FUNDATIA IOAN BARBUS

Vikingii și Înghețarea globală

Pe vremuri, când nu se inventase încă „încălzirea globală”, iar pe la noi, dar și prin alte părți, comunismul era numit comunism și nu ecologism ca acum, o altă fantomă bântuia mapamondul – „Iarna Nucleară”.

Sintagma „Iarna Nucleară” s-a născut, cum era poate și normal, în Suedia. Nu dincolo de Cercul Polar, cum s-ar putea crede, ci mai la Sud puțin, la Institutul de Cercetări pentru Pace din Stockolm, în același an în care, coincidență, socialistul Olof Palme devenea pentru a doua oară prim ministru. Inspirată, revista ecologistă Ambio (tot suedeză) a preluat-o și a publicat viziunea apocaliptică a unei lumi învăluită într-un strat gros de pulberi radioactive prin care razele bunului soare nu mai puteau străbate; asta, bineînțeles, după explozia mai multor bombe în cadrul unui conflict atomic. Prin urmare, au fost congelați radioactiv mai întâi pacifiștii, apoi ecologiștii, pentru ca, într-un interval de timp foarte scurt, să urmeze și oamenii de știință.

Și nu de orice fel, ci numai aceia „preocupați” și „sociali”. Așa că, Physicians for Social Responsability și Union of Concerned Scientists au declanșat o amplă acțiune de strângere de fonduri pentru a dovedi științific ceea ce se dovedise déjà mediatic.

Celebrul Carl Sagan – care înainte de a deveni vedetă de televiziune fusese astrofizician – și echipa sa de cercetători au primit comanda realizării cercetării științifice si a finalizării unui raport. Uluitor, raportul – care n-a fost dezbătut în lumea oamenilor de știință, conform uzanțelor, înaintea publicării – odata finalizat, ajungea exact la aceleași concluzii la care ajunseseră pacifiștii și ecologiștii din Stockolm fără să cerceteze nimic! S-a dovedit astfel, deși nu mai era nevoie, că atunci când este vorba de „modelul suedez”, acesta este preluat întocmai și nu doar de Ion Iliescu.

Un turneu de conferințe intens mediatizat, un volum intitulat științific The Cold and the Dark, videoclipuri și filme care înfățișau apocalipsa, sute de articole în marile ziare, emisiuni de televiziune pe toate canalele au impus drept adevăr științific ceea ce, la început, fusese doar o sintagmă. Astfel, SCOPE (Scientific Committee on Problems of the Enviroment) estima în Washington Post, în septembrie 1985, numărul morților rezultați în urma iernii nucleare, la două miliarde și jumătate de oameni. După trecerea unei ierni obișnuite, în 1986, de data asta în New York Times, același SCOPE congela, tot în timpul viscolului radioactiv, patru miliarde de locuitori ai planetei! Pacifiștii, ecologiștii și „preocupații sociali” nu vroiau să rămână singuri.

Ca să nu fie etichetați drept partizani ai războiului atomic și înfierați ca autori morali ai viitoarei hecatombe umane, mari oameni de știință, laureați ai Premiului Nobel, au renunțat să combată, așa cum ar fi meritat, hollywoodianul scenariu regizat de Carl Sagan. Iar cei câțiva care au făcut-o au simțit pe pielea lor cât de important este rolul mass mediei în zilele noastre.

Chiar și savanții sovietici, membri ai Academiei de Științe a URSS, au exprimat o poziție contrară față de celebrul raport, dar pentru că în Uniunea Sovietică mass-media nu era a patra putere în stat, gura le-a fost astupată de către a doua putere și ultima, KGB-ul. Acesta observase imediat uriașul impact pe care-l avea „iarna nucleară” asupra pacifiștilor și ecologiștilor occidentali, impact ce crease un puternic dezechilibru în favoarea URSS și în defavoarea Occidentului. Până și socialistul Francois Mitterand avea să remarce, ușor iritat, că în timp ce pacifiștii sunt în Vest, ogivele nucleare sunt instalate în Est.

Făcându-și datoria, iarna nucleară a fost uitată odată cu încheierea „războiului rece”, pentru ca, mai apoi, omenirea să traverseze cu greu „gaura din stratul de ozon” al talk-show-urilor și editorialelor. Datorită ecologiștilor stratul de ozon s-a refăcut, așa că am intrat lipsiți de speranță într-o noua sintagmă, „încălzirea globală”.

Am ajuns ca vikingii! În lungile lor corăbii, aceștia au traversat mările Nordului și au înfruntat uriașele talazuri ale Atlanticului pentru a acosta, sleiți de lunga călătorie, pe iarba și sub pomii Greenlandului – a Groenlandei de azi. S-au trezit în plină încălzire globală! Fără Greenpeace, fără protocolul de la Kyoto, fără Al Gore! Singuri! Un adevărat șoc, dar au reușit să rezolve problema încălzirii globale. Au reușit să readucă calota glaciară pe pământurile acoperite de iarbă ale Greenlandului, fără modele matematice pe calculator, fără cercetări costisitoare în laboratoare, fără raportul GIEC (Grupul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climei). Auzi: “Experți în evoluția climei”! Niște semidocți, pe lângă vikingi.

