Campania pentru “alegerile” la președinția Rusiei programate pentru 15-17 Martie se înfierbântă. Nu încape îndoială că Vladimir Vladimirovici va fi “reales la al N-șpelea congres”, dar întrebările pasionante care rămân sunt: 1) Câți contracandidați vor fi lăsați în cursa electorală măcar așa, de ochii lumii? 2) Cine va mai fi aruncat din tren înainte de sosirea la destinație, iar dintre aceștia,  cine va rămâne întreg și nevătămat, fără să fie otrăvit sau împușcat?

Singurul candidat “anti-război ”

Pe data de 5 februarie situl MEMRI publica un profil al lui Boris Nadejdin, singurul candidat care făcea vâlvă și încerca să prezică când și sub ce pretext Kremlinul îl va șterge de pe listă.

Pe 8 februarie candidatura îi era deja anulată.

Pe 31 octombrie 2023 Boris Nadejdin, un politician rus liberal în vârstă de 60 de ani, a anunțat că va candida la președinția Rusiei. De la început majoritatea observatorilor au fost extrem de sceptici în legătură cu această inițiativă. De mult de tot, Nadejdin a îndeplinit un singur mandat de deputat în Duma de Stat, între 2000 și 2003. De atunci încoace este cunoscut pentru participarea la numeroase alegeri regionale. În prezent este membru în consiliul municipal din Dolgoprudny, un orășel situat la nord de Moscova, unde se găsește faimosul Institut de Fizică și Tehnologie din Moscova. La 23 decembrie, două luni după ce a anunțat că va candida la președinție, Nadejdin s-a alăturat micului partid politic liberal „Inițiativa Civică”, care l-a susținut imediat.

În comentariile lor, activiștii opoziției ruse, care au fost în mare parte alungați din țară, au fost de părere că Nadejdin este fie o marionetă a Kremlinului, fie o păcăleala de-a lui Serghei Kiriyenko, adjunctul șefului administrației prezidențiale, pe care Nadejdin îl cunoaște destul de bine. Nadejdin a mai spus că speră că Kiriyenko nu se va opune campaniei sale. Cu câtva timp mai înainte, Comisia Electorală Centrală (CEC) a permis unei duzini de persoane cunoscute pentru legăturile lor cu Kremlinul, dintre care Nadezhdin era doar una, să strângă semnături în sprijinul lor.

Nadejdin și-a început campania la sfârșitul lunii decembrie 2023, iar aproximativ 20 de zile mai târziu avea aproape 50.000 de semnatari. În acest timp, două știri au influențat progresul campaniei sale. Pe de-o parte, o altă candidată, aparent independentă, care se opunea și ea războiului din Ucraina, Ekaterina Duntsova, fostă deputată locală din regiunea Tver, a fost împiedicată măcar să strângă semnăturile cetățenilor, ceea ce l-a lăsat pe Nadejdin să fie singurul „candidat anti-război”. Pe de altă parte, mai mulți activiști din opoziție, critici înverșunați ai lui Putin, îl susțineau din senin  pe Nadejdin.

Sondajele de la începutul lunii februarie arătau că Nadejdin ar fi susținut de către 10% din electorat, ceea ce l-ar fi pus în poziția a 2-a în ipotetice alegeri cinstite.

În contextul pseudo-alegerilor din Rusia, validarea candidaturii lui Nadejdin era mult prea riscantă, pentru că i-ar fi permis să-și facă public discursul său anti-război pe canalele majore de TV și în media de masă rusă.

Nadejdin a cerut CEC-ului să-i mai acorde încă două zile – dar șefa comisiei, Ella Pamfilova, l-a refuzat, spunând: „Termenele trebuie respectate”.

Pînă la urma susținătorii lui Nadejdin au prezentat 105 mii de semnături dintre cele 200 de mii adunate, după care repejor CEC a invalidat 15 la sută din primele 60.000 de semnături, ceea ce l-a plasat pe Nadejdin sub limita de 5 la sută a ratei de defecte admise.

