Moto
„Faptul este că ceea ce dreapta nu vrea să facă stângii este ceea ce stânga deja i-a făcut dreptei. La urma urmei, nevoia de a-și etala moderația o simte numai acela care se rușinează de propria sa opinie într-atât încât recunoaște, cu capul în jos și cu umilință, că ea are o oarecare valoare numai când este utilizată în doze moderate.” – Olavo de Carvalho
Stânga nu-și moderează niciodată discursul, ba chiar găsește mereu noi resurse pentru a se radicaliza. A înțeles forța exemplului propriu și nu dorește să cadă la pace cu adversarul ideologic. Această atitudine de încredere supremă în virtuțile propriei cauze este de negăsit în partea cealaltă a politicii. Sub atenta îndrumare a mass media și a unei intelectualități tot mai rătăcite, Dreapta și-a pierdut mințile. S-a autoconvins că nu poate câștiga alegeri decât dacă apără socialismul, libertinajul și încălcarea legii.
Otrava din sistem
În ultimele decenii, Dreapta a internalizat tot mai mult din gândirea ideologiilor Stângii. În aceste zile, teoria aflată la mare preț în rândul elitei de dreapta susține că succesul electoral este direct dependent de gradul de absorbție al ideilor de Stânga: pentru a avea succes în fața alegătorilor, Dreapta trebuie să fie cât mai asemănătoare Stângii. Sistemul economic de tip capitalist, libertatea, moralitatea și patriotismul ar mai fi bune doar pentru colocvii și cursurile de istorie a ideilor, nicidecum pentru lupta politică într-o lume atât de complexă precum cea de astăzi. Orice încercare a de a reveni la principiile Dreptei este desconsiderată adesea ca produs al unei minți fanatizate, incapabile să se adapteze la prezent.
În aceste condiții, nu este de mirare că aproape toate partidele de dreapta se află într-un proces avansat de „stângizare”. Fenomenul se vede cel mai bine în Europa, din Vest spre Est, dar a luat avânt și în restul civilizației occidentale, inclusiv în Statele Unite ale Americii, țară care se confruntă cu un asalt colectivist cum nu s-a mai văzut din anii ’30 ai secolului al XX-lea.
Principiile economice și morale care au făcut din Dreapta bastionul civilizației sunt abandonate încetul cu încetul în favoarea asimilării, pas cu pas, a ideilor mișcării revoluționare. Capitalismul este lăsat deoparte, spre beneficiul numeroaselor nuanțe ale socialismului; valorile morale sunt marginalizate, fiind descrise ca irelevante pentru electorat și soarta societății, ba chiar dăunătoare într-o competiție electorală la care iau parte oamenii de principii atât de diferite; credința religioasă este ridiculizată ca bigotism și fanatism; patriotismul este înlocuit, încetul cu încetul, de un internaționalism de caricatură, iar națiunea este lăsată fără apărare în fața inamicilor săi; sub influența otrăvitoare a corectitudinii politice, legea este transformată încetul cu încetul într-un subiect de batjocură și o sursă nesfârșită de sentințe absurde și nedrepte.
Așa se face că astăzi candidatul ideal al Dreptei este reprezentantul „dreptei moderate”, politicianul de „centru-dreapta”, al cărui unic principiu director este maleabilitatea în raport cu agenda Stângii.
Iluzia moderației
Fără idei originale, ușor de dus de nas sau de înspăimântat, „moderatul” și-a însușit viziunea Stângii despre lume. Inamicul său principal nu mai este Stânga, pe care o apreciază ca fiind un participant valoros la viața morală, economică și socială a societății, ci „extremistul de dreapta”, acel „conservator rigid” care refuză să își compromită ideile pentru a se bucura de laudele socialiștilor.
