My Lai şi Abu Ghraib, două evenimente petrecute la distanţă mare în timp şi spaţiu. Două nume care vor rămâne în istoria armatei americane şi în memoria opiniei publice mondiale. La vremea respectivă mass-media internaţională a informat cu lux de amănunte supunîndu-şi cititorii, ascultătorii şi telespectatorii unui adevărat şi binevenit bombardament informaţional. S-au scris zeci de cărţi şi s-au turnat numeroase filme documentare care au devoalat şi înfierat abuzurile măcelarilor americani. Locotenentul american William Calley a fost condamnat de justiţia americană la închisoare pe viaţă (presedintele Nixon comutându-i ulterior sentinţa), torţionarii de la Abu Ghraib au fost şi ei condamnaţi.
Iuri Budanov
Colonelul Iuri Budanov, Elza Kungaeva, localitaţile Tangi şi Dai. Nume cunoscute marilor agenţii de presa şi marilor ziare a căror corespondenţi şi-au informat şefii la vremea respectivă “de la faţa locului“, dar nume rămase necunoscute pentru opinia publică mondială. Nume ascunse sub mantia grea a Tăcerii, cu care se îmbracă uneori mass-media internaţională, de mai bine de un deceniu.
În 26 martie 2000, regimentul de blindate nr. 160 a fost temporar desfăşurat la marginea localităţii cecene Tangi. În timpul prânzului, şeful regimentului, colonelul Iuri Budanov şi adjunctul său Lt. Colonelul Ivan Feodorov, s-au apucat de băutură la popota ofiţerilor. Seara, bine aghesmuiţi, cei doi s-au deplasat la compania de cercetare a regimentului aflată sub comanda locotenentului R.V. Bagreev. Acolo, Feodorov, foarte beat, a insistat să verifice gradul de pregătire pentru acţiune al companiei. Permisiunea fiindu-i acordată, acesta a ordonat locotenentului Bagreev să deschidă focul de pe vehiculele de luptă, cu proiectile brizante, asupra localităţii. Bagreev refuzând deoarece nu exista nici un motiv real, Feodorov a trecut la comandă şi a ordonat deschiderea focului, lucru care s-a şi întâmplat. Pentru că a refuzat să execute ordinul, Budanov şi Feodorov le-au ordonat soldaţilor să-l lege pe locotenentul Bagreev, l-au bătut cu pumnii şi piciorele şi l-au aruncat legat în… groapă, de unde acesta a fost scos pe 27 martie, dimineaţa. Gropile speciale de tortură fac parte din “dotarea“ fiecărei unităţi militare ruseşti din Cecenia, ele fiind folosite pentru “găzduirea“ prizonierilor ceceni sau a soldaţilor ruşi care fac diverse infracţiuni mărunte.
Groznîi în 1995, războiul lui Elţîn
La ora unu noaptea col. Budanov, căruia alcoolul consumat îi deşteptase nu numai pofta de luptă, s-a deplasat cu un transportor blindat în localitatea Tangi, de unde , dintr-o locuinţă, a răpit-o pe Elza Kungaeva de 15 ani, pe care soldaţii de pe transportor i-au cărat-o, legata într-o pătură, la locuinţa personală.
Acolo, timp de două ore, colonelul Budanov a bătut-o, torturat-o şi violat-o pe “teroristă“, sfârşind prin a o omorî prin sugrumare. Soldaţii chemaţi de colonel l-au găsit pe acesta în indispensabili şi peste victimă, goală, moartă pe un pat. La ordinul lui Budanov soldaţii au înfăşurat-o pe Elza Kungaeva în aceeaşi pătură şi au îngropat-o în afara unităţii.
Budanov a fost arestat, procesul durând trei ani. Despre el, Serghei Ivanov, Ministrul Apărării, spunea: “Era cât se poate de clar că Budanov nu era vinovat“!!
În 2002 Budanov a fost achitat.