Unii politicieni din opoziție au avertizat pe cetățeni că a-ți da semnătura înseamnă a trimite informațiile personale direct autorităților. Dacă Nadejdin este declarat „extremist” în viitor, așa cum a fost declarat mai de mult Alexei Navalny, susținătorii săi ar putea fi acuzați penal. Acest lucru este cu atât mai adevărat pentru cei care donează pentru campania sa – cei care au făcut acest lucru pentru Navalny se confruntă acum cu acuzații penale. Cu toate acestea, exprimarea sprijinului pentru Nadejdin în aceste zile în Rusia pare a fi cea mai puțin riscantă modalitate de a-ți exprima dezacordul față de autorități.

Aici ajungem la cele mai interesante întrebări: care a fost motivul principal pentru care rușii au susținut un candidat alternativ? Oare a fost acesta dezacordul lor profund față de război și dezaprobarea față de Putin? 

Desigur, în Rusia există mulți oameni curajoși care protestează – numărul prizonierilor politici este în creștere – dar cu greu s-ar putea spune că numără sute de mii. Oare a fost doar dorința de-a face măcar ceva care ar putea fi tolerat și nu ar avea consecințe, manifestând  în același timp nemulțumirea față de direcția în care Rusia este împinsă de către Putin?

Cine sunt cei lăsați să candideze?

1. Nikolai Kharitonov, candidatul veșnicului Partid Comunist. Va avea 75 de ani și 4 luni pe data alegerilor.
2. Leonid Slutsky, actualul conducator al așa-zisului Partid Liberal-Democrat întemeiat de Vladimir Volfovich Zhirinovsky; nazo-bolșevici pe lângă care Dughin apare ca Maica Tereza.
3. Vladislav Davankov, vicepreședinte al Dumei și lider al “Oamenilor Noi”, presupuși liberali, care s-au abținut de la vot cu ocazia anexării “republicilor populare” secesioniste Donețk și Luhansk.
   E candidatul tinerel care va împlini 40 de ani chiar în ziua scrutinului.

Soții și mame cer reîntoarcerea soldaților acasă

O alta forma de opoziție contra războiului lui Putin s-a înfiripat în ultimul an din partea mișcării mamelor si sotiilor soldatilor rezerviști mobilizați în Ucraina.

Invazia Ucrainei din februarie 2022 a fost executată cu soldați “în contract”, mercenarii grupului Wagner și banditii ceceni ai lui Ramzan Khadyrov, fără ca viața marii mase de cetățeni ruși să fie direct afectată.
Pierderile mari suferite de Rusia în primele 6 luni ale războiului au silit regimul să decreteze “mobilizarea parțială” în luna  septembrie 2022, ceea ce a pus capăt aparentului “contract nescris” între Kremlin și majoritatea supușilor săi: “voi ne lăsați puterea, iar noi vă lăsăm să vă duceți viața mai mult sau mai puțin nestânjeniți ”.

“Mobilizarea parțială” a avut ca prim efect exodul rapid a sute de mii de bărbați ruși tineri către țările fostei URSS care admit fără viza cetățeni ruși: Georgia, Armenia, Kazakhstan, etc. Mare parte a acestei elite IT-iste continuă să lucreze de la distanță, prin internet, pentru aceiași  patroni. Regimul încearcă acum pedepsirea fugarilor prin taxe speciale impuse celor care lucrează în străinătate. Deputați mai zeloși din Duma de Stat propun chiar confiscarea averilor celor ce se exilează.

Se pare că autoritățile preferă să mobilizeze mai mult tineri din provincie, mai ales din rândul minorităților naționale ne-ruse, și mai puțin pe locuitorii marilor orașe privilegiate, în primul rand Moscova si Sankt Petersburg, unde protestele ar putea fi mai vizibile și ar avea efect potențial crescut.

Oricare ar fi profilul social, lăsând la o parte pericolul de a fi ucis sau rănit pe front și suferința fizică și psihică, mobilizarea este o lovitură serioasa financiară pentru familiile afectate.
O tânără mamă cu 1 copil al cărui soț era IT-ist prosper în civilie, povestea recent pe un blog Youtube că hotărârea de a rămâne în Rusia și mobilizarea ulterioara au redus venitul cuplului la jumătate, iar acum cu greu fac față cheltuielilor lunare fixe.

