Trebuie să mărturisesc că, din când în când, mă distrez accesînd site-uri feministe. O fac deoarece, în aceste vremuri progresiste pe care le trăim, perspectiva feministă asupra universului este o sursă importantă de ridicol cu rădăcini ideologice şi, în anumite doze, te poate destinde, oferindu-ţi pe gratis raţionamente şi dezbateri de tot râsul.
Trecând prin paginile Feministing.com[1], am aflat că una dintre feministele de serviciu ale site-ului are o mare nemulţumire legată de seria de cărţi şi filme care se bucură, greu de zis de ce, de un mare succes în rândul liceenilor: seria Twilight a lui Stephanie Meyer. Motivul nu este legat de calitate (scăzută, aşa cum era de aşteptat), ci de moralitatea sexuală pe care se pare că Twilight ar induce-o tinerelor fete, spălându-le creierul în favoarea stabilimentului patriarhal-heterosexual şi împiedicându-le să devină nişte femei adevărate (a se citi feministe) care nu au nevoie de bărbaţi şi care resping orice abstinenţă în favoarea sexului.
Să luăm câteva paragrafe ale articolului de pe Feministing.
Stephanie Meyer a scris o carte uşor deghizată despre întâlnirile dintre băieţi şi fete la mormoni, dintr-o perspectivă fundamentalistă pro-abstinenţă. Cărţile ei normalizează violenţa de gen, prezintă tânara protagonistă ca fiind incapabil de a gândi, de a se apăra sau de a fi întreagă fără un bărbat. […]
Aceste mesaje sunt destinate adolescentelor, audienţa căreia i se adresează Twilight (în mod evident, popularitatea seriei a depăşit această categorie). Ceea ce face asta să fie în mod deosebit tulburător este că Twilight nu este un produs izolat în lumea entertainment-ului destinat adolescenţilor. Este parte dintr-un asalt al entertainment-ului pop care promovează subtil sau nu un mesaj pro-abstindenţă, dintr-o perspectivă fundamentalist-creştină. Şi când spun abstinenţă, mă refer la tot ceea ce cuprinde acest termen în domeniul educaţional: nu numai lipsa informaţiilor despre sexul sigur, dar şi mesajele despre rolurile normative de gen, despre cum băieţii şi fetele trebuie să interacţioneze în moduri vădit heterosexuale care perpetuează supremaţia masculină.
[…]
Când această piaţă este saturată complet cu mesaje periculoase despre sexualitate şi roluri de gen care străbat şcolile, casele şi comunităţile, unde ar putea o fată de doisprezece ani să găsească o alternativă? […]
Observaţii:
1. Lumea feministelor este tristă, caracterizată de la naştere şi până la moarte de oprimare şi cruzime. Opresorul prin excelenţă este bărbatul (terminologie feministă: masculul), iar victima eternă este femeia (terminologie feministă: femela)[2]. Bărbatul nu este capabil de iubire şi îşi dedică întreaga existenţă lui sieşi, dorind să domine, mental şi fizic, sexul opus pentru a-şi satisface poftele de moment. Femeia nu are nevoie de bărbat, poate şi trebuie să trăiască numai pentru sine, într-o singurătate feministă „eliberatoare”.
2. Feminismul a internalizat liniile de gândire ale profeţilor eliberării sexuale: abstinenţa înlănţuie omul şi numai sexul (oricând, oricum şi mai ales cu oricine) îl eliberează. Twilight păcătuieşte nu prin insultarea inteligenţei umane, ci prin neincluderea a îndeajuns de multă acţiune sexuală pentru ca feministele noastre obsedate de sex să poată fi satisfăcute de mesajul lui „eliberator”. „Unde ar putea o fată de doisprezece ani să găsească o alternativă?” se întreabă autoarea articolului, revoltată că un film stupid nu îşi propune să îţi schimbe viaţa sexuală. Pentru a-i răspunde, trecem peste detalii (de ce o fată de 12 ani ar avea nevoie de alternative sexuale?) şi ne punem aceeaşi întrebare: unde ar putea găsi un adolescent sex? Nu are nevoie de canale interzise minorilor sau de navigat prin zonele dubioase ale Internetului, trebuie doar să deschidă televizorul pe orice canal de muzică şi are cât sex îşi doreşte, ba chiar şi pe un ritm gândit special să te prindă. [pentru a vedea aceste „opere” ale muzicii, click dreapta pe link şi deschideţi în alt tab sau în altă fereastră]
Katy Perry – California gurls
Katy Perry – I Kissed A Girl
Kesha – Tik tok
Lady Gaga – Alejandro
Lady Gaga – LoveGame
Lady Gaga – Telephone
Miley Cyrus (fosta interpretă a serialului Disney Hannah Montana) – I Can’t Be Tamed
Rihanna – Rude Boy
În prezent, educaţia morală şi sexuală a tineretului este făcută de alde Lady Gaga & Co. şi dacă suferă de ceva, în mod cert nu suferă de inculcarea abstinenţei sau de pe urma unor idei despre cum bărbatul şi femeia trebuie să unească într-o relaţie monogamă bazată pe iubire şi respect reciproc.
