„Nu ne-am născut în locul potrivit” spunea o melodie stupidă de acum câțiva ani. Cu un succes considerabil în rândul hipsterimii, ea venea în întâmpinarea acelor români care au prostul obicei de a spune că nicăieri pe lumea asta nu este la fel de rău ca în „Românica” (citat din antenistul Mircea Badea). Nici în Rusia, nici în Albania, nici în Somalia războilui civil sau în China terorismului de stat, nici în Liberia mutilărilor sau în Congo unde se mănâncă oameni pentru a face magie. Nu, în România este cel mai rău pentru că asta vor să creadă cei care și-au găsit astfel o scuză pentru propria ratare. Deoarece strigătul de luptă „Jos România!” nu putea să aibă ca partener decât pe „Sus!” toți ceilalți, adesea se susține că oriunde este mai bine ca la noi. Numai în România mai există corupție, incompetență și decizii aberante.

În realitate, nu deținem monopolul răului de pe această lume și se întâmplă grozăvii și pe la case mai mari. Să luăm cazul Marii Britanii.

O poveste din Al-Bion
Devenită în ultimele două decenii o umbră a ceea ce a fost cândva, Marea Britanie este extrem de preocupată de problemele pe care le ridică imigranții est-europeni, mai cu seamă cei din România și Bulgaria. Presa britanică întreține un tip aparte de isterie, lăsând impresia că Regatul Unit ar risca în orice moment să fie invadat de milioane de români și bulgari puși pe jaf, crimă și falimentarea statului socialist britanic. Corespunzător, există și partide foarte interesate de această temă, gata să profite de slăbiciunile guvernului „conservator” al centristului David Cameron, un premier slab care se pregătește să îngroape conservatorismul britanic.

Contrar a ceea ce afirmă stângiștii, cetățenii Marii Britanii au tot dreptul să stabilească cine poate sau nu intra în țara lor fără a fi supuși unui baraj de invective și acuzații. Ostilitatea unor britanici față de anumiți imigranți nu este cu totul nefondată, având la bază realități și experiențe extrem de neplăcute (rețele infracționale, destui doritori de trai pe spinarea socialismului britanic ș.a.m.d.) care nu pot fi negate. În același timp, trebuie recunoscută natura specială a tratamentului aplicat „în insulă” românilor și bulgarilor: puțini britanici ar îndrăzni să-l aplice musulmanilor sau asiaticilor care au venit (și vin încă) în număr mare în Marea Britanie și comit infracțiuni mult mai grave și în număr mult mai mare decât est-europenii. Nu bulgarii și românii fugăresc poliția britanică pe străzile din Londra; nu bulgarii și românii se aruncă în aer în autobuzele Londrei; nu bulgarii și românii cer introducerea legii islamice în Marea Britanie. De asemenea, mulți bulgari și români se achită cu brio de îndatoririle lor și se adaptează la viața britanică, ceea ce nu se poate spune despre „noii britanici” musulmani.

Nimic din toate acestea nu pare să conteze pentru că political correctness a stabilit de mult regulile dezbaterii acceptabile: albii europeni și creștini pot fi ținte legitime, non-europenii și non-creștinii nu, indiferent de comportamentul lor. Cum este mult mai simplu să te lași dus de val decât să i te împotrivești, mulți preferă supunerea față de normele corectitudinii politice, în ciuda tuturor câte se petrec.

Un infractor musulman care „nu a știut” că sexul cu o fată de 13 ani era ilegal a fost cruțat de condamnarea la închisoare

Un musulman care a întreținut relații sexuale cu o fată de 13 ani pe care a agățat-o pe Facebook a fost scutit de o condamnare la închisoare după ce la audieri a susținut în fața judecătorului că a urmat o școală islamică unde a fost învățat că femeile sunt de nimic.

În vârstă de 18 ani, Adil Rashid a susținut că, din cauză că educația sa l-a lăsat ignorant în materie de legislație britanică, nu știa că era ilegal să facă sex cu fata.

Ieri (24 ianuarie 2013, n.t.), judecătorul Michael Stokes l-a condamnat cu suspendare remarcând: „Deși cronologic ai 18 ani, din rapoarte reiese cât se poate de clar că ești foarte naiv și imatur în ceea ce privește chestiunile sexuale.”

Din audierile anterioare ale curții s-a desprins informația că asemenea infracțiuni se pedepsesc cu condamnări cu închisoarea de patru până la șapte ani, dar judecătorul a zis că, întrucât Rashid este „pasiv” și „duce lipsă de afirmare”, trimiterea lui la închisoare „ar face mai mult rău decât bine”.

Rashid, locuitor al orașului Birmingham, a recunoscut că a avut relații sexuale cu fata, spunând că a fost „ispitit de ea” după ce s-au întâlnit online. Inițial au schimbat mesaje pe Facebook, apoi vreme de două luni și-au trimis mesaje și au vorbit la telefon. Ulterior s-au întâlnit în Nottingham, unde Rashid a închiriat o cameră la Premer Inn. Fata a declarat la poliție că au stat la hotel timp două ore și au făcut sex după ce Rashid s-a dus în baie de unde a ieșit purtând un prezervativ.

