În contextul invaziei masive a Ucrainei de către Rusia, autoritățile de la Kiev au adresat pe 28 februarie o cerere oficială de aderare la Uniunea Europeană. O acțiune similară a întreprins statul georgian, pe data de 3 martie, în aceeași zi o atare cerere fiind semnată și de autoritățile Republicii Moldova.

Cu alte cuvinte, avem un „trio asociat” – vorba editorialistului Nicolae Negru – de țări din Parteneriatul Estic, care au înaintat cereri oficiale de aderare la UE.

Autoritățile Transnistriei, entitate separatistă în cadrul Republicii Moldova nerecunoscută la nivel internațional, au contestat într-un comunicat decizia autorităților de la Chișinău de a semna cererea de aderare la UE, invocând că este „o decizie geopolitică care duce la schimbarea graniţelor internaţionale şi a sferelor de influenţă în spaţiul regional şi la schimbarea radicală a circumstanţelor reglementării definitive a relaţiilor moldo-transnistrene. Depunerea cererii de aderare la UE, în contextul unui conflict de lungă durată nerezolvat între Transnistria şi Moldova, fără a ţine cont de opinia noastră şi fără consultări în formatele de negociere existente, pune capăt procesului de soluţionare, care necesită formalizare juridică internaţională urgentă”, se spune în declaraţia publicată pe site-ul aşa-zisului minister de externe din regiune.

În cadrul comunicatului este utilizat termenul „poporul Transnistriei”, specific propagandei separatiste, prin care se încearcă promovarea ideii unei identități „nistrene”.

„În noile circumstanțe, solicităm părții moldovenești să inițieze un dialog cu Transnistria în scopul unei reglementări civilizate definitive a relațiilor bazate pe existența pașnică, de bună vecinătate a două state independente prin semnarea unui acord interstatal cuprinzător. Facem apel la ONU, OSCE, la mediatori și observatori, la comunitatea internațională în ansamblu, cu cererea de a recunoaște realitatea care există de mai bine de treizeci de ani sub forma Republicii Moldovenești Nistrene, să asigure respectarea dreptului poporului transnistrean la autodeterminare și să stabilească relații diplomatice cu Transnistria”, scrie în comunicatul respectiv.

Semnarea cererii de aderare la UE a fost atacată și de Partidul Socialiștilor, principalul exponent al filorusismului, antioccidentalismului și românofobiei din Republica Moldova.

Demersul Chișinăului de aderare la UE a primit susținere prin declarații din partea autorităților de la București, precum și ale celor de la Washington.

Reacția impertinentă a autorităților transnistrene arată o dată în plus situația vulnerabilă a Republicii Moldova, care s-a agravat pe fundalul ultimelor evenimente.

Istoricul american de origine rusă Iuri Felstinski avertizează, într-un interviu acordat Radio Svoboda pe 25 februarie 2022, că după „capturarea Ucrainei” urmează să fie atacată Republica Moldova. Apoi, Rusia „va lansa un ultimatum cu privire la intrarea trupelor ruse în țările baltice” și astfel se va ajunge la un război dintre Rusia și NATO, în urma căruia Rusia va fi totuși învinsă, potrivit istoricului.

Recent a stârnit îngrijorări o hartă pe care președintele Belarusului, Alexander Lukashenko, a prezentat-o în ședința Consiliului de Securitate al Belarusului. „Pe hartă, se observă marcate cu săgeți roșii zonele atacate de armata rusă, printre care Kievul – din nord, Harkovul, în est, și regiunile Donețk și Luhansk, din sud-est. Apare pe hartă și Odessa, unde rușii încă nu au reușit să captureze portul, cu săgeți roșii înspre Transnistria”, potrivit stirileprotv.ro.

Invadarea Ucrainei pare să-i trezească pe occidentali din somnolența unei stări de struț la realitatea pericolului rusesc și beneficiile apartenenței la Alianța Atlanticului de Nord. În Suedia și Finlanda, în premieră, majoritatea cetățenilor susțin aderarea țărilor lor la NATO, potrivit sondajelor.

În contextul geopolitic actual, statul separatist nerecunoscut transnistrean, entitate vasală Rusiei, este nu doar un potențial agresor cu toate ustensilele militare de rigoare, ci unul care peste noapte își poate înmulți puterea. Contingentul mulitar de aici numără circa 1500 de persoane, care periodic sunt implicate în „exerciții militare”, iar în depozitele de la Cobasna se păstrează circa „20 000 de tone de muniții foarte vechi, unele datând din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial sau din timpul Războiul Rece. Aici sunt depozitele fostei Armate 14, precum și o parte din armamentul evacuat în anii 90 de Armata sovietică, din fosta RDG și Cehoslovacia”, potrivit anticoruptie.md.