3. Conform ideologiei feministe contemporane, normalitatea sexuală şi perversitatea sunt invenţii, neexistând cu adevărat relaţii sexuale normale sau contra naturii: bărbaţii şi femeile simt atracţie faţă de sexul opus numai pentru că li s-a inoculat asta, nu pentru că ar acţiona caracteristic firii lor. Explicaţia feministă este neomarxistă: societatea dominată de masculi programează sclavi heterosexuali, iar oamenii se complac în situaţia existentă, altfel ar fi cu adevărat liberi – homosexuali, lesbiene, transsexuali, bisexuali – şi nu ar mai susţine cuşca patriarhală şi heterosexuală.
Feministele nu reuşesc să se rupă de ideologie nici măcar o secundă, fiind mereu la datorie, chiar şi atunci când se uită la filme proaste cu vampiri care strălucesc în soare (da, aţi citit bine, în Twilight, vampirul Edward străluceşte în prezenţa razelor solare).
Mai luaţi o pauză de la culture war şi destindeţi-vă un pic, amazoanelor.
[1] Dată fiind obsesia pentru sex a site-ului, ne putem întreba dacă Feministing este o trimitere mai puţin subtilă la anumite practici sexuale. Logo-ul nu ne ajută nici el prea mult; vrea să fie o replică ironică la Mudflap girl, dar cu un conţinut atât de pro-LGBT, poate să însemne orice, inclusiv sex între lesbiene (din ce înţeleg, este actul sexul ideal, doar nu presupune prezenţa dezgustătoare a masculului).
[2] Feminismul este fascinat de animalitate şi caută, precum alte neomarxisme, să minimalizeze diferenţele dintre om şi regnul animal.
13 Comments
Lol
27 July 2010Cu legatura doar tangentiala cu articolul:
Team of Researchers Blames Children’s Films for Perpetuating „Heteronormativity”
„These films provide powerful portraits of a multifaceted and pervasive heterosexuality that likely facilitates the reproduction of heteronormativity.”
costin
27 July 2010Lol, articolul citat de tine este chiar foarte pe subiect. Heterosexualitatea este un rau ce trebuie inlaturat, resentimentul irational feminist este o virtute si un semn al constiintei supeioare, este imoral sa tii fetele de 12 ani departe de (homo)sexualitatea cea mai lasciva, decenta e indecenta, good is bad, up is down, etc.
Lex
27 July 2010lol, ce tampite sunt feministele.
Nu cred ca feminismul este fascinat de ‘animalitate’ ci este o fobie a starii naturale omenesti, sexul, corpul femeiesc, roluri sexuale, diferentele sexuale – toate sunt cumva ‘inventii malefice’ in loc de fenomene naturale care nu trebuiesc distruse.
murfi
27 July 2010http://planet-iran.com/index.php/news/19414
murfi
27 July 2010oscarul pentru exprimare corecta politic merge la imam reza
George
27 July 2010In facultate am mers la cateva cursuri despre miscarea feminista. Retin ca pe la 1900 sloganul maximal era „Sa nu mai nastem” :))Probabil s-a pastrat si astazi.
Din cate stiu, ultima tara europeana care a acordat drept de vot universal femeii a fost Elvetia (1975), iar prima a fost Finlanda (1907).
