Duminică, 3 octombrie 2010, organizaţie islamistă Hizb Ut Tahrir pregăteşte, pe pământ danez, o mare conferinţă, Rolul musulmanilor din Occident, cu scopul declarat de a-i încuraja pe musulmanii din Vest să se implice mai activ în viaţa politică din societăţile occidentale. Ceea ce pare o iniţiativă demnă de un orice alt ONG european este de fapt o chemare la un alt tip de jihad, mai subtil decât cel dus cu sabia şi de aceea mult mai periculos. Vă invit să vizionaţi promo-ul conferinţei. Am tradus secţiunile mai importante.

Notă: atenţie la detaliile vizuale, nu sunt întâmplătoare şi ne pot ajuta să înţelegem mult mai bine ce se încearcă prin aceste întâlniri.

Relaţia cu non-musulmanii

Musulmanii din Vest sunt împărţiţi în două grupuri. Un grup imită stilul de viaţă occidental ( clipul de ne arată cluburi şi alcool n.n.) şi se chinuie să devină integrat sau asimilat; celălalt se izolează de restul societăţii din frică de a fi influenţat de acelaşi stil de viaţă occidental. Membrii primului grup nu pot influenţa societatea. Din contră, sunt influenţaţi ei de ideile corupte şi falsele idealuri care le ameninţă identitatea musulmană. (în imagini apar Statuia Libertăţii, banii şi jocuri de noroc n.n.). Cât despre celălalt grup, şi el este incapabil să afecteze societăţile occidentale într-o vreme în care musulmanii trebuie să fie angajaţi activ în influenţarea opiniei publice spre folosul Islamului şi a problemelor musulmane.

Femeia musulmană ca model: responsabilitatea ei şi provocările pe care le are de înfruntat

Sub pretextul elierării femeilor musulmane de sub regimurile fundamentaliste, Vestul ocupă pământurile islamice şi sub pretextul eliberării femeilor de cultura dominată de bărbat invadează casele musulmanilor din Occident.

Vestul vrea să seducă şi să atragă femeile islamice înspre conceptele de libertate şi egalitate între genuri, concepte care au eşuat lamentabil în asigurarea unui trai decent şi sigur chiar şi pentru femeile din Vest. Condiţia tristă a femeilor din societăţile occidentale – unde sunt obiecte folosite pentru maximizarea profitului (aluzie la industria sexului n.n.) – este un fapt neglijat. Se ignoră şi condiţia tragică a femeilor islamice din lumea musulmană, la care s-a ajuns prin ocupaţia occidentală şi sprijinirea regimurilor corupte. De aceea, este de datoria femeilor musulmane de a rezista acestei politici şi de a lupta împotriva idealuri occidentale prin chemarea la Islam şi studierea culturii musulmane.

Cum se poate munci pentru Califat, din Vest: responsabilitatea noastră globală

Musulmanii din Vest trebuie să îşi dea seama că sunt cu adevărat capabili de a influenţa lumea islamică şi de a aduce o schimbare radicală în beneficiul musulmanilor din lumea islamică şi din Vest. Musulmanii trebuie să ştie că pot contribui la pregătirea terenului pentru reîntoarcerea Califatului în pământurile islamice. Nu în ultimul rând, trebuie să fie conştienţi că sunt avangarda viitorului califat care va oferi călăuzire umanităţii.

Stilul de viaţă occidental nu se rezumă, aşa cum sugerează islamiştii din Hizb Ut Tahrir, la alcool, cluburi şi industria sexului, iar condiţia femeii nu suferă comparaţie cu cea întâlnită în societăţile înapoiate şi sălbatice din lumea islamică. Ocupaţia occidentală a ţărilor musulmane este încă un mit islamist (încurajat de stânga politică), armatele Vestului intervenind doar în Irak, unde au eliminat regimul dictatorial al lui Saddam Hussein, şi în Afganistanul dominat de gruparea teroristă talibană. Nu există o campanie anti-islamică sub conducere occidentală, nici în Occident, nici în alte zone ale planetei.

Hizb Ut Tahrir cunoaşte prea bine realitatea, dar are alte interese: luptă în vederea refondării califatului, a statului islamic mondial înfiinţat de Mahomed în secolul al VII-lea şi desfiinţat de Kemal Ataturk în secolul al XX-lea. De aceeam, face un apel la respingerea integrării – care, fie vorba între noi, are loc numai în cazuri excepţionale – şi afirmarea crescândă a valorilor islamice asupra celor vestice, încercând să îi determine pe musulmanii din Occident să fie cât mai conştienţi de rolul lor de propagatori ai Islamului şi Califatului mondial. Asta nu înţeleg cei mai mulţi europeni: musulmanii nu au venit în Occident în căutarea simplă a unei vieţi mai bune, integrându-se în societate. Dacă aşa stăteau lucrurile, atitudinea lor ar fi fost mult mai umilă. În locul smereniei întâlnim ură, dispreţ şi aroganţă faţă de cei care i-au primit în propria casă.