Adesea, politicianul de „centru-dreapta” respinge capitalismul ca o formă incompletă de sistem economic și susține cu fermitate virtuțile socialismului bine dozat sub forma „economiei sociale de piață”, capitalism îmblânzit de protecționism și subvenții de stat. Tributar corectitudinii politice, „moderatul” este oricând gata să discute despre „egalitate” și „justiție socială”, ba chiar și despre pericolul iminent al rasismului care ar amenința orice societate care refuză să devină un Turn Babel.
Nu de puține ori, aceste teme îl fac să privească corpul cetățenesc ca un conglomerat de triburi ostile între ele („săraci” – „bogați”, „albi” – „negri”, „atei” – „creștini” – „musulmani”, „muncitori” – „burghezi” etc.), ținute împreună de un sistem economico-social clădit pe marginalizarea și discriminarea minorităților de toate felurile. În sfârșit, moderatul are oroare de principii morale și pledează pentru o atitudine cât mai îngăduitoare față de stilul de viață iresponsabil.
Cu cât un politician este mai dispus să trădeze principiile Dreptei, cu atât este mai susținut de anti-elita de partid pentru a se implica în jocul politic la nivel înalt. Cu cât un politician se dovedește a fi mai loial valorilor Dreptei, cu atât este mai disprețuit, calomniat și sabotat de mai marii partidului său. Cu ajutorul media, politicianul conservator este ridiculizat ca fanatic sau ipocrit, i se aduc procese de intenție, îi sunt denaturate cuvintele și până și faptele (albul devine negru, negrul devine alb) – totul pentru a face din el un personaj toxic, extremist, nefrecventabil de orice om care se respectă. Moderații sunt descriși adesea ca politicieni sofisticați, adaptați vremurilor noastre, în vreme ce conservatorii sunt desconsiderați ca indivizi fanatici, egoiști și periculoși pentru partid și țară.
Ideile contează
Dincolo de acest discurs, rămâne realitatea. De-a lungul timpului, moderații dreptei au pactizat cu Stânga și guvernările sale dezastruoase. Au crezut că pot conviețui cu nazismul și fascismul, au acceptat inevitabilitatea comunismului și s-au plecat în fața terorismului intelectual al Stângii. În epoca totalitarismului, au ratat șansa de a fi principiali, plecându-se în fața colectivismului epocii; după căderea regimurilor comuniste, s-au dovedit a fi incapabili de a oferi un drum de urmat, sfârșind în compromisuri inutile; acum s-au transformat într-o portavoce a Stângii, reluând cu religiozitate toate ideile înaintate de mișcarea revoluționară.
Dar nu moderații au făcut istoria, ci conservatorii. Ei sunt cei care au apărat libertatea în fața asaltului Stângii după ce libertatea economică, libertatea de gândire și libertatea de exprimare și-au pierdut, sub influența comunismului și a fascismului, ultimii aliați stângiști. După al doilea război mondial, conservatorii au provocat prăbușirea comunismului și nicidecum centriștii dispuși să cedeze, în numele păcii și umanității, aroganței și amenințărilor regimului criminal sovietic.
Una peste alta, peisajul ideologic este sensibil diferit de cel prezentat adesea de o media incapabilă să discearnă realitatea de mit. Dreapta moderată s-a predat fără să tragă un foc de armă: gândește doar ce o lasă Stângă să gândească, spune doar ce o lasă Stângă să spună. Astăzi doar conservatorii mai stau între societate și cei ce vor să redefinească societatea prin inginerii sociale orchestrată de stat. Și conservatori sunt puțini, în vreme ce adversarii lor sunt legiune și se bucură de simpatia și colaboraționismul „Dreptei moderate”.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
19 Comments
Cristi
5 September 2016Imi pare rau Vlad, dar te inseli alaturi de Olavo de Carvalho. Sau mai bine zis nu atingi cauza adevarata a avansului stangii, progresismului, PC…
Nu, cauza acestui fenomen ingrijorator nu este descurajarea si defetismul dreptei, ci INFILTRAREA IDEOLOGICA. Dreapta asta moderata despre care pomenesti este formata din oameni pur si simplu indoctrinati in mod direct si transparent de catre agentii trimisi din URSS in Occident in anii ’60.
