Văzând la știri  protestele violente anti-imigraţie din orașul german Chemnitz, care au avut loc după ce un german de 35 de ani a fost înjunghiat mortal de către doi azilanți, nu putem să nu ne facem griji legate de viitorul nostru.

Care ar putea fi oare viitorul Europei? Cum va arăta continentul peste o sută sau peste două sute de ani? Evident că ne pot trece foarte multe scenarii prin fața ochilor, unele sunt mai plauzibile altele mai puțin, de unele ne-am bucura pe când de altele ne-ar fi teamă. Dacă ar fi să lăsăm la o parte un dezastru natural, unul ecologic sau un război nuclear care oare ar ar fi scenariu de care ne-ar fi, poate, cel mai teamă? S-a mai întâmplat ceva asemănător în trecut? Ce am putea noi  învăța noi din trecut?

Să începem prin a ne aduce aminte de o anumită etapă istorică și anume de  Imperiul Roman aflat în perioada marilor migrații.

Atunci barbarii admirau dar totodată urau și invidiau lumea romană. Pe de altă aparte romanii se considerau a fi lumea civilizată, din perspectiva lor toți ceilalți erau înapoiați, bruți, necizelați și imaturi. Romanii aveau drumuri, băi, un sistem legislativ și juridic bine pus la punct, o economie performantă… dar treptat moravurile lor începură să decadă iar cultura lor să dea semne de slăbiciune. Reformarea armatei nu mai reușea să țină pasul cu nevoile imperiului, astfel că barbarii erau din ce în ce mai greu de ținut în afara lumii civilizate.  Cu timpul romanii au încercat din ce în ce mai mult să se folosească de barbari, dar această simbioză era de multe ori cu două tăișuri, imperiul nu îi dorea dar avea totuși nevoie de ei. Treptat, treptat ei au fost acceptați în interiorul imperiului cu obligația de a-l apăra de alți invadatori.

Până la urmă popoarele migratoare  au cucerit, au distrus lumea romană, au creat noi state, iar între emigranți și băștinași a avut loc o etnogeneză ce a dat naștere la o serie de noi popoare, cum ar fi de pildă francezi, spanioli, englezii, italienii. Din punct de vedere cultural acest proces apare inițial ca un mare pas înapoi. Acea perioadă întunecată a durat câteva sute de ani, până ce Europa medievală s-a organizat zidind o nouă civilizație sofisticată. Ulterior, în cadrul Renașterii valorile lumii greco-romane au fost redescoperite și treptat interiorizate de către statele Europene.

Cred că ceea ce s-a întâmplat atunci seamănă într-o oarecare măsură cu ceea ce se petrece acum dar această asemănare este doar parțială.

Marea diferență față de atunci constă în credințele și valorile celor ce vin acum. În cazul emigranților musulmani mentalitatea lor este profund divergentă față de cea autohtonă. O bună parte dintre ei nu vin pentru a se integra în cultura noastră ci pentru a ne  integra, a ne asimila ei pe noi. Majoritatea musulmanilor sunt convinși de superioritatea religiei lor de superioritatea  întregului lor Weltanschaung. O parte dintre ei, ne urăsc, ne disprețuiesc, doresc să ne islamizeze, dar doresc și să profite de ajutoarele noastre sociale, considerându-ne  totodată slabi și degenerați. Evident că printre ei sunt și foarte mulți oameni de treabă, dar, din păcate, nu ei sunt cei ce dau tonul și nu vorbim de oameni ci de ideologii.

Dacă privim ritmul  în care vin imigranții și dacă analizăm natalitatea lor și pe cea a băștinașilor, atunci este foarte probabil ca peste o sută sau două sute de ani să asistăm la un colaps al lumii occidentale. Este posibil să avem atunci o Europă preponderent islamică cu o populație puternic metisată cu imigranții din afara bătrânului continent. Situația ar putea semăna oarecum cu cea de după colapsul Imperiului Roman, dar cu o diferență majoră! Barbari germanici nu au vrut să anihileze cultura romană ci au vrut să se integreze în Imperiu. Dacă ar fi avut o atitudine asemănătoare cu a unei bune părți a imigranților de astăzi atunci, de pildă, vechii germanici ar fi  impus religia și cultura lor, negând, interzicând și distrugând vechile realizări ale romanilor întrucât ar fi fost de neintegrat în propria lor cultură barbară.

