Trădările lui Gerhard Schroeder și Angela Merkel (Nord Stream 1 și 2), Sarkozy și Francois Fillon (navele de război Mistral care erau pe punctul de a fi furnizate lui Putin), au venit pe un teren fertil.

Povestea inhalării și dependenței de gaz rusesc și apoi a intrării în sevraj a Germaniei este mai veche decât Nord Stream 1 și Nord Stream 2. Începând cu 1981, administrația Reagan a încercat în zadar să convingă Germania și Franța să nu construiască un gazoduct care prezenta un pericol de a produce o dependență a Comunității Economice Europene de sursele de energie ale Rusiei sovietice. Reagan a impus sacțiuni, dar până la urmă gazoductul a fost construit în 1984. Gazul sovietic a început să curgă din ce în ce mai mult, iar consecințele le vedem acum. Iată un articol de acum 40 de ani din New York Time, din 30 mai 1982, ”A Soviet project tempts Europe”.

PARIS Afectați de creșterea șomajului și recesiunea care se anunță a fi tot mai sumbră, liderii europeni prezenți la summitul economic de la Versailles din această săptămână îl vor întreba, fără îndoială, pe președintele Reagan de ce vrea să saboteze tocmai proiectul pe care ei mizează să îi ajute să oprească pierderile dramatice de locuri de muncă.

Proiectul în cauză este planificatul gazoduct de 3.700 de mile care va aduce gazul natural sovietic din Siberia în Europa de Vest – o achiziție sovietică de utilaje grele și țevi de oțel de mare diametru. Europeanii speră că această comandă estimată la 15 miliarde de dolari le va ușura problemele legate de șomaj, dar proiectul a fost dur criticat de administrația Reagan.

Deși în prezent există mai multe conducte care aduc gazul sovietic în Europa Occidentală, se așteaptă ca noua conductă să mărească fluxul substanțial. Dincolo de argumentele legate de cât de vulnerabili ar deveni aliații NATO ai Americii în raport cu controlul rușilor asupra gazelor, se află și faptul că acest proiect ar aduce o injecție suplimentară de comenzi și locuri de muncă în industria europeană de mijloace de producție, aflată în declin, într-o perioadă de recesiune tot mai gravă.

Este o realitate pe care liderii vest-europeni nu o pot ignora. Șomajul în Germania Federală, Marea Britanie, Italia și Franța – ai căror lideri se vor alătura celor din Statele Unite, Canada și Japonia la reuniunea la nivel înalt – a crescut la o rată anuală de 8,7% în acest an, de la 5,9% în 1980, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Au existat indicii că Statele Unite ar putea închide ochii la acest proiect. La Versailles, spun oficialii, ar putea apărea o înțelegere în cadrul căreia Statele Unite și-ar domoli ostilitatea față de proiect, dar în schimb, liderilor europeni li s-ar cere să înăsprească creditele comerciale față de Uniunea Sovietică și aliații săi.

Administrația Reagan s-a opus proiectului gazoductului, susținând că acesta ar face Europa periculos de dependentă de sursele de energie sovietică și că ar oferi Kremlinului valuta forte de care are mare nevoie și care ar putea fi cheltuită pe armament suplimentar. De asemenea, SUA a interzis exportul de utilaje construite de General Electric și Caterpillar Tractor pentru gazoduct.

Guvernele europene spun însă că temerile americane cu privire la dependența europeană de livrările de gaz sovietic sunt nefondate și exagerate. Acestea susțin că, deși unele țări ar putea obține peste 30% din gazele lor din Uniunea Sovietică până în anii 1990, acest lucru va reprezenta totuși doar 6% din consumul total de energie.

Nimeni nu știe exact câte locuri de muncă ar însemna pentru Europa această construcție a gazoductului sovietic, dar consensul este că e vorba de multe joburi. Guenter Mausbach, membru al consiliului de administrație al marelui producător german de oțel, Mannesmann, care este unul dintre contractorii principali ai proiectului, estimează că 2.500 de locuri de muncă din compania sa depind de această afacere. Președintele A.E.G.-Telefunken, Heinz Durr, a declarat că lucrările pe care se așteaptă să le obțină sunt vitale pentru acest gigant german aflat în dificultate și ar putea să împiedice închiderea uzinei de compresoare din Essen a companiei.

Marele grup francez de utilaje grele, Creusot-Loire, co-contractant principal cu Mannesmann, refuză să estimeze numărul de locuri de muncă puse în pericol dacă afacerea ar eșua. Dar estimează că contractul pentru conducte îi va aduce 4,5 milioane de ore de muncă de care are mare nevoie și va ocupa în totalitate până la jumătate din personalul său din multe dintre cele 30 de fabrici ale sale în următorii ani.