Yuri Bezmenov, un analist desavarsit al prezentului sau (anii 1980 cand a prezentat aceasta strategie a infiltrarii ideologice) si un vizionar (cum au fost la vremea lor genialul Patton sau Churchill) a prezentat extrem de clar intregul proces.
http://www.judeochristianamerica.org/BezmenovPrediction.htm
Adeptii Revolutiei Mondiale, nu s-au identificat niciodata cu Rusia/URSS. Ei nu au patrie. Nu, ei doar au sperat ca URSS sa fie baza de pornire a Revolutiei Mondiale. Intrucat Rusia/URSS era din start o constructie putreda, au esuat pe toate planurile in batalia cu Occidentul capitalist si democratic. Asa ca ultima sansa a fost infiltrarea, parazitarea si vampirizarea Occidentului. Folosind resursele intelectuale, civilizationale si organizationale impecabile ale Occidentuui, i-au creat practic niste boli autoimune, si acum Occidentul se lupta cu sine mergand cu viteza catre colaps.
Ultima lovitura aplicata Occidentului bolnav este (re)crearea unui proletariat autentic si militant: islamul. Sub faldurile activismului si fanatismului islamic se ascund strategii Revolutiei Mondiale care au inteles ca nu pot declansa „lupta de clasa” si nu pot „antagoniza” societatea de tip occidental atat timp cat nu infiltreaza in sanul ei o ramura cu adevarat incompatibila cu structura de pana acum a civilizatiei de tip occidental.
Tot ce au incercat pana acum, tensiuni rasiale albi-negri in USA, saraci-bogati, toate noile categorii sexuale inventate, pomenile sociale fara numar…toate au avut rezultate modeste in cel mai bun caz. Nimic nu a amenintat principiile fundamentale ale civilizatie occidentale asa cum o face acum acest proletariat islamic.
Dar poate ca aceasta antagonizare fara precedent declansata de avansul uluitor al Islamului in Occident, poate ca tocmai asta va activa resorturile sociale (revolte cetatenesti in masa) si economice (afacerile prospere sunt incompatibile cu Islamul) si se va intoarce impotriva ticalosilor care lucreaza fara preget la crearea unui iad la scara planetara. Ramane de vazut…
PS: nu mai retin unde am auzit de Yuri Bezmenov, daca nu cumva chiar aici pe ILD. Iar genul aceste de post cred ca l-am mai avut odata pe ILD. Nu conteaza, reamintirea numelui sau si a dezvaluirilor lui mi se par mereu utile.
alex
5 September 2016un reagan nu mai poate invinge in america pentru ca democratii (dar si reagan cu amnistia lui) au importat imigranti saraci din america latina care voteaza cu partidul ajutoarelor sociale. deci republicanii trebuie sa devina mai socialisti (doar in sens economic, nu si social) pentru ca cei din rust belt sa ii voteze
Anca Cernea
5 September 2016De unde trebuie să înceapă soluția:
solo13mmfmj
5 September 2016Cred ca solutia ar trebui sa inceapa cu deportare fortata a tutoror imigrantilor ilegali si o mare pate din imigranti legali.
cristi
5 September 2016imi pare ca nu va place comment-ul meu. pot sa aflu de ce? merci.
cristi
5 September 2016#3 Anca Cernea
Soooooo true!
Toate cartile de istoria civilizatiei, si multe din cele de spiritualitate pe care le-am citit spun acest lucru: din religie, deriva cultura unei societati si din cultura derive pricipiile politice ale acelei societati!