După întâlnire, Rashid s-a întors în Birgmingham și s-a dus direct la moschee pentru a se ruga. A fost arestat săptămâna următoare, după ce fata s-a confesat unei colege de școală care mai apoi și-a informat unul dintre profesori. Rashid a declarat poliției că știa că fata avea 13 ani și că a ezitat inițial , dar a cedat după ce a fost sedus.

Din audierile curții s-a revelat că, din cauza educației primite la o școală islamică din Marea Britanie (ce nu poate fi numită în articol din pricini legale), Rashid avea „puțină experiență cu femeile”. După arestarea sa, a spus unui psiholog că nu știa că sexul cu o fată de 13 ani este împotriva legii. Curtea a fost informată că Rashid a aflat că era ilegal numai după ce a fost informat de un membru al familiei. În alte interviuri cu pshiologi, Rashid a susținut că în școala sa a fost învățat că „femeile nu sunt mai valoroase decât o acadea care a fost lăsată să cadă pe pământ.”

Când judecătorul Stokes a afirmat că Rashid „trebuie să fi cunoscut că era ilegal, atâta vreme cât nu trecea prin viață cu ochii închiși”, avocatul apărării, Laban Leake, a răspuns că rapoartele sugerează că Rashid avea „un anume grad de naivitate sexuală”.

„Nu este deplasat să spunem că școala pe care o frecventa poate fi descrisă ca o comunitate închisă, situație asemănătoare cu cea de a acasă. […] Nu este o exagerarea să spunem că se prea poate să nu fi cunoscut că era ilegal să ai relații sexuale cu o fată de 13 ani.”

Judecătorul Stokes l-a condamnat pe Rashid la nouă luni scoală de corecție, sentință suspendată pentru doi ani, și doi ani supravegherere.

Descriindu-l pe Rashid, judecătorul a spus că „a avut o educație neobișnuită, cel puțin în ceea ce privește educația sexuală. Compararea femeilor cu acadelele este un mod foarte curios de a-i învăța despre sex pe tinerii bărbați”, dar că Rashid știa că ceea ce făcea era greșit.

„La școala pe care o frecventezi ți s-a explicat foarte clar că, în afara căsătoriei, relațiile sexuale cu o femeie sunt contrare preceptelor islamice.” „Accept că în această situație fata a fost dornică să se angajeze în relații sexuale cu tine, dar legea există pentru a proteja fetele tinere, chiar și atunci când sunt cât se poate de mulțumite în a participa la activăți sexuale.”

Decizia creează un precedent periculos.
1. Judecătorul Stokes a hotărât în funcție de presupusul grad de cunoaștere al legislației britancie, or ignoranța nu poate fi vreodată o scuză pentru încălcarea legii. Legea nu se discută, se aplică, iar sexul cu minorii este o infracțiune gravă.
2. Judecătorul Stokes trece foarte ușor peste misoginismul lui Rashid. Compararea femeilor cu un obiect este o faptă agravantă, nu atenuantă.
3. Judecătorul Stokes a făcut apel la legea islamică pentru a demonstra că Rashid știa că nu avea voie să aibă relații sexuale cu fata de 13 ani, dar argumentul este foarte slab. Legea islamică urmează îndeaproape modelul Mahomed, iar Mahomed a practicat pedofilia. Toți musulmanii învață că „profetul” s-a căsătorit cu fiica de 6 ani a celui mai bun prieten de-al său, Abu Bakr, și a avut relații sexuale cu ea începând de la vârsta de 9 ani. În același timp, Mahomed a încurajat sexul în afara căsătoriei, mai cu seamă violul și mai ales în cazul femeilor care nu sunt musulmane. Făcând apel la legea islamică, Stokes și-a demonstrat amatorismul total în materie de islamism.

Își imaginează cineva că un bulgar sau un român ar putea scăpa vreodată cu o astfel de sentință? Nu și nici nu ar avea de ce să scape pentru că relațiile sexuale cu minori sunt și trebuie să rămână ilegale.

Din fericire pentru Adil Rashid și din nefericire pentru supușii Majestății Sale, cetățenii Regatului Unit nu sunt egali în fața legii pentru că există o minoritate importantă care poate încălca orice lege din stat fără a suporta consecințele legale ale acțiunilor ei. În numele corectitudinii politice, britanicii au renunțat de bunăvoie la respectarea propriilor legi și s-a ajuns în situația absurdă ca aplicarea legii să fie mai riscantă decât încălcarea ei. Acuzațiile de discriminare și rasism, marii gropari ai carierelor din orice domeniu de muncă, pot fi oricând aruncate asupra acelora care nu se pleacă în fața „diversității culturale” și nu cred că respectarea regulilor este opțională și selectivă.

Dacă britanicii se comportă astfel când există numai câteva milioane de musulmani, cum se va prezenta viața peste vreo douăzeci de ani, când numărul lor va fi mult mai mare? Dat fiind că politica de cocoloșire a Islamului aduce și mai mulți musulmani în Marea Britanie, întărește radicalizarea continuă a elementului islamic deja prezent și se va încheia cu islamizarea treptată a țării, putem spune că se anunță vremuri grele pentru britanici.