Aș începe de la un lucru pe care l-a spus Vladimir Bukovski și pe care îl scrie și David Satter – un sovietolog important, un om care cunoaște bine zona și un foarte subtil analist al realităților rusești – ambii spun că în acest moment, Rusia este condusă de KGB-iști de randul 17. Nu sunt la nivelul de rafinament diabolic pe care îl atinsese Andropov. Andropov era un KGB-ist care făcea planuri pentru toată planeta, pentru decenii, pe termen lung. Avea viziune, era un tip mai citit și mult mai subtil, în felul lui mefistofelic. Ideea era că cei care conduc Rusia acum sunt oameni grosolani, din generația celor care băteau disidenții în subsolurile KGB-ului, scoteau unghii etc.
Cei care conduc azi Rusia pot da peste cap planuri pe termen foarte lung ale kGB-ului, și altele care sunt mai vechi de atât, mult mai vechi, de pe vremea țarului, de secole.
Ce a reușit Putin să facă, din fericire, e să întoarcă, total și ireversibil, Ucraina împotriva Rusiei. Un eveniment de importanță istorică, de mare impact civilizațional. Ucraina a tot pendulat între Rusia și Occident, timp de sute de ani, și practic intrase în tabăra rusească de pe vremea lui Bogdan Hmelnițki, secolul XVII. Sunt aproape 500 de ani de când Ucraina a gravitat în jurul Rusiei.
Ce se întămplă de câteva luni, de la Maidan încoace, reprezintă o mutație de calibru istoric foarte important, indiferent de ce se întâmplă pe termen scurt. Ar putea urma mari masacre, s-ar putea ca rușii să intre în Ucraina (între timp, Rusia a intrat în Ucraina), s-ar putea să fie război, dar pe termen lung, lucrurile astea nu au întoarcere. Ucraina a scăpat de sub influența Rusiei pentru că din punct de vedere spiritual și cultural, lucrurile sunt tranșate pentru multă vreme.
Cel mai important nivel la care se vede acest lucru e cel bisericesc. În majoritatea lor, ucrainenii sunt ortodocși. Există o numeroasă și puternică Biserică Greco-Catolică, iar Biserica Ortodoxă e împărțită în trei:
- o Biserică Ortodoxă care aparține Patriarhiei de la Moscova;
- un așa numit Patriarhat al Kievului, sub conducerea Patriarhului Filaret, care nu este deocamdată recunoscut canonic, nu are încă recunoaștere din partea Bisericii Ortodoxe, dar situația este în plină dezvoltare. În cele din urmă, s-ar putea să obțină această recunoaștere;
- o Biserică Autocefală Ucraineană mai mică, a supraviețuit în exil, în cea mai mare parte, și reprezintă practic rezistența anti-stalinistă. Asta e cea mai curată parte a Bisericii Ucrainene, din punct de vedere istoric. Din păcate, proporțional, nu reprezintă o forță importantă, dar în contextul actual, lucrurile s-au schimbat foarte mult.
Partriarhul Kievului, Filaret, este un om cu un trecut complex. În vremea URSS el era Mitropolitul Kievului, care asculta de Patriarhia Moscovei. În anii 90 el a declarat autocefalia acestei Biserici. Ucraina, devenind independentă, s-a considerat că e normal să aibă și o Biserică independentă, autocefală, care să nu mai atârne de Moscova, iar Filare s-a declarat Patriarhul acestei Biserici. Bineînțeles, din punct de vedere politic și al serviciilor secrete, Moscova nu avea cum să fie mulțumită de o astfel de evoluție și s-au făcut manevrele necesare pentru ca Filaret să nu rămână cu toată Biserica Ucraineană sub el. Mare parte din ea a rămas, totuși, sub Moscova.
În momentul începerii Maidanului, cea mai mare Biserică Ortodoxă Ucraineană era cea care ținea de Moscova, avea cel mai mare număr de parohii. În ultimele luni, lucrurile s-au schimbat foarte mult. În primul rând, în timpul Maidanului, din cauza presiunii credincioșilor, foarte mulți preoți din Patriarhia subordonată Moscovei au trebuit să meargă pe Maidan, să participe și să fie alături de credincioși, pentru că acolo erau și greco-catolicii, acolo erau și ortodocșii lui Filaret, și nu puteau rămâne mai prejos.
