Eliberarea de către Israel a celor 26 de teroriști, asasini pe bune, fiecare dintre ei cu mult sânge pe mâini, s-a săvarșit, s-a terminat, gata.
Abbas întâmpină teroriștii eliberați de Israel
Inutil de reamintit că eliberarea a fost forțată de către SUA, pentru crearea unui „gest de bunăvoință” din partea Israelului, care să-i convinga pe arabii palestinieni să accepte reluarea tratativelor de pace.
De parcă palestinienii fac vreun bine Israelului că acceptă să stea de vorba cu el, pe ei de fapt nu-i intereseaza un acord de pace, ei având oricum alte căi…
Bun. Dar la citirea listei celor 26 de asasini ce urmau să fie eliberați, cei de la Departamentul de Stat american s-au simțit grozav de ingrijorati când au dat de numele lui Al-Haaj Othman Amar Mustafa, căci respectivul ucisese și un cetățean american, fost militar în „Marines”. Imediat Departamentul și-a exprimat Israelului ingrijorarea, dar zarurile fuseseră aruncate și criminalul a ajuns în mediul său natural, primit cu flori și cu busuioc.
Vedeți deci cum vin lucrurile. În primul rând, după normele juridice și de bun simț, criminalul nu ar fi trebuit eliberat, ca, dealtfel, niciunul dintre ceilalți. D.S. însă a avut grijă numai de asasinul cetățeanului lor. Ceilalți criminali însă trebuiau să fie neapărat eliberați, ca un „preț al păcii”. Ca să produca, poate, în continuare și niște „sacrificați în numele păcii”, precum a fost după nenorocitele acorduri de la Oslo.
În al doilea rând, mă întreb dacă americanii ar fi eliberat (sau au eliberat vreodată) măcar un singur terorist sau asasin ca gest de bunavoință pentru a convinge vreun adversar să binevoiască să trateze cu ei. Întrebare care ramâne suspendată în neant.
citiți: Freed Terrorist Killed American Citizen, US ‘Concerned’
Romanian
2 comentarii
Rodica Grindea
19 august 2013Oricum, nu ar fi prima oară când SUA forțează mâna Israelului în vederea unor concesii pentru „nobila cauză” a păcii. Pentru o dată, vor suporta poate și americanii consecințele propriilor erori (cazul teroristului care a ucis un cetățean american). Totuși, consecințele privesc în primul rând Israelul, care va suporta, după cum se conturează situația, în cea mai mare măsură și cel mai greu aceste consecințe. Îmi amintesc că acum doi ani, la o „revistă a presei” dintr-o emisiune matinală a televiziunii israeliene, s-a discutat faptul că mulți dintre deținuții a căror eliberare a constituit o condiție sine qua non pentru retrimiterea acasă a soldatului răpit de Hamas, Ghilad Shalit, au refuzat să semneze angajamentul că nu-și vor relua activitatea teroristă. Atunci, comentatorul-ziarist Tal Seghev a pus una din cele mai deștepte întrebări pe care le-am auzit vreodată: „Și dacă semnau”? Cu o singură diferență în actuala situație. Nu le doresc americanilor să suporte cosecințele erorii de a forța mâna Israelului: cine nu cunoaște modul… original al organizațiilor teroriste, precum Hamas-ul, de a-și exprima… recunoștința?
Silvapro
19 august 2013Mi-e scirba sa-l vad pe Abu Mazen celebrind asasini.
Inchipuiti-va cum ar fi reactionat o lume intreaga daca Baruch Goldstein scapa cu viata si Israelul, guvernul si poporul, ar fi facut o petrecere de bucurie in cinstea reintoarcerii lui in tara?