Herascu
5 September 2016Ați comentat dreapta tot din perspectiva stângii. Despre dreapta conservatoare n.ati spus NIMIC.
Anca Cernea
5 September 2016Cristi
@5 – nu e vorba că @1 nu ne place, comentariul @1 nu îl contrazice, de fapt, nici pe Olavo de Carvalho, nici pe Vlad, pentru că articolul lui Vlad nu pretinde că a epuizat cu totul tema, nici că înfrângerea dreptei se trage numai și numai din această lașitate pe care el o descrie.
Vlad descrie aici un aspect, care e important, dar nu zice nimeni că e singurul.
Dacă citești mai mult din Olavo și din ILD îți dai seama că nu încercăm să reducem totul la complexele de inferioritate psihologice ale unor reprezentanți ai dreptei față de cei ai stângii. Avem articole și despre celelalte aspecte, infiltrarea ideologică sovieto-comunistă(descrisă de Bezmenov), mentalitatea revoluționară – care cuprinde comunismul, nazismul și toate ideologiile care pretind că explică tot și promit raiul pe pământ, numai să dăm toată puterea pe mâna găștii respective (descrisă de Olavo de Carvalho), etc.
Atât Olavo, cât și Bezmenov, și alți autori pe care îi postăm pe ILD susțin și ei că politica vine din cultură, iar cultura din religie.
Așa că, gând la gând, cel puțin în aceste privințe, Cristi.
Anca Cernea
5 September 2016@7 răspunsul e asemănător celui pe care i l-am oferit lui Cristi la comentariul lui @1
Articolul lui Vlad e un articol. De dimensiunile adecvate unei postări pe un site. Dacă ar fi mult mai amănunțit, ar fi și mult mai mare, și deci nu s-ar încadra în formatul obișnuit al articolelor noastre pe ILD. Desigur, Vlad ar putea să-l transforme într-un serial. Dar ideea e că textul de mai sus nu e un manual, nu e o monografie, nu are pretenția de a fi tratat în chip exhaustiv toată problematica războiului cultural.
Eventual, Vlad ar putea să-l continue cu un alt articol dedicat dreptei adevărate, conservatoare.
Până atunci, ILD oricum are deja postate multe articole despre asta.
Vlad M.
5 September 2016Cristi
Nu trebuie sa iti para rau, Cristi, pentru ca schimbul de idei face bine. In principiu, cu cat dezbaterile sunt mai libere, cu atat exista mai multe sanse ca adevarul sa iasa la iveala sau sa isi consolideze pozitia in grupul tinta. Exista adevar in ceea ce spui, dar un singur articol nu poate trata in detaliu o tema atat de vasta. Nici pe acesta a slabiciunii ideologice a Dreptei nu a epuizat-o. Scopul meu este mult mai modest: vreau doar ca eventualii cititori vada o alta perspectiva, diferita de cea intalnita in mod obisnuit in media de la noi.
Din punct de vedere istoric, infilitrarea a avut un rol important in crearea unor alternative la factiunile politice traditionale din Occident. Totusi, sa nu uitam ca Vestul a avut proprii sai agenti destabilizatori, aparuti fara sprijin extern. [Un rol important il are modificarea culturii si, dupa cum spune si Anca, atitudinea fata de baza civilizatiei, crestinismul.] In cele din urma, un adversar va juca pe cat de bine ii permiti tu sa joace. Daca nu ii lasi spatiu de manevra, daca rezisti pe pozitie si ai initiativa, daca nu te lasi antrenat in diversiuni, nu va reusi sa obtina de la tine ceea ce isi doreste.
Dreapta a pierdut mai putin pentru ca a fost infiltrata si mai mult pentru ca s-a lasat dominata. Se teme de ceilalti, se lasa antrenata in lupte idioate si ignora bataliile imporante. Una este sa fii sabotat din interior si cu totul altceva este sa cedezi tu insuti in fata unui adversar pe care il consideri de neoprit. Aici este, in opinia mea, cea mai mare problema. De aceea se si vede o asemenea modificare a culturii: generalii Dreptei au parasit ostirea, lasand-o singura in fata armatei Stangii.
herascu
Nu am comentat Dreapta din perspectiva Stangii, ci am descris mecanismul prin care colaborationisti de centru-dreapta fac jocurile Stangii. Cat despre dreapta conservatoare, am scris ce apara, herascu, doar ca nu am facut-o direct. Nu am dezvoltat subiectul, dar ideile sunt acolo. Se intelege bine ce si pe cine reprezinta dreapta conservatoare. Urmeaza si alte articole, rest assured.