În plus, în Ucraina, în Patriarhia Moscovei, sunt mulți preoți tineri care nu înțeleg de ce trebuie să fie subordonați Moscovei, ei se consideră patrioți ucraineni și nu mai acceptă subordonarea față de Kiril al Moscovei.
Există și o emulație, un fel de competiție, pentru că această Biserică pe care o conduce Filaret a câștigat foarte mult în prestigiu prin faptul că s-a implicat în Maidan cu tot curajul, preoții au fost prezenți și au participat la cele mai grele momente ale luptelor, s-au ocupat de răniți, de morți, au reușit să adăpostească oameni de Berkut. Există și declarațiile oficiale pe care Filaret le-a făcut, toate acestea au adus un prestigiu extraordinar Bisericii lui. Acum, pe de o parte sunt multe comunități care trec din Patriarhia Moscovei în Patriarhia Kievului, atât credincioși individuali, cât și preoți, dar, mai mult, Patriarhia Moscovei este obligată să facă față acestei situații și să nu se arate mai puțin patriotică decât Patriarhia Kievului.
Astfel, asistăm la declarații și scrisori cum e cea a Mitropolitul Onofrei către Kiril de la Moscova, Onofrei fiind Mitropolitul Kievului din Patriarhia Moscovei. Acesta îi scrie superiorului său, Kiril, și cere să îl potolească pe Putin. E o scrisoare destul de sfidătoare, ca de la Mitropolit la Patriarh, iar o astfel de scrisoare are o semnificație aparte, pentru că nu e un lucru obișnuit. Răspunsul lui Kiril a fost total nesatisfăcător pentru Biserica din Ucraina, a pus gaz pe foc. În răspuns, Kiril spune că forțele rusești din Crimeea sunt “forțe de menținere a păcii”, iar asta a trezit indignare în Ucraina.
Toate aceste lucruri contribuie la crearea unei falii între Biserica Ortodoxă din Ucraina care ține de Moscova și Patriarhia Mosovei propriu-zise.
Din punct de vedere rusesc, Biserica Ortodoxă Rusă are într-adevăr un număr mare de parohii raportate. Ca număr de parohii, e cea mai mare Bisercă ortodoxă din lume. În realitate, jumătate dintre parohiile sale se află pe teritoriul Ucrainei.
Dar nu doar numărul de parohii contează pentru a aprecia cât de vie e o Biserică, contează foarte mult și gradul de practică religioasă, iar în Rusia, practica religioasă este la pământ. Rusia este ultima țară creștină de pe mapamond, din punctul de vedere al practicii religioase, ceva între 2 și 3%.
Partea cea mai vie a Bisericii Ortodoxe Ruse se află, de fapt, în Ucraina. Dacă această parte se rupe, se pierd jumătate din parohii. Se pierd și mult mai mult de jumătate din credincioși, pentru că în Ucraina lumea chiar merge la biserică. Mergea și înainte de război, de situația asta criză și de extremă anxietate. Ucraineni sunt practicanți, iar partea vie a Bisericii Ortodoxe Ruse era toată în Ucraina.
Dacă se întămplă o ruptură între Mitropolia Kievului și Patriarhia de la Moscova, și dacă lucrurile avansează spre o unire a Bisericilor Ortodoxe din Ucraina – există negocieri în acest sens, au fost deja inițiate – dacă lucrurile evoluează așa, atunci Biserica Ortodoxă Rusă nu doar că nu e cea mai mare Biserică Ortodoxă din lume, dar se pare că trece pe locul trei. Trece pe locul trei și după Biserica Ortodoxă Română.
BORu nu are credincioși, are, desigur, câteva mănăstiri reprezentative, de arătat străinilor, lucrurile sunt foarte bine organizate ca să impresioneze, or fi și microfoanele puse unde trebuie. Pentru situații de protocol există reprezentare, dar, în fapt, e o Biserică fără credincioși. În schimb, Biserica Ortodoxă din Ucraina, mai ales cele trei Biserici se unesc, cum se discută în prezent (să sperăm că vor ajunge la o concluzie), devine cea mai mare Biserica ortodoxă din lume. Nu mare doar ca număr de parohii, dar mare și ca practică religioasă.