Cea care ne-a dat aceste informaţii, şi multe altele, în cartea ei “Rusia lui Putin“, a fost cea numită şi “conştiinţa morală pierdută a Rusiei“ – Anna Politkovskaia. Pentru că a avut curajul să îşi informeze corect cititorii, nu numai despre dictatura coruptă din Rusia ci şi despre abuzurile măcelarilor din Armata Roşie rusă, încălcând astfel Omerta impusă de presa occidentală, a fost condamnată la moarte şi asasinată (executată) pe 7 octombrie 2006.
Numai interesul pe care cancelarul german Schroeder l-a arătat în cadrul unor summituri în faţa lui Putin, faţă de soarta acestui criminal de război, a făcut ca procesul sa fie reluat în 2003 şi Budanov, condamnat.
Cei zece membri ai forţelor speciale GRU, vinovaţi de masacrul din localitatea cecenă Dai, nu au mai fost atât de ghinionişti ca Budanov. De modul cum ei au fost “judecaţi“ şi “pedepsiţi“ nu s-a mai “interesat“ nimeni. Aşa că au fost eliberaţi.
Presa occidentală nu a mai descris zilnic, de dimineaţă până seara, cum cei zece au oprit în ianuarie 2002, pe un drum de ţară, un minibus care făcea curse locale, cum cei zece le-au ordonat pasagerilor să coboare, cum i-au torturat, cum i-au ucis pe rând şi cum le-au dat, într-un final, foc. Presa occidentală era ocupată probabil cu monitorizarea vigilentă a trupelor americane “aflate pe teatrele de operaţiuni“ şi desi a primit informaţiile necesare de la ziariştii şi corespondenţii aflaţi la Moscova, nu a considerat necesar să informeze “opinia publică internaţională“ că “formaţiunea armată ilegală aflată într-o încleştare militară“ cu un commando al GRU, nu era de fapt decât un grup de 6 (şase) civili nevinovaţi şi neînarmaţi. Marile agenţii de presă şi marile televiziuni nu au considerat necesar să “aducă la cunoştiinţă marelui public“ că cei şase “terorişti“ erau: o gravidă (care mai avea acasă 7 copii) şi nepotul ei, şoferul minibusului, directorul (69 de ani) şi profesorul de istorie al unei şcoli din vecinătate şi pădurarul localităţii.
Cea care ne-a dat aceste informaţii, şi multe altele, în cartea ei “Rusia lui Putin“, a fost cea numită şi “conştiinţa morală pierdută a Rusiei“, adică Anna Politkovskaia. Pentru că a avut curajul să îşi informeze corect cititorii, nu numai despre dictatura coruptă din Rusia ci şi despre abuzurile măcelarilor din Armata Roşie rusă, încălcând astfel Omerta impusă de presa occidentală, a fost condamnată la moarte şi asasinată (executată) pe 7 octombrie 2006.
În urma ei, o intrebare îşi aşteptă răspunsul: Când îşi va găsi marea majoritate a Presei Internaţionale, Conştiinţa Morală Pierdută?
Romanian
11 comentarii
euNuke
6 ianuarie 2011foarte bun articol. bravo.
bugsy
6 ianuarie 2011Felicitari Calehari!
Israelianca
6 ianuarie 2011Calehari, presa americana, de fapt si cea europeana, se ocupa nu numai cu infierarea armatei americane, ci si cu aruncarea cu noroi in armata israeliana.
Fantastic articol si binevenit.
Vlad M.
6 ianuarie 2011Niciodata, Calehari, si stii si tu asta. Presa occidentala e interesata doar de acele stiri care se pliaza pe obiectivul lor politic central: „jos cu noi!”. Daca stirile nu pot servi la denigrarea Vestului/ europenilor/ Statelor Unite/ albilor/ crestinilor, atunci ele sunt cat se poate de putin interesante.
