În fiecare discuție care implică Islamul se ajunge inevitabil la invocarea „nuanțelor fine”. Mai precis, tot soiul de stângiști ne reproșează că nu ținem cont de ele.

Unii spun că Islamul ar fi mult mai complex decât lăsăm să se înțeleagă și ne transmit că moștenirea islamică, departe de a fi tulburătoare, simbolizează progresul și toleranța. Comparat cu primitivul și sălbaticul creștinism, cu „sângeroasele cruciade” și „fanatica” Inchiziție, Islamul ar fi în istoria umanității un far luminos. Respectivii prezintă o variantă corectă politic a Islamului, cu înțelepți musulmani care au apărat transmis mai departe filosofia greacă, cu un multicultural, dar perfect ireal, Califat de la Cordoba, model islamic de guvernare ajuns la maturitate. Totul, desigur, cu uitarea sau nuanțarea crimelor comise de-a lungul timpului în numele Islamului. Cât despre evenimentele din prezent, ele nu sunt importante. Islamul este o altă lume și nu putem să îi impunem valorile noastre. Contează doar păstrarea „nuanțelor fine” și denunțarea intoleranței „eurocentriste” a Occidentului.

Alții nu cunosc nimic despre așa-zisele realizări ale Islamului, dar de fiecare dată când simt că musulmanii ar putea ieși cu onoarea mânjită din vreo dispută publică, au grijă să intervină pentru a păstra „echilibrul” și a combate „intoleranța” „islamofobilor”. „Doar pentru că Islamul nu a avut parte de o Reformă (să ne aducem aminte de cruciade și de Inchiziție!), nu înseamnă că trebuie să îl condamnăm.” Acești oameni înlătură toate faptele, ignoră istoria și presară relativism moral peste tot ce ating. „Adevărul este întotdeauna la mijloc”, „nu există alb și negru”, ci doar „nuanțe fine”, toate favorabile Islamului.

Tuturor acestora le răspunde scurta intervenție de mai jos. Aparține Luciei Sorrente. (Vlad M.)

Nuanțe fine și Islam

de Lucia Sorrente

Nuanțe fine! Auzi, asta-i bună! E ca și când ai vorbi de nuanțe fine sau chiar de culori în psihologia crocodililor. Ce Doamne-iarta-mă! Ce nuanțe să găsești într-o lume populată de barbari sângeroși?! Doar aceeași sete de sânge sub diferite nume. Au denumiri diferite numai pentru că sălbaticii vor să se distingă între diversele triburi în care sunt împărțiți, că nici ei între ei nu sunt în stare să se înțeleagă (criză de identitate extremă). Însă oricât de mult ar vrea ei să se distingă, îi unește setea de sânge fața de un dușman comun: ura față de Israel face din toți unul, altfel s-ar rupe numai între ei așa cum au făcut-o de când se știu.

Să fie societatea musulmană copilul retardat al istoriei? Oare musulmanii nu traiesc în aceeași linie temporală ca și noi? De ce le căutăm scuze și îi victimizăm? Credeți cumva ca le facem vreun bine tratându-i ca pe niște copii, ca si când nu ar fi capabili de responsabilitate? Hai să nu ne mai folosim instinctele paterne sau materne și, plasându-ne pe un plan de superioritate morală față de ei, să le luăm apărarea, spunând că trebuie să fim indulgenți. Sunt tot oameni ca și noi, deci pot fi capabili de responsabilitate și cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru ei este să îi tratăm ca atare și să îi tragem la răspundere. Nici măcar un copil nu va învăța vreodată să se comporte ca un adult dacă nu-i vorbești ca unui adult. De aceea și e lumea din ziua de azi plină de adulți care gândesc și se comportă ca niște copii – pentru că au fost crescuți de părinți indulgenți care i-au tratat și-i tratează toata viața lor ca pe copii.

Europenii creștini nu au avut nici un model acum 1400-1500 de ani când s-au format. Lumea arabă a avut și are toate aceste modele la care să se uite și de la care să învețe. Dar în timp ce civilizația europeană s-a tot ridicat din țărână și se uită către viitor, mentalitatea islamică îi face pe musulmani să idolatrizeze trecutul, să se îndrepte numai înapoi. În loc să învețe de la alții cum să prospere și să avanseze, musulmanii fac tot posibilul să distrugă civilizația. Au o adevărată fobie față de civilizatie. Decalajul istoric de care suferă este IMENS, mult prea mare și INACCEPTABIL. Nu mi-ar păsa așa de mult dacă nu ar fi pericolul acum ca musulmanii să tragă după ei și tot restul lumii civilizate. Lucrul asta trebuie luat în serios!

Propaganda Stângii face tot posibilul să condamne civilizația și să ridice în slăvi mitul „bunului sălbatic”. În felul acesta, cei din Est nu or să ajunga niciodată să admire Vestul și să ia exemplu de la el cum să avanseze și să prospere pe plan economic, științific, cultural, uman. Așa-zișii progresiști sunt ocupați să demonizeze Occidentul ca fiind imperialist, în loc să îi sublinieze trăsăturile pozitive care, indiferent de unde au pornit, fac ca acesta să ofere o lume prosperă, în care drepturile omului sunt considerate sacre. Vestul a făcut multe greseli, dar le-a depășit. A plătit prin multe sacrificii umane și a construit o lume nu perfectă, nu utopică, dar mai bună. Acest lucru trebuie respectat și admirat, nu demonizat.

Important este să fie spus adevărul, TOT adevărul, și întreaga lume va beneficia de pe urma lui, învățând și din greșeli, și din reusitele înregistrate în istorie.