În plus, dacă ne uităm în istorie, Scaunul Episcopal de la Kiev e mai vechi decât al Moscovei. Există argumente destul de serioase pentru ca această autocefalie pe care și-o dorec ucraineni să fie recunoscută de celelalte Biserici ortodoxe. Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului are o atitudine destul de favorabilă ucrainenilor, și are o relație tensionată cu rușii. N-ar fi de mirare ca într-o bună zi să fie recunscută această autocefalie a ucrainenilor, iar toate visurile de mărire ale Rusiei cu A treia Romă, toate poveștile pe care le construiesc ideologii lui Putin, să se piardă. Deja s-a răsturanat chestia asta cu A treia Romă, într-un mare nor de praf, “capitala creștinismului din lume”. Sunt niște minciuni penibile.
Dacă unirea Bisericilor din Ucraina are loc, dacă cineva va căuta într-adevăr un model de ortodoxie și de practică religioasă, ar trebui să privească spre Ucraina, nu spre Rusia.
Citiți și Să fim alături de Ucraina, vine istoria peste noi!
Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
9 Comments
Costin Andrieş
30 August 2014Putin e disperat:
Don’t mess with nuclear Russia, Putin says
Pentru mintea lui de kagebist admirator al lui Stalin, ucranenii care isi apara tara de invazie, sunt, bineinteles, nazisti:
Nazistii ucraineni lupta miseleste impotriva patriotilor induhovniciti rusi:
Russian neo-Nazis in the ranks of terrorists in Eastern Ukraine
anarch
30 August 2014Imi cer scuze, dar asta e whishful thinking.
N-a fugit Ucraina spre vest cu toata amintirea Holomodorului, nu cred ca o s-o faca acum.
Si vorbim de milioane de morti.
Anca Cernea
30 August 2014Eu comunic aici informații, nu supun la vot impresii de-ale mele. Cine vrea să le contrazică, să vină tot cu informații (cel puțin la fel de serioase).
Daniel Francesco
30 August 2014Cotidianul italian La Repubblica a publicat in editia online un articol intitulat “Ucraina, santajul lui Putin la adresa reuniunii conducatorior europeni: “Daca vreau, cuceresc Kievul in doua saptamani”. Subtitlul este edificator cu privire la “unitatea” europeana: “Cei 28 sunt impartiti. Ungaria, Slovacia si Cipru franeaza aprobarea de noi sanctiuni. Merkel este infuriata pe Kremlin. Barosso raporteaza amenintarile presedintelui rus. In cursul summit-ului a fost respinsa varianta de a da arme fortelor armate ucrainene. Cameron a reevocat laxismul european in confruntarea cu Hitler in 1938.”
Situatia armatei ucrainiene devine din ce in ce mai grea, cotidianul La Repubblica o considera “dramatica” iar liderii europeni dau dovada lasitatii, incompetentei si prostiei cultivate in zecile de ani de educatie stangista, marxista si abandon multiculturalist tembel.
http://www.repubblica.it/esteri/2014/09/01/news/ucraina_il_ricatto_di_putin_sul_vertice_europeo_se_voglio_prendo_kiev_in_due_settimane-94791280/?ref=HREC1-3
iulian ene
30 August 2014Azi ,Bogdan Diaconu, recent denuntat ca agent putinist aici pe sait si-a lansat logo-ul cu Vlad Tepes si Romanie Mare( si nu prea )pe fundal. Se vad Republica Moldova si teritoriile ucrainene foste in Regatul Romaniei. Cadrilaterul, in schimb este acoperit convenabil de trupul marelui voievod (tara Eu, deh). Eu vad asta in conjunctie cu revendicarile lui Orban Viktor pentru o republica autonoma maghiara in Transcarpatia si “ofertele” lui Jirinovski sau Lavrov. Sub masca apararii neamului, de fapt se face jocului Rusiei, inducand ideea ca vecinii de la vest (nic macar slavi) sunt la fel de ostili Ucrainei. Posibil ca publicului ucrainean sa fie acomodat cu “nationalistul roman revizionist Diaconu” prin toate metodele pe care le detine FSB in zona. Mai sunt niste fesebei, “Patriotii Moldovei”, din Basarabia, care solicitau Moldova romaneasca. D-abia de curand si-au adaugat si Moldova ucraineana pe lista de revendicari.A mai fost o diversiune in Herta, cu un pretins referendum al romanilor din zona pentru unirea cu Romania. Bizar cum tovarasul Dogaru nu s-a facut remarcat si el pana acum, poate nu s-au inteles la parale sau asteapta momentul potrivit pentru efect maxim. Scenariul cel mai neplacut, un puseu “patriotic” al lui Victor Viorel in campanie.
