O fi o regulă ascunsă, pe măsură ce posibilităţile noastre cresc exponenţial şi avem la dispoziţie tot mai multe mijloace de a realiza lucruri imposibile chiar şi în trecutul nu prea distant, cu atît cresc lehamitea şi ignoranţa. Orizontul de confort şi potenţialul vieţii sînt constant lărgite de capitalism, dar la modă e tendinţa de a lamenta jumătatea goală a paharului. Dacă s-ar putea să le avem pe toate şi să crească frumos în continuare, ca plăcinta în cuptor, dar fără capitalism… Întrerup visarea: traiectoria de la tuciul atîrnat deasupra unui foc de lemne la plita cu cărbuni şi pînă la cuptorul programabil şi silenţios trece prin capitalism, acest cuvînt adesea contestat şi detestat. Scuze, acum puteţi visa mai departe.