În cele ce urmează vă prezentăm traducerea unui articol apărut în data de 3 august 2009 în ziarul italian Corriere della Sera sub semnătura lui Lorenzo Cremonesi.

Relatarea călugărului franciscan: „Mi-am văzut rudele arzand”

Părintele Hussein Younis şi pogromul anticreştin din Pakistan

De la trimisul nostru din Kabul – „Vă daţi seama? Nu s-au mulţumit să arunce cu pietre, să dea foc la locuinţe şi să-i linşeze pe creştini. Au utilizat şi pistoale, mitraliere şi chiar un lansator de grenade. Voiau să distrugă şi în special să ucidă cu o furie şi cu o răutate de neînţeles pentru noi”.

Chiar în timp ce vorbeşte la telefon călugărul Younis are în faţă ochilor corpurile micuţe ale celor doi nepotei ucişi, abia acoperiţi cu un cearşaf murdar de sânge. Şi prin fereastră vede ruinele fumegânde ale celor şaizeci de locuinţe devastate de furia musulmană. Dar relatarea sa despre pogromul anticreştin din satul său natal Gojra, provincia Faislabad, în Punjabul oriental, este într-adevăr dramatic şi nu ezită să se declare „contra extremiştilor islamişti, foarte probabil legaţi de Al Qaeda şi de Talebani, care atacă minorităţile creştine cu un vast proiect de destabilizare regională”.

Părintele Younis are 39 de ani, este franciscan şi are un cont foarte personal cu autorii acestor violenţe: mai mult de şapte membri din familia sa şi-au pierdut viaţa. ”Toţi au numele de familie Hameed, clanul familiei soţului sorei mele: doi copii, trei femei şi doi bărbaţi masacraţi sau arşi de vii pentru o singură vină: că sunt creştini, o minoritate de numai 2% din cei circa 170 de milioane de pakistanezi”, explică el.

Dar cum a început? „Cu câteva zile mai înainte într-un sătuc de lângă Gojra s-a ţinut o mare sărbătoare a unei nunţi creştine. Ca de obicei, la sfârşitul ceremoniei dn biserică, invitaţii au aruncat către miri cu flori, orez, monede pentru a ura prosperitate şi bileţele cu fraze de salut şi psalmi. Problema este că musulmanii au început să susţină că în realitate versetele religioase erau de fapt pagini rupte din Coran, o ofensă foarte gravă pentru Islam şi astăzi încă mai gravă în aceste timpuri pline de fanatism. Foarte curând au zburat insulte, acuze, apoi pietre şi violenţe. După amiază erau deja date focului câteva locuinte”, a răspuns. Dar escaladarea cea mai gravă s-a realizat sâmbătă dimineaţă (1 august, n.t.) pe la orele 11 la Gojra, în zona aşa-numitului „Christian Town”, cartierul creştin.

“Oamenii noştri au numărat opt autobuze pline cu extremişti sosiţi de departe. Chipuri necunoscute de oameni înarmaţi pînă în dinţi. Sloganul lor preferat era că noi creştinii avem aceeaşi religie cu soldaţii americani şi deci că suntem inamici, că merităm moartea. La început au aruncat cu pietre, apoi au utilizat benzină şi la sfârşit mitraliere şi bombe. Aici în jurul meu totul este ars, carbonizat. Bilanţul de sânge putea să fie şi mai rău, dacă nu ar fi fost creştinii în alarmă şi nu ar fi fugit imediat. Rudele mele nu au fost destul de rapide şi au fost arse de vii, prins în capcană flăcărilor. Ginerele avea capul zdrobit”.

Pe seară o analiză mai detaliată soseşte de asemenea prin telefon de la episcopul de Faislabat, monseniorul Joseph Coutts, care ne răspunde în timp ce primea autorităţile regionale din Punjab, împreună cu unii lideri religioşi musulmani locali. “Nu este meseria mea de a face analize politice”, susţine el. Dar este evident că aceste pogromuri au fost bine organizate de grupuri care încearcă să ridice tensiunea, în lumina destabilizării Pakistanului, şi poate chiar a Afghanistanului, mai ales în urma luptelor din ultimele luni din valea Swat. S-a dovedit asta cu gravele atentate din oraşele pakistaneze importante iar acum au trecut la atacuri contra creştinilor. Faptul cel mai grav este că acum reuşesc să mobilizeze mari mulţimi de adepţi contra noastră. Găsesc că este un fenomen îngrijorător, mai grav decât obişnuitele atentate izolate cu bombe din biserici care i-au terorizat pe creştini chiar de la începutul războiului din 2001 din Afghanistan”. Episcopul aminteşte cel puţin patru pogromuri care s-au produs pe fondul unei mari mobilizări de mase de manifestanţi gata să utilizeze violenţa. “Prima dată în anii recenţi a fost în 1997, în satul Shatinagar. Opt ani mai târziu s-a repetat în orăşelul Fanglahill. Pe 30 iunie s-a întâmplat în satul Banniwal, în regiunea Kasur, nu departe de aici. Şi pe 26 iulie la Korrial au dat foc la 60 de case. Din fericire creştinii erau gata şi au fugit la primele semnale de violenţă”.

De mai mult timp la Islamabad nunţiatura face presiuni discrete asupra guvernului pentru a încerca să ofere garanţii mai mari de apărare comunităţii creştine. Iar episcopii locali cer autorităţilor să elimine controversata „lege 295”, care, în numele Shariei (legea coranică) prevede chiar şi pedeapsa capitală oricărui om care jigneşte Coranul şi figura lui Mahomed. „Problema este că această lege se aplică adesea în mod cu totul arbitrar. Deseori ajunge declaraţia unui cetăţean musulman pentru a-l băga la închisoare pe un creştin fără nicio probă concretă”, a continuat monseniorul Coutts.

Lorenzo Cremonesi
03 august 2009