Vulnerabilitatea Republicii Moldova are la bază trei cauze:

• Nu este membră NATO. Așadar, nu beneficiază de garanții de securitate.
• Face parte din spațiul ex-sovietic, zonă care prezintă interes pentru Moscova, potrivit ideologiei imperialiste ale Kremlinului.
• Are o regiune separatistă pe teritoriul său, Transnistria, unde se află forțe militare ruse.

Așadar, Republica Moldova are un grad de risc crescut de a deveni victimă a unei eventuale extinderi a invaziei rusești în Ucraina.

Potrivit unei declarații a Statului Major al Armatei din Ucraina de pe 7 martie, citată de realitatea.md, în direcția Republicii Moldova „inamicul nu acționează activ, dar militarii grupului operațional de trupe rusești din zona de securitate a autoproclamatei regiuni transnistrene sunt în alertă maximă.”

David Petraeus, general american și fost director al CIA, într-un interviu acordat CNN citat de Gândul, elogiază rezistența ucraineană, prevede că în Odessa „se vor duce lupte grele, oamenii vor opune rezistență, o defensivă a orașului a fost deja pregătită, pe teren sunt forțe de rezistență civilă foarte bine organizate.”

„Ucrainenii sunt extraordinar de eficienți, creativi, au inițiativă, sunt inovatori și sunt foarte determinați. Au întrerupt comunicațiile rușilor, au izolat și distrus mașinile care aduceau combustibil rușilor pe front, au utilizat cocktailuri Molotov. Deci rezistența aceasta, combinată cu forțele armate, cu brigadele civile este cu adevărat remarcabilă”. Arătându-se optimist în privința capacității de rezistență a ucrainenilor, Petraeus este de părere „că în cazul Republicii Moldova, avem motive de îngrijorare.”

Vladimir Solonari, profesor de istoria Rusiei și a Europei de Est la University of Central Florida, originar din Republica Moldova, afirmă într-un interviu pentru DW că riscul pentru Republica Moldova în cazul prelungirii războiului este „foarte mare”. „Dacă va cădea Odessa, armata moldovenească nu poate să reziste în fața rușilor deloc”, afirmă profesorul. „Dacă trupele rusești ocupă Odessa, vor ajunge foarte repede la Tiraspol. Sunt doar 100 de kilometri și de la Tiraspol la Tighina sunt 15 kilometri”, iar „în Transnistria ar intra fără nicio luptă”, potrivit lui Solonari.

În opinia profesorului, unirea cu România este în prezent cea mai bună soluție pentru asigurarea securității Republicii Moldova: „Dacă eu aș fi fost un politician la Chișinău, aș fi cerut imediat unirea, ca salvare. În acest caz, ar putea fi apărată de NATO. Nu cred că România ar putea să-i refuze pe moldoveni. (…) Îmi dau seama că lucrurile acestea nu pot fi declarate deschis, dar cred că ei trebuie să fie gata pentru o asemenea eventualitate. Există un raționament puternic: prin unire se obține apărarea din partea NATO.”

Dacă „va cădea Odessa”, „trupele rusești ar ajunge imediat la Tiraspol, unde ar fi întâmpinate cu pâine și sare, cu brațele deschise. Chișinăul știe probabil că se află sub amenințarea Rusiei, mai ales dacă va cădea Odessa. Republica Moldova va fi fără nicio posibilitate de apărare. Armata moldovenească este mai mult o păcăleală, să nu ne facem iluzii. Nu cred că va putea opune vreo rezistență”, afirmă Solonari.

„Dacă e adevărat că Putin e obsedat de restabilirea vechilor granițe ale Uniunii Sovietice, atunci după Ucraina, ar putea urma statele baltice, Georgia.” Totodată, în privința viitorului acestui război, Solonari dă de înțeles că este foarte dificil de făcut predicții și nu trebuie să ne grăbim să facem concluzii.

Profesorul susține sancțiunile economice occidentale și menționează că trebuie să fie și mai dure decât sunt.

Nicolae Negru, într-un editorial pentru Ziarul Național, califică cererea Republicii Moldova de aderare la UE drept un „eveniment definitoriu al ultimilor ani”. Cu toate acestea, după cum susține analistul, „de dragul adevărului, nu putem să negăm că între depunerea cererii de aderare la UE și reunirea cu România nu ar exista nicio legătură.”