Adevărul incomod şi terifiant este că porţile Europei au fost deschise pentru a permite duşmanilor să intre în cetate. Mulţi musulmani ce trăiesc în Europa simt, şi fără îndemnurile ONG-urilor islamiste de tipul lui Hizb Ut Tahrir, că reprezintă o altă civilizaţie, superioară Vestului muribund şi nevolnic. Au priceput cu mult timp în urmă că reprezintă avangarda Islamului în Dar al Harb, în chiar interiorul Casei Războiului ce reuneşte teritoriile locuite şi guvernate de kuffar (necredincioşi). Ca atare, se folosesc de toate posibilităţile pe care le au la îndemână spre a întări Islamul. Nu trebuie uitat că ei pot face ceea ce restul comunităţii islamice mondiale, ummah, nu poate: în calitate de coloană a cincea a Islamului, îi pot speria pe vestici îndeajuns de tare, încât să îi oblige să acţioneze în interesul lumii islamice.

Au reuşit, nu are rost să ne ascundem după deget: astăzi, Vestul tremură de frica musulmanilor. Politica statelor occidentale, fie ea internă sau externă, se face de prea multe ori având în vedere doleanţele acestor minorităţi extrem de agresive. Semnele nu pot fi ignorate: politicienii occidentali fug de „islamofobie” mai ceva ca dracu’ de tămâie, iar persoanele publice care au luat poziţii critice la adresa Islamului sau musulmanilor au fost supuse unor campanii susţinute de linşaj mediatic (precum a păţit Geert Wilders) și sunt nevoite să trăiască mereu cu frica de a fi ucise (caricaturiştii danezi sunt un bun exemplu). Până şi artiştii occidentali, iconoclaşti fără cauză, sunt nevoiţi să se plieze pe noua realitate socială şi politică. Au înţeles destul de repede că nu pot proceda cu Islamul, aşa cum făceau altă dată cu creştinismul; dacă îţi baţi joc de creştinism, primeşti premii, dacă îi superi pe musulmani, rişti să rămâi fără cap, aşa că nu prea merită efortul.

Înainte de a încheia, aş dori să vă atrag atenţia asupra unor ultime detalii pe care le găsesc interesante. Datorită fricii iraţionale de prejudecată, indusă de propaganda de stânga timp de decenii, ele scapă din vedere multor observatori ai manifestărilor publice musulmane. Mitingurile sunt mult mai politice decât par la prima vedere. Una din secţiunile prezentării conferinţei, The Work for Khilafah, ne prezintă imagini de la anumite demonstraţii islamiste din Occident. Dintre toate pancartele şi steagurile folosite de demonstraţi, două sunt de maximă importanţă, două drapele, unul negru şi unul alb. Utilizarea lor în toate aceste marşuri nu este întâmplătoare şi face trimitere la jihadul declanşat de profetul Mahomed pentru a smulge lumea din mâinile necredincioşilor.

În propaganda jihadistă simbolurile politice sunt adesea îmbinate pentru a face conexiuni literale şi simbolice între ele. În cazul drapelurilor aceasta se face adesea cu referinţă la campaniile de jihad care au avut loc în diverse locuri. Drapelul negru (al-raya) îşi are rădăcinile în chiar începutul Islamului. A fost steagul de luptă al profetului Mahomed, purtat în luptă de mulţi dintre însoţitorii lui, inclusiv de către nepotul său Ali ibn Abi Talib. Steagul a redevenit foarte cunoscut în secolul al 8-lea când a fost folosit de liderul revoluţie Abbaside, Abu Muslim, care a condus o revoltă împotriva clanului Umayyad şi a Califatului. De atunci, imaginea drapelului negru a fost folosită ca simbol al revoltei şi luptei (adică jihad) religioase, iar în credinţa şiită drapelul negru este legat de aşteptările privind viaţa de apoi. În mişcarea islamistă contemporană steagul negru este utilizat pentru a simboliza atât jihadul ofensiv, cât şi pe susţinătorii restabilirii Califatului islamic. În tradiţia islamică drapelul alb (al-liwaa) a fost folosi de Profetul Mahomed pentru a-l reprezenta atât ca lider al armatei islamice, cât şi al primului stat musulman. Este folosit adesea cu referire la Profet şi ideea înfiinţării unui stat islamic.

Dr. Maria Alvanou
Symbolisms of basic islamic imagery in jihadi propaganda

Totul este la vedere, trebuie numai să deschidem ochii şi să privim realitatea în faţă.