New York Times a publicat, zi de zi, timp de o luna, articole despre evenimentele de la Abu Ghraib, evenimentate care oricat de revoltatoare ar fi, constituie exceptia, NU regula. Cand NATO bombarda Serbia, pagini intregi erau dedicate crimelor de razboi occidentale, dar despre un Thaci implicat in traficul de organe nu se auzea nimic. Cati vestici stiu ca in Cecenia rusii legau oameni intre ei si aruncau in mijlocul lor grenade, dupa cum au facut SS in al doilea razboi mondial? Habar n-au. Dar de Abu Ghraib au auzit toti. De Guantanamo stiu toti.
Te apuca o mare sila.
calehari
6 ianuarie 2011Va multumesc tuturor si imi indrept gandul si sufletul spre acest simbol al Curajului , pus in slujba Adevarului , care a fost si va fi mereu , ANNA POLITKOVSKAIA .
Israelianca
6 ianuarie 2011Asa e Calehari, ti se stringe inima cind te gindesti la ea, si la alti ziaristi de mare curaj si caracter care incearca prin unica arma pe car o au, condeiul, sa indrepte lucrurile in tara lor care a avut atit de mult de suferrit din cauza tiraniei, coruptiei, proastei administrari, prostiei, lacomiei, secole si secole la rind. Dar se vede treaba ca expresia „the pen is mightier than the sword” este cit se poate de adevarata, si daca nu se poate fringe condeiul care scrie adevarul (as fi vrut sa spun striga), atunci vine sabia si taie mina care tine condeiul.
Vlad M.
6 ianuarie 2011Mai e ceva, Israelianca… The pen poate foarte bine sa indrepte sabia altuia spre tine. ???? Traiasca intelectualii, cei care omoara prin scris! Marx, Engels, Lenin, etc.
calehari
6 ianuarie 2011Vlad M. @4. Israelianca @6 . Prin intermediul Internetului , se poate da ( dupa cum stim ) o lovitura puternica manipularii informationale instaurate de mass-media internationala . In urma cu un an si jumatate , banuiam doar ca in Occident musulmanii ar constitui o problema . Imi luam informatiile doar de pe televiziuni si din ziare . Am intrat pe internet si din aproape in aproape am nimerit pe Patrupedbun . Am ramas uluit de bogatia informatiilor , de diversitatea lor si de usurinta si curajul cu care erau daramate barierele si inlaturate obstacolele . Stim cu totii ca n-au cum sa castige razboiul desi poate vor continua sa castige inca multe batalii . Inca suntem ” cativa ” , ca sa ma exprim la figurat , dar viitorul ne apartine . Ma gandesc intotdeauna cand mi se clatina increderea , la cei care chiar in realitate sunt doar cativa , ca in Rusia si care continua sa spuna Adevarul desi stiu ca vor muri . Asa ca trebuie sa spunem in continuare Adevarul .
GMT
6 ianuarie 2011Ulita Markelov, satul Tangi, Cecenia, Rusia
Un text publicat de Armand Gosu in revista 22
Vlad M.
6 ianuarie 2011Calehari, astea-s nimic mai mult decat small pockets of resistance. ???? MSM (mainstream media) face legea, iar ea e si vanduta, si ideologizata. Marele merit al alternativei e ca iti permite sa iti pastrezi sanatatea mintala. Nu stiu insa daca poate face ceva mai mult de atat.
pictor Sarion
6 ianuarie 2011Adevarul e urmatorul:Traim intr-o lume violenta si zbuciumata unde,minciuna,lasitatea,discriminarea,sint la pret,iar ,mila crestina toleranta umana care ar trebui sa ne caracterizeze,ca fiind oameni ne arat ca pe zi ce trece ajungem sa luam locul primatelor in lumea animala,ca in lumea umana nu mai este loc pentru asemenea specimene,care de multe ori ne lipsesc atributele pentru ai condamna si eticheta,referitor la articol cu Ana Politovskaia imi era cunoscut din presa occidentala la accea vreme.Fiei tarana usoara si odihneasca-se in pace,iar tiranii ei si al altora sa nu-si gaseasca pacea si linistea nici in viata si nici dupa moarte.Nürnberg