Teoria lui Karl Bild

Etichete:

Lui Nicolas Sarkozy îi place să călătorească, dar vizitele sale nu sunt doar rodul curiozităţii turistice a unui om de lume sau a pasiunii unui orator pentru cucerirea publicului de peste mări şi ţări, el chiar crede în virtuţile şi în misiunea Franţei. A mers în Libia şi Statele Unite, a fost la piramide … …

Lui Nicolas Sarkozy îi place să călătorească, dar vizitele sale nu sunt doar rodul curiozităţii turistice a unui om de lume sau a pasiunii unui orator pentru cucerirea publicului de peste mări şi ţări, el chiar crede în virtuţile şi în misiunea Franţei. A mers în Libia şi Statele Unite, a fost la piramide şi la Buckingham Palace, în Italia ca şi în Germania sau la Bucureşti, peste tot cu aceeaşi dispoziţie pentru publicitate şi pentru relaţii cordiale. Iubit, temut, criticat sau adulat în presa din ţara sa şi din lume, preşedintele Franţei nu face gesturi necugetate şi, chiar dacă este destul de puţin rigid în relaţiile cu partenerii externi, de regulă nu încalcă uzanţele diplomatice decât în aspecte minore, nesemnificative.

Totuşi, Nicolas Sarkozy şi-a amânat vizita oficială de pe 2 iunie în Suedia că reacţie la interviul luat de Pierre Rousselin ministrului Afacerilor Externe suedez Carl Bildt şi publicat de cotidianul francez Le Figaro la data de 25 mai 2009. Analizele comentatorilor francezi spun că, prin amânarea vizitei, preşedintele Franţei nu a dorit să se angajeze într-o spirală a declaraţiilor pro şi contra admiterii Turciei în preziua alegerilor generale europene. În plan secundar, Sarkozy – adept al ideii unei Europe care se protejează într-o perioadă de criză – nu a apreciat reafirmarea de către Carl Bildt a cunoscutelor sale teorii privind o deschidere maximă a pieţei comunitare că simbol al competitivităţii. Pentru moment, o să neglijăm disputa Sarkozy-Bildt privind chestiunea deschiderii totale sau parţiale a pieţei economice comunitare în favoarea polemicii privind admiterea Turciei. Se cunoaşte că Nicolas Sarkozy este un adversar declarat al aderării Republicii Turcia la UE. Iată însă ce a declarat Carl Bildt în interviul din 25 mai ca urmare a unor întrebări privind situaţia economică:

carl-bildt

P.R. Sunteţi îngrijorat pentru ţările baltice, Europa Centrală şi Balcani?

C.B. Situaţia economică este oarecum mai puţin ameninţătoare ca acum două luni. Este preocupantă în Letonia. În Ucraina, sfidările sunt considerabile. În Balcani, nu există riscul războiului, dar criza poate relansa naţionalismul. Pentru a-l evita, trebuie să evităm oprirea lărgirii Uniunii Europene, deşi acele ţări au un drum lung de parcurs înainte de aderare.

P.R. Acest imperativ se aplică şi Turciei?

C.B. Da. Categoric. Europa are un interes strategic de prim rang ca Turcia să se orienteze către ea. Dacă închidem uşa Turciei, noi încurajăm tendinţele naţionaliste într-o altă direcţie şi o sa trimitem un semnal foarte negativ restului lumii.

P.R. Dacă Turcia va intra în Uniune, ea va fi ţara cea mai populată şi va avea deci o greutate politică considerabilă

C.B. Înţeleg această nelinişte. Toate lărgirile au suscitat temeri şi opoziţii. Şi toate au fost un succes. Nu cred că asta (lărgirea, n.t.) a ajuns la capăt. Europa s-a transformat cu fiecare lărgire, dar astăzi este mai eficace ca oricând.

P.R. Făcând să intre Turcia, asta înseamnă să condamni alte ţări ca Franţa şi Germania să-şi piardă influenţa în Europa. Asta alimentează teoria complotului

C.B. Este argumentul utilizat de de Gaulle apropo de Marea Britanie. Dar, pentru a avea greutate în lume, e mai bine să fie o Uniune europeană decât o uniune a unei părţi din Europa. În deceniile viitoare, noi vom avea nevoie de dinamismul economic şi demografic al Turciei. Cu Turcia, Europa va fi un factor de reconciliere cu lumea musulmană. Şi apoi, dacă estimăm ca Ciprul este în Europa, când de fapt este o insulă în lagul Siriei, este dificil sa nu consideri că Turcia este în Europa.

Carl Bildt este exponentul teoriei includerii Turciei ca factor de dinamism economic şi demografic. Oare Europa şi-a pierdut capacitatea de a fi un motor al modernităţii şi al inovaţiei economice de are nevoie de Turcia ca să-şi relanseze economia? Câte Volvouri şi câte Renault-uri a inventat Turcia? Este bine să privim acest “dinamism demografic” doar din prisma numerelor, şi aceste numere ce vor să însemne? Mai mulţi contribuabili la trezoreria Uniunii sau o populaţie care îi va dezlocui şi îi va aliena pe vechii europeni aşa cum a făcut-o în Balcani?

