcuiva, în special convingerile religioase, trebuie neapărat evitat”.
La început de noiembrie 2011, Charlie Hebdo a anunţat altă ediţie specială, dedicată recoltei de toamnă după primăvara arabă. Liberi şi democratici, libienii şi tunisienii eliberaţi de sub jugul dictatorial păşesc încrezători pe calea shariei luminoase. De aceea, Charlie Hebdo s-a gândit la o ediţie de sărbătoare, intitulată Charia Hebdo, în care Mahomed însuşi era invitat să preia funcţia de redactor şef. Coperta l-ar fi prezentat chiar pe invitatul special, anunţând vesel: „100 de lovituri de bici dacă nu mori de râs!”
Conţinutul ar fi suprins cu un supliment dedicat cititoarelor şi pregătit de „Madam Sharia”, iar gusturile rafinate ar fi fost încântate de rubrica „Halal Aperitif”. Dar n-a fost să fie. Pe 2 noiembrie, sediul Charlie Hebdo a fost distrus de un atentat cu bombe incendiare. Situl web a fost atacat, pagina home a fost spartă şi înlocuită cu imagini din Mecca, iar acest mesaj a fost trimis redacţiei: „Vă tot bateţi joc de puternicul Profet al islamului, cu caricaturile voastre dezgustătoare şi invocând scuza libertăţii de exprimare. Să fiţi blestemaţi de Dumnezeu!”
Activitatea revistei continuă din sediul ziarului Libération. Care e răspunsul, în cel mai recent număr? Dragostea este mai puternică decât ura.
Însă, din cele declarate de conducătorul revistei în faţa sediului ruinat, se înţelege mai degrabă că prostia le întrece pe toate. Luarea în derâdere a Profetului este sancţionată aspru în toate ţările islamice, adeseori cu moartea. Nu contează, Charlie Hebdo este convins că „all you need is love” şi că distrugerea suferită nu are nicio legătură cu islamul, chiar dacă în islam e altfel: supunerea este tot de ce-ai nevoie.
Să ţi se dea foc, iar apoi să debitezi cu convingere platitudini multiculti – satiriştii sunt şi ei nesimţitori la sarcasmul vieţii.