Pe acest fond a apărut în septembrie 2022 mișcarea de protest a soțiilor și mamelor de soldați, după ce Andrei Kartapolov, președintele comisiei de apărare a parlamentului, a declarat presei că nu va mai avea loc o rotație a trupelor din Ucraina și că acestea se vor întoarce acasă doar după încheierea “operațiunii militare speciale”.

Rusia are o istorie de proteste conduse de femei în vreme de război. Soțiile și mamele au condus o mișcare pentru pace în primul război cecen, cel din 1994, ceea ce a contribuit la întoarcerea opiniei publice împotriva războiului și a jucat un rol important în decizia Kremlinului de a opri lupta.

Femeile se organizaseră în grupuri bine structurate, cum ar fi Comitetul Mamelor de Soldați din Rusia (CSM), care avea sute de centre regionale în întreaga țară și, hotărâtor, mesajul lor a fost difuzat la televiziunea rusă într-o perioadă în care mass-media nu era pe deplin subordonată statului.

Însă, de la preluarea puterii de către Putin în 1999, autoritățile ruse au luat măsuri sistematice pentru a desființa mișcările de masă, acaparând în același timp controlul mijloacelor de informare independente care le-ar fi putut oferi o platformă directă.

După invazia pe scară largă a Ucrainei din 2022, Kremlinul a mers mai departe, criminalizând toate vocile anti-război și aplicând pedepse severe rușilor de rând chiar și pentru mici acte de protest civil împotriva invaziei.

(https://www.theguardian.com/world/2023/dec/25/russia-military-wives-mothers-protest-against-putin-war-ukraine-troops-female)

Mișcarea femeilor se deosebește substanțial de celelalte mișcări de protest anti-război pe fond ideologic,  care sunt limitate, din păcate, la elitele înstărite orășenești ale Rusiei:

1. Mamele și soțiile soldaților evită să afirme că sunt împotriva războiului de agresiune în sine, ele numai cer disperat reîntoarcerea fiilor și soților de pe front, unde se află deja continuu de un an și jumătate, fără nici o limită previzibilă a serviciului si fără perspectivă credibilă de sfârșit al suferințelor.
   Organizația cea mai efectivă de acest tip este canalul Telegram pe nume “Put’ Domoi” (“Calea catre Casa”)

2. Protestele au deseori loc sub formă de depuneri de flori la monumentele soldaților din războaiele trecute, cea ce face mai dificilă justificarea reprimării violente a acestei modalități de protest. 

3. Autoritățile sunt conștiente că o represiune prea violentă a soțiilor și mamelor soldaților ar putea fi percepută pe front ca o umilire directă a soldaților, ceea ce ar avea potențialul unei revolte militare.
   
   Rusia este încă departe de pierderile catastrofale din 1916-1917, dar nimeni nu uită că revolta soldaților umiliți de impasul militar de atunci a fost cea care a adus atunci la sfarsitul imperiului țarist multi-centenar.

Uciderea lui Alexei Navalny

Tocmai mă pregăteam sâmbăta trecută sa închei acest articol cand am aflat vestea decesului lui Alexei Navalny într-o închisoare aflată dincolo de Cercul Polar.

Câteva puncte din biografia sa:

• Noiembrie 2010
  Alexey Anatolyevich Navalny postează pe blogul său documente care denunță o schemă de delapidare a 4 miliarde de dolari în cadrul operatorului de stat de conducte de petrol, Transneft.

• Iulie 2013
  După ce se clasase pe locul doi, cu 27% din voturi, în cursa pentru postul de primar al Moscovei, Navalny este condamnat la 5 ani de închisoare pentru “fraudă”.
  
  
  

• August 2020
  Navalny se simte rău în timp ce zbura între orașul siberian Tomsk și Moscova. Avionul este redirecționat către Omsk, în Siberia, iar liderul opoziției ruse a intră în comă din cauza unei presupuse otrăviri. Un ONG din trimite un avion în Rusia pentru a-l aduce în Germania.
  