Nu cred ca ar trebui sa ne speriem prea tare. Femeile au toate dreptuile din lume, inclusiv dreptul de a fi tembele. Din (ne)fericire, sunt destui
barbati, masculi care uzeaza de acelasi drept :))Imperialistu'
27 July 2010George, ceea ce este interesant este ca avortul era considerat o crima in randul multor feministe din primul val; nimic nu era mai dezgustator decat uciderea copilului de catre propria lui mama. Sigur, nu pentru toate, dovada lozinca tembela „Sa nu mai nastem!”, dar exista si aceasta latura a feminismului care insa a fost ocultata aproape cu totul de am ajuns astazi in situatia in care feticidul si feminismul sunt sinonime.
America Alone
27 July 20101.
Urmind traseul care duce de la Scoala de la Frankfurt la una din infatisarile marxismului cultural, feminismul, ajungem la citeva dintre zecile de tentacule ale caracatitei. Unul e „hartuirea sexuala”. Despre aceasta aberatie e vorba in articolul urmator.
Un caz curios de hartuire sexuala
de Roland Toy
© American Thinker 2010
America Alone
27 July 2010Ceea ce urmeaza este o intimplare adevarata. Doar numele au fost schimbate.
Ca de obicei, primul lucru pe care l-am facut dupa ce am intrat in cubiculul meu a fost sa citesc e-mail-urile. Unul dintre ele, de la Resurse Umane (HR), era marcat URGENT, dar, sceptic in privinta definitiei acestui termen pentru cei de la HR, l-am citit ultimul. De data asta, insa, HR avea dreptate: fusesem acuzat de hartuire sexuala.
Eram seful unui grup tehnologic care proiectase sistemul de control al unor roboti folositi in fabricarea chip-urilor pentru calculatoare. Cu doua luni in urma, grupul nostru primise un intern, un absolvent specializat in redactarea de documentatii tehnice. A fost „lansarea la apa” a programului GAPP (Graduate Academic Partnering Program), copilul de suflet si ratiunea de a fi ale departamentelor HR si Marketing. Comitetul de selectie (eu si alti trei ingineri) a recomandat un promitator candidat (barbat), dar directoarea HR o dorea pe Shelia in interesul promovarii „egalitatii intre sexe”. Inclinat sa ma gindesc mai degraba la indivizi decit la grupuri, m-am intrebat cum poate fi servita egalitatea intre sexe alegind orice altceva decit un hermafrodit.
Prima optiune a comitetului de selectie a fost un student in inginerie mecanica foarte bun la matematica, programare si redactare de documentatii tehnice. Aveam nevoie de cel mai bun pe care universitatea putea sa ni-l ofere fiindca ceea ce avea de facut era un proiect de drum critic, prea mult pentru un stagiu in productie obisnuit. Dar HR si marketingul, pline de entuziasm pentru responsabilitatea sociala de piatra unghiulara a misiunii GAPP, a luat aceasta decizie. Cu competente stiintifice slabute, Shelia a fost a treia optiune a noastra. Comitetul de selectie a luptat trei zile cu HR, in timpul carora sugestia lor initiala a fost escaladata la incurajare, apoi la insistenta si in final la un ordin. La nivel de conducere, directoarea HR l-a biruit pe directorul tehnic. Asa ca am primit-o pe Shelia in grupul nostru pentru o luna de stagiu.
Proiectul consta in redactarea unui „online help” pentru o incinta (cleanroom) cu roboti utilizati in fabricarea chip-urilor pentru calculatoare. O astfel de incapere e un mediu industrial mai controlat si mai steril decit o sala de operatii. Acest sistem robotizat in particular era de 11 metri lungime, cu multiple bai de apa deionizata si acid fosforic la 60 grade Celsius, in care un brat articulat de robot cobora „napolitane” (chip-uri pentru calculatoare pe cale de a fi fabricate) dupa stereotipii temporale complexe. Un operator, aratind ca un „NASA moon walker”, controla masinaria printr-o interfata touchscreen.
Sistemul era planificat pentru livrare in aproximativ o luna, fiecare zi de intirziere insemnind penalitati de 5.000$, iar online help-ul facea parte din sistemul de control. Cu personal insuficient si asediat de 1001 urgente, am desemnat un über-competent inginer electronist, Sarah, ca mentor pentru Shelia.
Pentru cineva fara o experienta relevanta, data livrarii help-ului trebuia sa fi fost intimidanta. Spre usurarea tuturor, Shelia s-a dovedit stralucita si sirguincioasa. Cu o saptamina inainte de deadline, proiectul sau era gata.
