“Este seară în Rusia. Piticii aruncă umbre uriaşe” – Anna Politkovskaia

Recunosc acum că m-am înşelat! Spuneam cu un an în urmă despre Victor Ponta că ar fi „umbra lui Joschka Fischer”. Acel Joschka Fischer care, în tinereţea lui de zurbagiu revoluţionar, a avut ca bază solidă de plecare bâta, piatra, sticla incendiară şi capetele sparte; a făcut însă o cursă politică proastă ajungând, la sfârşitul ei, numai ministru de externe şi vicecancelar al Germaniei. Atât l-au ţinut puterile.

Precocitatea l-a pierdut! Adică, mai clar, degeaba a gândit bine şi s-a comportat pe măsură la douăzeci de ani, dacă nu a mai făcut-o la cincizeci, exact în momentul când, pentru a reuşi, pentru a se cupla definitiv cu Puterea, era neaparată nevoie să spargă nişte capete. Dacă ar fi rămas “precoce”, Joschka Fischer ar fi fost acum cancelarul Germaniei…pe viaţă!

Contează mult şi cu cine te înhăitezi sau te întovărăşeşti, ar spune, scuzându-l, partizanii lui, gândindu-se la Gerhard Schroder – şeful şi tovarăşul lui Joschka. Ăsta alt loser! Mare marxist în tinereţe şi avocat al băieţilor (din Rotte Armee Fraktion) “cu sânge în instalaţie” şi pe mâini, a ajuns, tocmai când trebuia “să rupă gura târgului” (la propriu şi la figurat), pe statul de plată al lui Putin; de pe scaunul de şef al Germaniei, pe ăla de salariat la Gazprom! Când l-oţi vedea pe Putin salariat la Bayer sau Allianz să-mi spuneţi.

Da, Schroder a fost o piatră de moară pe spinarea, şi o ghiulea de piciorul lui Joschka Fischer, dar cine se aseamănă se adună!

Acum, privind la Viorel Ponta care a “inflorit” ca o explozie atomică, de-au ajuns radiaţiile până la Bruxelles şi Washington şi văzându-l pe Putin cum admiră, zâmbind mefistofelic, norul totalitar care traversează Europa fără viză Schengen, mă întreb unde mi-a fost percepţia analitică când îl comparam ironic pe Ponta cu “umbra lui Joschka Fischer”? Este clar acum că Joschka Fischer, incendiatorul şi bătăuşul juvenil, cel care n-a fost în stare atunci când a ajuns la putere să dea o simplă lovitură de stat, va ajunge peste ani o ilizibilă notă de subsol pe una din paginile istoriei Germaniei. Şi promitea atât de mult în tinereţe! “Aşchia nu sare departe de trunchi”, dar Joschka nu are o vină chiar atât mare: datorită denazificării trunchiul totalitarismului s-a transformat într-o grămăjoară de rumeguş.

În schimb, numele “Victor V. Ponta” va rămâne veşnic la loc vizibil – capitolul intitulat “Aşa să nu faceţi!”- în istoria Uniunii Europene. Prim Ministrul Poporului, Dânsul, cel prin venele căruia curge, cu vigoare şi prospeţime revoluţionară, seva naţional socialistă – nealterată de vreun proces nedemocratic de decomunizare – a marilor înaintaşi Ceauşescu şi Iliescu, poate spune cu mândrie parafrazându-l cumva pe “bunicul” Partidului: „Cârlan am fost, cârlan sunt încă!”

În asta constă, în principal, forţa lui, măreţia succesului său politic şi “norocul” nostru: gândeşte la patruzeci de ani la fel de matur ca la douăzeci. DA, rostesc cu tărie: măreţia succesului politic! O spun cu curaj, fără să mă tem că voi fi acuzat de iniţierea unui viitor şi necesar – pentru Poporul LUI – cult al personalităţii.

N-au trecut nici doi ani de când Revolutionarul erou, ce-l purta pe Che Guevara pe tricou şi în suflet, mergea la braţ cu infractorul Marius Petcu în primul rând al unei coloane de sindicalişti înfruntând cu curaj inexistentele gloanţe ale unei iluzorii forţe de opresiune. Nu a trecut o lună de când în calitate de prim ministrul discret al unei ţări discrete din U.E. mângâia protector “rana burberry” de la gâtul infractorului Năstase. Brusc, cu o forţa irezistibilă, a dărâmat zidurile anonimatului devenind Plagiatorul Numărul 1 al unei Românii în care plagiatorii se calcă pe picioare; devenind Pucistul Numărul 1 al unei Uniuni Europene ce adormise, satisfăcută, cu capul pe pieptul Statului de Drept.

Azi, “oficinele imperialiste”- socialiste, liberale şi conservatoare – de pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic, îl numesc sau îl consideră: “Domnul şi Stăpânul României”! Cine susţine ca ăsta nu este un “succes politic măreţ” este fan Joschka Fischer!

Dar nu numai “prospeţimea” gândirii politice l-a ajutat pe Prim Ministrul Poporului în obţinerea unui atât de devastator succes politic, ci şi tovarăsul său de drum. Crin(tlerjugend) Antonescu – vremelnic “fuhrer” interimar – mereu tânărul ministru al tinerilor şi al sportivilor din România, a dovedit Europei că nu este cănitul Gerhard Schroder, deşi nu m-aş mira să-l văd dormind cândva, pe bani buni, într-unul din birourile Gazpromului. Chipul lui este văzut azi, rostind răspicat pe ecranele televizoarelor: “EU, Crin(tlerjugend) Antonescu, consider că, în actuala componenţă, Curtea Constituţională este o ruşine… Cum să guvernezi o ţară când ţie iţi interzice Curtea Constituţională, un Zegrean, să te duci la Bruxelles?”. Chiar aşa! Aferim! Scuze – Jawohl, mein fuhrer!

Nu există nici o legatură între Chipul de azi şi Vocea de “ieri”, ce se auzea, urlând, din cutiile difuzoarelor germane.

Numai un moment! Dar dacă mă grăbesc să gonflez statura politică a lui V.V. Ponta, influenţat fiind de “succesul” mediatic şi “constituţional” al acţiunilor lui? M-am grăbit, recunosc, minimalizându-i în trecut traiectoria de carieră; l-am numit, subiectiv, “umbra” lui Joschka Fischer – acest biet neîmplinit politic.

Dar ce am sa fac dacă după ce m-am prosternat în faţa măreţiei sale politice, “fuhrerul” interimar – sprijinit fiind de Goebbels-ul Antenelor – îl va transforma pe puternicul Prim Ministru al Poporului din nou în umbră? De data asta nu a lui Joschka Fischer, ci a lui Ernst Rohm!