  

• Septembrie 2020
  Navalny se însănătoșește la un spital din Berlin. Guvernul german a ajuns la concluzia că criticul Kremlinului a fost otrăvit cu Novichok, un agent neurotoxic. Kremlinul neagă în mod repetat orice participare la incercarea de asasinat.
  
• Ianuarie 2021
  Navalny se întoarce sfidător în Rusia, în pofida riscului de a fi arestat imediat de autorități. Oficialii penitenciarelor rusești au cerut unui tribunal să înlocuiască sentința sa cu suspendare într-un caz vechi de ani de zile cu o pedeapsă cu executare.

• Martie 2022
  Navalny este condamnat la nouă ani de închisoare cu maximă securitate după ce a fost declarat vinovat de fraudă. La aceasta se adaugă la o pedeapsă de doi ani și jumătate pentru încălcarea condițiilor de eliberare condiționată. În august, el este condamnat la alți 19 ani de închisoare pe acuzații de extremism.
  

• Ianuarie 2024
  Navalny este prezentat pentru prima dată la tribunal dintr-o colonie penală siberiană în care a fost mutat la sfârșitul lunii decembrie. El pare să se simtă bine, își descrie cu lux de amănunte rutina care îl obligă să se plimbe zilnic de la 6:30 dimineața la temperaturi de îngheț și își arată glumind spiritul neînfrânt.
  
  

• 16 februarie 2024
  Navalny moare. Serviciul penitenciar a declarat că opoziționerul „s-a simțit rău după o plimbare” și „aproape imediat” și-a pierdut cunoștința.
  Corpul sau este facut “dispărut” de către autoritățile penitenciare, care refuză să-l predea familiei pentru înmormântare.

Nu ne putem lua rămas bun de la Alexei Navalny fără a menționa că răposatul s-a distins ca un oponent personal al lui Putin pe fondul kleptomaniei acestuia și nicidecum ca oponent al imperialismului rus pravoslavnic parazitar.
Putem presupune că nu va fi comemorat cu tandrețe excesivă în  Ucraina și Georgia, principalele victime ale agresiunii muscovite personificate în setea de Russky Myr (“Lumea Rusa”).

Vladimir Kara-Murza dispare in Gulag

Tocmai mă pregăteam să închei articolul când am aflat că Vladimir Kara-Murza, ziarist rus de opoziție, ale cărui articole de pe site-ul MEMRI le-am tradus in “In Linie Dreapta”, a dispărut din închisoarea din Omsk.

Vladimir Kara Murza este, ca și Aleksei Navalnîi, un oponent al regimului Vladimir Putin aruncat în temniţele siberiene. A fost condamnat la 25 de ani închisoare pentru trădare. Toate apelurile i-au fost respinse, iar la sfârșitul anului trecut a fost mutat din penitenciarul din Omsk, din Siberia, dar nu se ştie unde a fost dus. Vladimir Kara Murza este unul dintre criticii lui Putin care a fost otrăvit de două ori şi a supravieţuit.

Kara-Murza, în vârstă de 42 de ani, era ținut într-o închisoare din regiunea Omsk, dar o scrisoare trimisă lui de activistul și jurnalistul Alexander Podrabinek a fost returnată cu mențiunea că deținutul nu se mai află acolo.

Avocații săi au încercat fără succes să ia legătura cu activistul rus.

Soția sa,  Evgenia Kara-Murza, a anuntat: „Nu există motive pentru transferul său și asta face totul și mai înfricoșător, deoarece soțul meu este în mâinile acelorași oameni care au încercat să-l omoare de două ori, în 2015 și 2017.”

Transferurile în cadrul sistemului penitenciar al Rusiei sunt învăluite în secret, iar deținuții pot dispărea timp de câteva săptămâni.

Final – 20 februarie

Dacă nu închei acum în mod definitiv și irevocabil acest articol, Putin mai omoară încă unul.
Gata. Punct final.