Într-un asemenea scenariu sumbru „băștinașii” se vor amesteca din ce în ce mai mult cu noii veniți și se vor converti la islam. Femeile luate de soții de către imigranți vor trece automat la islam, iar o parte dintre bărbați o vor face de nevoie sau din interes, aceasta  după ce se va atinge o anumită masă critică. Restul băștinașilor, fie vor emigra, poate spre America sau poate că vor fi doar tolerați în maniera în care sunt tolerați copții din  Egiptul musulman.  Atunci, oricât de teamă ne-ar fi de așa ceva,  este posibil ca valorile lumi occidentale să fie înlocuite cu alte valori, cu cele islamice, iar cele vechi vor fi blamate, interzise și demonizate. Este de asemenea  foarte probabil ca atunci să asistăm la un alt ev mediu cu noi etnogeneze, cu apariția de noi popoare și noi entități statale, cu un recul în ceea ce privește știința, arta, filosofia…

Probabil că bătrânul continent va trece atunci printr-o perioadă tulbure în care diverse state Europene dar de cultură musulmană vor da lupte grele  între ele. Cu toate că vor fi toate sunite, vor vorbi limbi diferite. Va exista o cruntă dușmănie între ele.  Probabil că în actuala Franță vor predomina cei de origine magrebiană iar în fosta Germanie cei de origine turcă, pe când în Anglia dominanți vor fi cei de origine pakistaneză. În actuala Rusie musulmanii vor fi de asemenea majoritari iar în actualele țări din sud-estul continentului romii se vor impune ca fiind puterea dominantă. Este posibil ca o insulă de veche civilizație europeană să supraviețuiască în zona Poloniei, Belarus, Ucraina și a Țărilor Baltice.

Dacă ar fi să derulăm în continuare un asemenea scenariu este posibil ca peste alte câteva sute de ani să asistăm la o nouă renaștere, renaștere în care vechile valori ale lumii occidentale să fie redescoperite și să servească drept inspirație pentru o altă Weltanschaung, astfel, se va crea o sinteză între vechea și noua lume. Dar la fel de posibil este ca o astfel de nouă renaștere să nu poată avea loc, imposibilitate datorată tocmai incapacității de a se reforma proprie islamului.

În trecut, istoria a funcționat ,, conform“ dialecticii lui Hegel: teză, antiteză și sinteză. Poate că atunci când vor ajunge în faza sintezei, vechile valori  Europene vor reînvia și vor fi puse în slujba unei noi culturi … doar că în cazul acesta am serioase dubii că va putea fi o sinteză și nu o simplă anihilare culturală, așa cum a reușit Islamul să facă în Iran sau în Egipt.

Ce a mai rămas astăzi în cultura Egipteană din gloria faraonilor? Egiptenii de astăzi, cu excepția copților, sunt islamizati, se consideră arabi și nu se mai identifică cultural cu vechii locuitori. Majoritatea populației sprijină Frăția Musulmană – o mișcare islamistă radicală – a cărui reprezentant  Mohamed Morsi a câștigat alegerile prezidențiale din 2012  doar pentru a fi data jos de la putere în 2013 de către armată. Minoritatea creștină coptă este terorizată constant de către majoritatea musulmană. Răpiri, bătăi, discriminări la angajare, căsătorii și implicit convertiri forțate sunt la ordinea zilei. Din când în când câte o bombă explodează în cartierele copte sau câte o biserică este incendiată.

Din perspectiva noastră ca europeni un asemenea scenariu ar fi dramatic dacă nu chiar deprimant și revoltător. Dacă rămânem pasivi și nu facem nimic sporim șansele ca un astfel de scenariu să poată deveni realitate.  Dacă, de pildă, nu încurajăm natalitatea, nu departajăm refugiații adevărați de imigranții motivați doar de un trăi mai bun, dacă nu ne revitalizăm anumite valori fundamentale ale culturi noastre, atunci este posibil ca nepoții noștri să trăiască într-o lume foarte diferită de cea în care trăim noi acum.

Este responsabilitatea noastră a  tuturor cum va arăta următoarea cultură europeană. În cele din urmă întrebările  fundamentale sunt: În ce fel de lume dorim să trăiască urmașii, urmașilor noștri? Ce responsabilitate avem noi față de realizările culturale ale înaintașilor noștri? Dorim să păstrăm realizările lor sau le abandonăm pur și simplu? Cum vom răspunde la aceste întrebări va schimba într-un fel sau altul Europa de mâine.

Silviu Buzan