DanC
5 September 2016Cred ca mai degraba ar fi „Numai un super-nesimtit populist de teflon poate învinge Stânga”.
Stangistii intorc orice impotriva oponentului de dreapta. De ex faza cu Romney, vestitul comentariu de 47%. Romney trebuia sa-i trimita-n ma-sa pe toti si nu sa explice/dezvinovateasca/backtrack.
La sportul asta Trump e rege, indiferent ce-i spui, „doesn’t stick” ????
Vlad M.
5 September 2016Nu. Nu de super-nesimtiti de teflon ducem lipsa, ci de oameni cu cap si caracter. Trump e la stanga lui Romney, ba chiar si la stanga lui McCain, doi „moderati” notorii. E o performanta in sine, motiv pentru care la aceste alegeri prezidentiale eu unul am de gand sa nu ma exprim in favoarea nici unuia dintre candidati. The pox on both their houses.
DanC
5 September 2016Fine, no pb, numai ca din pacate stanga de azi nu mai poate fi invinsa cu asa ceva. „Cap si caracter”, bun simt, credinta – nu. Lupta electorala nu mai e ideologica/stanga-dreapta, nici macar „logica”. Ce-ar fi fost daca era Reagan acuma? sincer nu cred ca ar fi castigat candidatura republicana, a se vedea cati oponenti ok a avut Trump in ‘preliminare’. Alt exemplu: Romney in 2012, dupa ce Obama nu facuse NIMIC 2008-2012, lumea l-a ales tot pe Marele Zero.
Nu stiu, probabil e si o disperare ca Republicanii sa castige cu orice pret (?)
Era parca o zicala romaneasca: „Obraznicul mănâncă praznicul”.
Anca Cernea
5 September 2016@13 păi, atunci de ce ne mai luptăm? de ce ne mai zbatem?
dacă nu mai contează diferența dreapta/stânga, dacă nu mai contează credința, mintea, caracterul, bunul-simț,
ce-ți mai pasă că pierde x și câștigă y, de vreme ce competiția e pe mitocănie?
dacă singurul criteriu e obrăznicia, poate se găsește unul mai tare chiar și decât trump, eu propun o maimuță de la zoo, o punem candidat și ținem cu ea, sperând că poate-i depășește pe ambii catindați la proba de nesimțire, poate și la tâmpenie – mai greu la minciuni, dar cu puțin antrenament…
sau aducem direct un rus, de ex Rogozin, ce să mai umblăm cu proxy?
dacă întrecerea e la tupeu, la alegerile viitoare catindații o să se măsoare în râgâit-volum, sau scuipat-distanță, obraz-grosime, nespălare-miros
iar alegerile viitoare-viitoare s-ar putea să nu se mai țină, pt că Civilizația nu va rezista chiar la atâta bătaie de joc
de aceea chiar cred că Steve Deace has a point
ori ne întoarcem la Dumnezeu, la principii, ori se va alege foarte repede praful de tot și de toate
Vlad M.
5 September 2016Asta este un mit leftangiu asumat de garda pretoriana a lui Trump, interesata sa mute discutia de la prostiile spuse de candidatul sustinut si caracterul sau sinistru la invinuirea celor care mai au o urma de minte si decenta. Lupta electorala este la fel de ideologica, nu s-a schimbat absolut nimic. Singura noutate este ca de partea dreapta a politicii american a ajuns un stangist radical, un liberal de New York, care are nerusinarea sa reprezinte partidul lui Abraham Lincoln, Calvin Coolidge si Ronald Reagan.