Karadeniz
30 August 2014E adevărat că Ucraina viitoare va nutri, cu toată originea slavă comună, profunde și ireversibile setimente antirusești. Din păcate acea Ucraină va fi mult mai mică decât cea de azi și va trăi mereu cu teama că și alte teritorii din cele actuale pot fi pierdute în diferite contexte viitoare.
Anca Cernea
30 August 2014@6 Karadeniz
Eu sunt pesimistă doar pe termen scurt. Dar pe termen mediu-lung, Rusia nu va fi în stare să mențină un imperiu de tip URSS sau o ocupație de durată a Ucrainei. Rusia e în faliment, economic, social, demografic.
Ca să ții sub control o țară ocupată, una mare, cât Ucraina, îți trebuie o armată mare, dar una serioasă, disciplinată, eficientă – nu doar câteva unități de elită. Și bani mulți, să o ții. Armata rusească e o adunătură de maimuțe psihopate, alcoolice, e coruptă de la general până la ultimul șobolan de bucătărie.
Ucrainenii, cum spuneam, îi urăsc pe ruși. Sunt motivați, curajoși și au tradiție în lupta de partizani.
Nu vor ezita să le facă rușilor viața cât se poate de amară și să le producă pierderi enorme. Deja le-au produs pierderi foarte mari până în prezent. (Aproape îi scoseseră din Donbas, când a sărit Merkel cu armistițiul, în ajutorul lui Putin.)
Războiul ăsta e un spasm agonic al putinismului. Din păcate, datorită cretinismului și lașității liderilor occidentali, Rusia va putea să facă totuși mari nenorociri, în Ucraina și nu numai, până să se aleagă praful de ea însăși – deznodământ pe care, însă, nu mai poate să-l evite.
Costin Andrieş
30 August 2014http://deschide.md/ro/news/externe/5009/Se-apropie-SF%C3%82R%C5%9EITUL-lui-Putin–Cine-SPUNE-asta.htm
Costin Andrieş
30 August 2014Ukrainian legislation about religion will finalize divorce between Kyiv and Moscow
“Two pieces of draft legislation about religious organizations in Ukraine scheduled to be taken up by the Verkhovna Rada today will do far more to complete the divorce between Ukraine and Russia than any other step Kyiv has taken so far. And not surprisingly, Moscow and its agents in Ukraine are aghast.
The first draft law gives to parishioners the right to decide on their own whether they want to change from one jurisdiction to another and requires the registration of those believers, two steps that Yekaterinburg commentator Aleksey Shaburov says will strike at the foundations of the Moscow Patriarchate’s empire in Ukraine.
On the one hand, giving parishioners the legal right to change from one jurisdiction to another will allow Ukrainian Orthodox to decide to leave the Ukrainian Orthodox Church of the Moscow Patriarchate and join the Ukrainian Orthodox Church of the Kyiv Patriarchate, something Moscow explicitly forbids without its approval.
And on the other, the required census of parishioners will allow for the determination of just how strong each of these jurisdictions is in Ukraine. The Moscow church has more parishes and bishoprics, but the Ukrainian one has larger and more rapidly growing church organizations, something Moscow routinely denies.
The second draft law, Shaburov says, “hits the Moscow Patriarchate still more strongly.” It introduces limitations on the activities of churches whose leadership is situated “in an aggressor state.” In the current circumstances, that church is the one subordinate to the Moscow Patriarchate.
If this bill is passed, he continues, “the Ukrainian Orthodox Church of the Moscow Patriarchate will be required to get the agreement of the Ukrainian authorities for appointments to senior church positions and for invitations issued to “foreign,” again in this case, Russian, “religious officials.”
Further, and still more of a challenge to Moscow, the draft law says that if it is found that a church with headquarters abroad is cooperating with terrorists, that is, with the “LNR” and “DNR,” then, according to Saburov, “that religious organization can be banned,” at least in principle.
Such regulations will put before the Moscow Patriarchate’s church in Ukraine a stark choice: “either to live under such restrictions or to seek autocephaly, that is, complete separation” from Moscow. Neither is something that the Moscow church or the Kremlin is prepared to accept as legitimate and inevitable.
Yesterday, Patriarch Kirill appealed to foreign leaders the UN secretary general “and even the Pope” to take steps to block Ukraine from adopting these measures. ”
http://euromaidanpress.com/2017/05/19/ukrainian-legislation-about-religion-will-finalize-divorce-between-kyiv-and-moscow-euromaidan-press/