Dar cind Sarah, agitata, mi-a spus ca vrea sa-mi vorbeasca in sala de sedinte, departe de cubiculul meu pseudo-public, despre procedurile de raspuns la alarme, o alarma sau doua s-au declansat in capul meu.
In mod normal, anumite sisteme de protectie automate si redundante protejeaza operatorul si napolitanele procesate daca ceva merge rau. Totusi, doua lucruri trebuie sa se intimple instantaneu in cazul unei urgente. Primul, operatorul trebuie sa stie daca e cazul sa se indeparteze de robot. Al doilea, daca nu e cazul sa fuga, operatorul trebuie sa stie cum sa opreasca robotul si sa protejeze napolitanele. Pina la opt napolitane sint procesate in acelasi timp si o singura napolitana ar putea valora zeci de mii de dolari.
Shelia a scris procedurile de alarma si, la o prima vedere – care e esentiala in momentul unui raspuns la o alarma – pareau mai complicate decit o secventa de ADN. Ea a explicat ca procedurile erau bazate pe ceva numit „branching”, o tehnica „if this, do that” repetitiva recomandata de indrumatorul sau academic. Care avea un PhD si isi cunostea materia. Sarah a incercat zadarnic timp de trei zile sa o convinga pe Shelia sa inlocuiasca oda incilcita inaltata profesorului ei cu comenzi simple care sa poata preveni moartea sau ranirea unui amarit sau sa salveze napolitane de 250.000$. Asa am devenit eu mentorul Sheliei.
Dupa doua zile am esuat si eu. In timpul discutiilor pe care le anticipaseram amindoi ca urmind sa fie neplacute, Shelia a insistat ca abordarea ei era superioara si ca datoria noastra era sa ne adaptam celor mai inalte standarde in domeniul redactarii documentatiilor tehnice. Am explicat si explicat si explicat, dar era de neclintit. Nu parea sa fie constienta de lipsa ei de cunostinte sau sa inteleaga ca nu era in fisa postului ei sa dea ordine. Frustrat si satul, i-am multumit – fara ironie – Sheliei si i-am spus ca voi termina eu procedurile. Am lucrat toata noaptea ca sa le termin.
A doua zi eram acuzatul intr-o plingere de hartuire sexuala. Refuzul meu de a recunoaste superioritatea ideilor Sheliei a umilit-o, i-a subminat statutul in programul de absolvire si, poate, i-a periclitat viitoarele oportunitati de angajare. Partea sexuala a plingerii? Ea era femeie, iar eu eram un barbat cu putere asupra ei.
Plingerea parea de ris, dar nu a fost nici un zimbet in biroul vice-presedintului in acea dupa-amiaza. Directoarea HR, vice-presedinta de la marketing, Shelia si cu mine ne-am certat timp de doua ore. Shelia si-a exprimat recunostinta pentru prilejul oferit, apoi a explicat cum renuntarea de catre mine la abordarea ei superioara a fost o expresie a puterii bazata pe sex care s-a transformat in hartuire. Era sincer convinsa ca respingerea procedurilor sale de alarma m-a transformat intr-un soi de predator masculin. Mi-a trecut prin cap in acele momente ca daca existau acolo ceva dezechilibre intre sexe, ar fi fost cazul ca ele sa observe ca eram in incapere un barbat si trei femei. Am emis ipoteza ca daca as fi fost implicat mai direct ca mentor, poate ca neintelegerea ar fi putut fi evitata (am rezistat impulsului de a folosi expresii ca „hands on” sau „on top of”). Cind discutia a fost suspendata, mi-am acordat mie insumi prima repriza la puncte. La urma urmei, ele erau blindate. Mai tirziu, m-am intrebat daca nu cumva concentrindu-ma pe falsul aspect sexual al acuzatiei am admis din neatentie ceea ce zicea ea, si anume ca un anume fel de hartuire sexuala ar fi avut loc.
Framintarile in privinta strategiei de urmat s-au dovedit inutile, fiindca a doua zi povestea a murit. Mi s-a spus ca investigatia nu va mai fi continuata si ca nu mai trebuie sa vorbesc despre asta on sau off the record. Nimeni nu mi-a spus de ce. Eram doar un sef de nivel mediu, un oarecare intr-un cubicul, nu un sef cu un birou propriu. Poate ca universitatea s-a implicat si a informat compania noastra ca Shelia are o istorie a acestui gen de lucruri. Poate ele au fost de acord cu mine ca plingerea a fost absurda. Poate ele s-au gindit ca plingerea era valida, insa au vrut sa ingroape incidentul de dragul GAPP.