Nu inteleg de ce asta este o argumentatie pro-Trump. Daca vrei sa zici ca nici macar Reagan nu ar fi avut vreo sansa in fata demagogului oranj, atunci alegerile primare au fost profund viciate de mercenariatul din presa si participarea masiva a unor elemente non-republicane (democrati + independenti). Situatie in care Trump nu este doar un fanfaron, ci stangistul care a pregatit preluarea ostila a Partidului Republican. De ce as sustine asa ceva?
Lumea l-a ales pe Obama pentru ca Mitt Romney nu a inteles ca stangismul trebuie respins in bloc, nu tolerat. Daca ar fi avut curajul sa il sfasie pe Obama in toate cele trei dezbateri si ar fi construit o campanie care sa evidentieze ticalosia extrema a administratie Hussein O., ar fi ajuns presedintele SUA. Desigur, o buna parte din vina o poarta si astia care se lauda astazi ca au intrat in politica de dragul lui Trump: au stat pe margine si acum au pretentia ca intreaga lume sa vina alaturi de ei si sa il adore pe Imparatul-Zeu.
„Scopul scuza mijloacele” este o zicala care tradeaza a gandire esentialmente stangista. Exista victorii care injosesc si infrangeri care ridica. O victorie cu Trump (improbabila) ar distruge pentru totdeauna Partidul Republican pentru ca ar duce la infestarea in profunzime cu anticapitalism, nationalism de parada si izolationism rudimentar. Si asa este foarte posibil ca brand-ul republican sa fi fost iremediabil afectat de candidatura acestui ins. O victorie ar avea consecinte catastrofale pentru ca ar elimina, o data pentru totdeauna, alternativa la Partidul Democrat. Cat despre infrangerea tot mai probabila, stangismul obamist va continua, dar macar nu va avea de partea sa Partidul Republican, ceea ce s-ar intampla daca la butoane ar ajunge Trump.
Mehedintu
5 September 2016Mi se pare cea mai fidela , autentica descriere a dezastrului prin care trece dreapta romaneasca , adica cea pe care PNL se lauda ca o reprezinta. Desele colaborari cu stinga lui Iliescu , indiferent de denumirea partidului , formarea de catre PNL condus de Crin Antonescu impreuna cu PSD condus de Ponta a USL , cred ca reprezinta dovada elocventa a incapacitatii PNL de a face cu adevarat politica de dreapta. Azi , cu conducerea biucefala PNL nu mai are niciun orizont politic , niciuna din caracteristicile dreptei politice. Din nefericire pentru noi , in Romanai nu exista conservatorism( ceea ce a facut Dan Voiculescu a fost un simulacru tipic securisto- comunist). Singurii care ar fi putut face o politica conservatoare a principiilor de dreapta erau PNTCD , dar cou o conducere anoxica nu poate face nimic.
GIM
5 September 2016Atentie, romanii sunt pacaliti de penalii din politica si slugile lor din presa, in continuare, chiar daca PCR si-a schimbat denumirea in PSD!
Fiindca in politica s-au adunat destui…hoti
Si Romania, greu mai rezista, la infractori,
Bine-ar fi sa le venim de hac, acum, la toti,
Sa-i aranjam si sa scapam de…daunatori!
http://www.aktual24.ro/guvernul-ciolos-le-a-pregatit-o-surpriza-mare-penalilor-din-parlament-confiscarea-extinsa-a-averilor-celor-corupti-intra-in-vigoare-indiferent-de-votul-lor
Adi
5 September 2016Nu la asta ar trebui sa ne uitam.
[link sters de Vlad M.]
Vlad M.
5 September 2016Daca n-ai de gand sa te sinchisesti macar a oferi un raspuns in propriile cuvinte, nu vad de ce sa iti las link-ul spre propriul blog. Daca ai ceva de zis, fa-o.