În editorialul din 4 martie, jurnalistul se referă pe scurt la „aspectul simbolic” al semnării cererii de aderare la UE.

Putem dezvolta această idee a lui Nicolae Negru, afirmând că este vorba de o acțiune în primul rând simbolică, întrucât o atare cerere nu garantează aderarea în viitorul apropiat, iar aderarea la UE nu oferă nici o garanție de securitate. Soluția pentru securitatea statului moldovean este aderarea la NATO, care se poate obține cel mai ușor prin unirea cu România.

Nicolae Negru precizează că tragedia din Ucraina este cauzată inclusiv de lipsa de fermitate a Occidentului în raport cu Rusia: „Din 2014 până în 2022, ucrainenii puteau fi ajutați mult mai mult în fața iminentei agresiuni rusești. (…) De ce pachetul de sancțiuni aplicat acum nu a fost aplicat după ocuparea Crimeii? Dacă ne amintim că, cu câteva săptămâni în urmă, știind deja despre planurile lui Putin de a ataca Ucraina, Germania le propunea ucrainenilor căști în loc de arme, ne putem da seama de principialitatea, perspicacitatea și nivelul gândirii strategice la politicienii europeni.

Ucraina a fost sacrificată și fiindcă Europei, deprinsă cu confortul, îi displăcea profund ideea să renunțe la gazele furnizate de Gazprom, lăsându-se înșelată lejer.”

În opinia lui Ștefan Gligor, expert în politici publice, în prezent lider al Partidului Schimbării din Republica Moldova, „UE trebuie să facă mai mulți pași hotărâți în direcția sporirii parteneriatului cu Republica Moldova, Ucraina, Georgia. (…) Republica Moldova încă nu este pregătită instituțional și economic pentru integrare în Uniunea Europeană. Integrarea se face în câteva etape, stat asociat, stat candidat, îndeplinirea tuturor tratatelor și obținerea statutului de membru”, spune acesta în cadrul emisiunii „Întreabă Ghețu” de la TV8, potrivit Adevărul.

„E bine că au semnat cererea de aderare la UE, e rău că nu au semnat cererea de Unire, care ne-ar integra cel mai rapid în UE și NATO!”, apreciază istoricul Ion Mischevca.

„Experți militari ai Pentagonului au arătat în repetate rânduri că planul lui Putin este tăierea Ucrainei de accesul la cele două mări din sud, ajungerea la gurile Dunării și deblocarea Transnistriei. Este vorba de mai vechiul proiect Novorosia, care nu se știe care i-ar fi fost utilizarea dacă Ucraina ar fi fost înfrântă în războiul fulger (blitzkrieg) început împotriva ei la 24 februarie”, scrie jurnalistul Valeriu Saharneanu într-un articol pe blogul său.

Potrivit acestuia, în cazul în care „ajunge la Nistru, Rusia ar avea prin capul de pod Bender (Tighina), tot tacâmul de instrumente cu care să taie bucată cu bucată din carnea vie a statului Republica Moldova și, torturându-l sfidător, să testeze nervii României și răbdarea Occidentului.”

„Sancțiunile și izolarea vor începe de azi, luni, 7 martie, să topească economia și finanțele Rusiei și să umfle la cote amenințătoare nemulțumirea populației. Pe fundalul lipsurilor care se vor face din ce în ce mai simțite, achizițiile teritoriale ambalate în recunoașterea celor două republici fictive își vor pierde foarte repede din efectul lor narcotic”, afirmă Saharneanu.

„Duplicitatea, minciuna gregară ridicată la nivel de politică de stat, mârlănia diplomatică sunt norme de relații care definesc originala (anti)civilizație moscovită”, scrie cunoscutul jurnalist.

În concluzie, cererile de aderare la UE ale Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova, au importanță și au semnificația de simbol al aderenței acestor țări la civilizația occidentală și valorile ei, nu la „lumea rusă”. Cu toate acestea, semnarea unor atare cereri nu garantează aderarea la UE în viitorul apropiat, iar aderarea la UE nu oferă garanții de securitate. Doar aderarea la NATO poate oferi astfel de garanții, deosebit de necesare în actualul context geopolitic, când apartenența la spațiul ex-sovietic este un factor de risc real în ce privește o reală agresiune rusească. În cazul Republicii Moldova, problema aderării la NATO și UE se poate rezolva într-un ritm mult mai rapid prin unirea cu România.