Shelia nu a mai revenit niciodata. Mi-a trimis un e-mail citeva zile mai tirziu ca sa-mi ceara o scrisoare de recomandare. Redactarea ei a necesitat mai multa dibacie decit orice procedura de alarma cu care am avut vreodata de-a face.
Citiva ani mai tirziu, trei concluzii pot fi trase din acest curios caz. Prima, e mai bine sa angajezi persoana cea mai calificata pentru un job indiferent de cote, justete, egalitate sau orice alte considerente politice. A doua, consciousness raising* in exces fata de „egalitatea intre sexe” si fata de orice statut de victima poate altera minti altfel in perfecta stare de functionare. Si a treia, desi robotii se comporta uneori neasteptat, cel putin capriciile lor pot fi in cele din urma intelese.
_______________________________
* consciousness raising, adesea abreviata c.r., e o forma de activism politic inventata de feministele din US (Women’s Liberation Movement) prin anii ’60.
America Alone
27 July 2010P.S. Ca sa va convingeti ca patania tipului din povestea de mai sus nu e nici pe departe o intimplare extraordinara in America de azi sufocata de marxismul cultural al Scolii de la Frankfurt, cititi comentariile la articol.
dr pepper
27 July 2010AA – mi’a placut acest comentariu:
This article illustrates CLEARLY why we will never see the end to Affirmative Action and EEO in the workplace. There are hundreds of thousands of government and private sector employees who „man the ramparts” of these failed programs. So many are so well dug in and entrenched, that they will always be with us. Wasting hundreds of milions of dollars is no problem, as the government will simply print all they need.
Government programs such as Affirmative Action, EEO, can’t be eliminated. They just can’t. No congressman or senator will ever take on these „sacred cows.” Nobody has the guts to do so! So, they play, lay and say. We the taxpayer…PAY!
Tot sistemul a fost pus la punct cu minutiozitate machiavellica, „s’au creat foarte multe locuri de munca” cu aceste programe si colac peste pupaza, America si’a ales un presedinte ce provine din epicentul acestui sistem.
Daca ati urmari atent traiectoria presedintelui – acesta niciodata nu a rezolvat nimic, tot timpul a criticat dar niciodata nu a venit cu solutii sau pus osul la treaba.
America are nevoie de un presedinte cu cojones care sa procedeze cum a procedat Ronnie cu Union.
Pana la urma, din toata aceasta poveste, cel hartuit a fost numai Roland insa tilcul povestii ne arata cum niste functionari/birocrati zelosi pot distruge cariera sau viata unui om.
dr pepper
27 July 2010PS – asta e marcator:
Posted by: Mark30339
Jul 24, 08:07 AM
Who is John Galt?
???? ???? ????
calehari
27 July 2010CRIME DE ONOARE,pardon IUBIRE si ONOARE,noua telenovela ProTv.ce va fii lansata in toamna,pe postul Tv ACASA.Aseara tarziu,am primit un telefon:Da la Povestiri,la Cabral,ca e cu „musulmanii tai”-Asa patesti cand vorbesti cu prietenii despre pericolul invaziei musulmane,musulmanii devin „ai tai”,asta in cazul cand,inca n-ai fost poreclit Mohamed ????
Zapez grabit si dau peste tanara actrita Mihaela Draghici,care cu lacrimi pe obraz,vorbea,vizibil marcata,despre experienta traita in timpul filmarilor din Orient si mai ales despre soarta tragica a femeilor musulmane ce cad victime,unui obicei barbar-Crimele de onoare-,acum in secolul 21.Timp de cca.10 minute,am avut prilejul sa urmaresc si parerile incorecte politic,ale celorlalti membrii ai echipei serialului, in legatura cu civilizatia musulmana si minunatele ei traditii. ???? Cuvantul final l-a avut Cabral si el in aceeasi nota ca si colegii sai.
Telespectatorii romani vor avea posibilitatea,ca din toamna,sa urmareasca CRIME DE ONOARE pe noul canal tv. anti-islam ACASA. ????