Balcanii şi Ciprul reprezintă laboratorul istoric, aici sunt exemplele cele mai bune unde se poate vedea cum s-au integrat turcii în Europa. Iar populaţiile islamizate, că este vorba despre slavi în Bosnia, Bulgaria şi în Muntenegru sau albanezii în Kosovo sau Republica Albania şi-au adaptat gândirea, portul şi atitudinea pentru a se contopi valului asiatic, şi pentru ei Europa este o Vienă mai mare la 1683, nu o casă comună. Iar Turcia însăşi, cândva cămin al multor populaţii şi religii, a ajuns un fief exclusiv turc, fără armenii pe care i-a masacrat şi fără celelalte populaţii creştine, alungate sau decimate. Iar kurzii musulmani sunt fraţi buni pentru turci doar atunci când nu vor sa fie ei înşişi, şi pentru asta Republica Turcia îi tratează cu tunul şi bombele din avion.

Daniel Francesco

Daniel Francesco

Comentarii

  1. rodicaSpune:

    Răspunde
    iunie 1, 2009

    Femeile sunt de vina, are dreptate Gabi Cretu…

    Am colectionat un sirag de perlutze Sarkozy (care in treacat fie spus ma ajuta sa ies cu capul sus in lume si cu Basescu, si cu Iliescu si cu oricine va mai fi cazul), un sirag care demonstreaza ca oricarei natii de pe planeta ii este data nesansa sa roseasca la gandul prestatiilor presedintelui ei, cu cat mai mare natia cu atat mai mare orgoliul deci cu atat mai mare jena colectiva –
    Daca admitem ca jena are proprietati cumulative. Uite colea, vechi dar inca relevante: “It is an historic moment. It will be seen how Europe did better than the United States, more than the Paulson plan,” le-a zis colegilor la un summit de UMP prin noiembrie
    Sau
    “I have been the incarnation of this European will to act together.”
    “Without me, Europe would have been in a mess. Luckily I have been President of the Union at this time.” hihiihi
    Sau combatand ca nu e cazul sa fie Gordon Brown vazut ca Salvatorul caci “it’s us who put together the English plan”…

    Asa ca rotind rozariul asta de perle printre degete ma simt indreptatita sa-l iau in tarbaca si sa comit urmatoare teorie combinatorie, teoria ca dintr-o invidie fosilizata nu-i vrea pe turci si nu poa’ sa le ierte suedezilor :

    ii sta de-a traversul faptul ca Ataturc le-a dat femeilor turce drept de vot si de a fi alese cu muuuult inaintea lui de Gaulle (mid 30s vs. 1944)
    in timp ce Suedia nu are acest complex (cine ar poate sa bata Sweden 1718 : Female taxpaying members of the cities’ guilds are allowed to vote and stand for election during the age of liberty
    ca pe urma li s-a mai revocat cate nitic din drept ce mai conteaza

  2. FrancescoSpune:

    Răspunde
    iunie 1, 2009

    Apreciez umorul involuntar al citatelor din cuvantarile lui Sarkozy. Fiind un presedinte de dreapta, ar trebui sa sustina libera initiativa si pietele libere, dar stim ca nu este asa. Cu toata impotrivirea oficiala pentru aderarea Turciei la UE, Sarkozy a admis ca Ankara sa inceapa discutiile in alte doua capitole.

    Discursul reiterat de Carl Bildt in interviu este folosit de toti adeptii aderarii Turciei: ca trebuie inclusa in UE pentru ca produce copii cu duiumul si pentru ca asa ne-am pune bine cu islamul. Miezul discursului este atasamentul socialistilor la teoria unei cresteri economice si sociale continue. Sa creasca economia, sa creasca numarul de contribuabili, sa creasca numarul de intreprinderi etc, numai asa vom putea mari si mentine salariile birocratilor. Chiar ocupand un colt din Balcani, Turcia este departe de Europa si se departeaza pe zi ce trece. Foarte interesant este ca principalul avocat din afara Europei al aderarii Turciei este Barack Hussein Obama.

  3. FrancescoSpune:

    Răspunde
    iunie 1, 2009

    Dar hai sa vorbim putin despre Turcia reala, nu despre cea din pliantele turistice si din discursurile politicienilor. Intr-o notita publicata in New York Times, Sebnem Arsu informeaza despre procesul intentat scriitorului Nedim Gursel, pentru romanul „Fiicele lui Allah”. Intr-o scrisoare adresata premierului Recep Tayyip Erdogan, Nedim Gursel arata ca un astfel de proces dauneaza admiterii Turciei in UE.

    Justitia turca il judeca pe Nedim Gursel pe baza unei plangeri formulate de Comitetul pentru Afaceri Religioase iar scriitorul sustine ca este vorba despre o opera de fictiune.

    Deci, care este limita de laicitate a Turciei?

  4. rodicaSpune:

    Răspunde
    iunie 1, 2009

    De acord, Turcia de azi i s-ar parea lui Ataturk retrograda, cu drepturile omului sta indiscutabil prost, dar nu stiu cat rost are sa insisti sa-si vopseasca gardul. Adica are, sigur ca are nitic, le arati ca stii, ca iti pasa ca este necivilizat, dar daca nu le dai glont de argint pentru leopardul de dupa, stii cum este. Are cineva un silver bullet sa le dea ? Lor s-au cator altora cu leoparzi pe dupa garduri.
    Pe de alta parte nu cred ca daca nu ii ia Europa ii ia Islamul. Ca nu s-au scos la licitatie, adica nu cred ca pericolul asta e imediat dar cred ca Europa ar trebui sa-i ia din motive de bate si ti se va deschide (cu toate astea Dinny sa stii ca eu nu sunt, nu sunt Rodica Butan !! promit ca dupa ce dau cu matura pe blog te invit, zic mai degraba bate si ti se va deschide in sens economic) si in acelasi timp si numai aparent in contradictoriu, din motive de laicitatea statului European.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *