Cazul presei grecesti

Nu insistam asupra contextului. Povestea e cunoscuta: sute de manifestanti greci (sustinuti de grupari de anarhisti straini) duc lupte de strada cu fortele de ordine din marile orase elene. Motivul? Guvernul grec a fost obligat sa scada salariile si pensiile din sistemul de stat, alternativa fiind falimentul tarii. Pîna de curînd, grecii beneficiau de al paisprezecelea, uneori chiar al saisprezecelea salariu, si se bucurau de un nivel de trai superior nivelului economic al tarii. Mai exact, grecii traiau linistiti la umbra maslinului, asteptînd sa le intre turistul pe usa. Lenea mediteraneana (de înteles, e cald mai tot timpul) si-a gasit în ultimele decenii un finantator de nadejde: bugetul Uniunii Europene, dar si politicieni care au întretinut iluzii stîngiste. Decontul nu a întîrziat sa apara.

O stire trecuta aproape total cu vederea a fost anuntul televiziunilor, a posturilor de radio si a agentiilor de stiri grecesti de a-si întrerupe orice emisiune informativa, în ziua de 5 mai. Media elena a trecut la acest gest extrem ca urmare a „masurilor de austeritate economica anuntate de guvern“. Chiar si principala agentie de stiri locala, ANA, si-a suspendat în totalitate emisia. Protestul viza – dupa cum au explicat jurnalistii – acordul semnat de Guvernul elen cu Uniunea Europeana si Fondul Monetar International.

Dincolo de gravitatea morala a gestului, pe termen scurt, extremistii din strada si-au gasit un aliat nesperat. Între cei care cereau moartea capitalismului si alungarea reprezentantilor FMI din tara si presa, al carei rol este acela de a informa, nu a mai fost nici o diferenta. Întîmplator sau nu, ziua în care presa a coborît pe baricade a fost si cea mai tragica din ultimele saptamîni. Doua femei si un barbat au murit în urma incendierii unei banci, de catre extremistii socialisti. La eveniment au participat indirect si cele mai puternice sindicate grecesti ce anuntasera pentru acea zi greva generala. Ei bine, lenea elenilor, devenita traditionala, se transforma în harnicie atunci cînd se pune problema pierderilor unor privilegii. Nota de plata la sfîrsitul zilei a fost însa crunta: patru persoane, din care una înca nenascuta, s-au jertfit pe altarul progresismului luminat.

Media româneasca antireformista

Cele mai puternice critici la adresa masurilor Guvernului Boc au venit de la televiziunile de stiri, Realitatea TV si Antena 3. Indiferent care ar fi fost masurile, probabil ca titlul „Guvernul Boc si groaza“ nu ar fi lipsit. Din pacate, discutiile de fond asupra masurilor luate de Guvernul României, de limitare a cheltuielilor publice, au lipsit aproape total. S-a discutat în schimb despre „casa din Mihaileanu“, înaltimea premierului sau gentile Elenei Udrea.

Discursul jurnalistic a amintit de pozitia antireformista asumata de majoritatea jurnalistilor, la începutul anilor ’90. Noutatea acum a fost incitarea la violenta. Una dintre vedetele media evoca imaginea unui protestatar grec, „ce se arunca cu capul în scuturile jandarmilor“, si se întreba retoric ce fac sindicatele din România? „De ce nu vedem aceste imagini si în fata Palatului Victoria?“ De altfel, îndemnurile catre liderii sindicali, de a „iesi în strada“, nu au lipsit de pe ambele televiziuni principale de stiri. Tonul populist si-a facut loc însa nu doar în dezbateri, dar chiar si în emisiunile informative. Asemeni confratilor eleni, jurnalistii români au aratat ca sînt oricînd dispusi sa coboare pe baricade.
Text integral in Dilema veche