I s-o spune lui Al Gore „Eco-Patriarhul”, dar trebuie să recunoască: în primul rând că nu este Erik cel Rosu și, în al doilea rând, că n-a nimerit-o când a dat, în 2009, ca termen limită de topire a calotei glaciare, anul 2014. E liber să mai încerce odată și încă odată, până va nimeri. Și chiar dacă nu o va face, oricum va lua Nobelul din nou; de data asta pentru ecologie; doar e Al Gore. Asta ca să fie clar: ceea ce reprezintă Obama și Al Gore pentru Pace, este Al Gore doar pentru Ecologie.

De curând, la Stockolm (tot acolo?!), GIEC a prezentat un raport din care rezultă că nu mai avem mult: pământul se va încălzi, din nou; calota glaciară se va topi, din nou; iar nivelul mărilor și oceanelor va crește, din nou. Omenirea nu va mai fi criogenizată, ci înecată. Prin urmare, modelul suedez, cu mici modificări, rămâne valabil.

Ca să mai abat visurile negre încerc să gândesc pozitiv. Îmi amintesc, așadar, de „mica eră glaciară” – sec. XIV–XIX – când olandezii patinau în timpul iernilor pe canalele înghețate bocnă și îmi imaginez un viitor, peste 50 sau 100 de ani, cînd alți olandezi, cu toții ecologiști, vor patina protestând, de data aceasta contra unei noi sintagme – „Înghețarea Globală”.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Bogdan Calehari

Bogdan Calehari

11 comentarii

  1. Bogdan Calehari
    8 octombrie 2013

    Pe larg despre “Iarna Nucleara”, in cartea lui Jean Francois Revel – “Cunosterea Inutila”

  2. Costin Andrieş
    8 octombrie 2013

    Bogdan, ai ramas putin in urma, este timpul sa ne incolonam regulamentar si sa ne temem, sa ne panicam, sa ne smulgem parul din cap ca bocitoarele la moartea regretatului Kim Jong-il pentru ca vine apocalipsa glaciara:

    And now it’s global COOLING! Return of Arctic ice cap as it grows by 29% in a year

    Le atrag atentia salvatorilor de serviciu, Remus Cernea, Mos Claudiu Craciun Voda, Csibi Magor, Mircea Toma etc sa scoata cariocile si sa inlocuiasca “Opriti incalzirea globala, jos capitalismul!”, “Opriti schimbarile climaterice, jos capitalismul!” cu “Opriti racirea globala, jos capitalismul!”

    cineva sa il anunte si pe turnatorul Sorin Rosca Stanescu

  3. Bogdan Calehari
    8 octombrie 2013

    Mi-ai dat o veste buna; inseamna ca am sa-i prind si eu pe ecologistii olandezi (si nu numai) protestand contra inghetului global. ???? Sunt sigur ca aceasta crestere a calotei glaciare se datoreaza exploatarii gazelor de sist! Chevronu’ mamii lor!

  4. impricinatul
    8 octombrie 2013

    Exista o carte (roman, nu altceva!) instructiva care discuta despre opiniile stiintifice (si nu numai) contrare. Este vorba de romanul Bouvard si Pecuchet (scuze, imi lipsesc diacriticele) de Gustave Flaubert. Cei doi protagonisti ai romanului se retrag la tara si se apuca de tot soiul de chestii la care nu se pricep – agricultura, viticultura, constructii etc. Ca sa te poti apuca de ce nu te pricepi, trebuie sa te documentezi, iar Bouvard si Pecuchet imping documentarea pana intr-acolo, incat ajung sa-si dea seama ca opiniile vehiculate de guru stiintifici ai acelor ani… se bat cap in cap! Ce spune X este contrazis cu fermitate de Y and so on, asa ca cei doi esueaza in tot ceea ce intreprind.
    Cat despre mica glaciatiune, mai sus mentionata – ce bataie de cap i-a dat lui Soliman Magnificul la primul asediu al Vienei!
    Pe de alta parte, cate speculatii putem face vizavi de desertificarea Africii de Nord din primele secole post Christos! Incalzirea aceea globala se datora… chiar asa! Cui se datoreaza nasterea desertului saharian?

  5. Bogdan Calehari
    8 octombrie 2013

    @4 impricinatul

    ” Cui se datoreaza nasterea desertului saharian?”

    Marturisesc ca nefiind ecologist – traim, probabil, la sfarsitul unei epoci cand inca poti sa mai recunosti asta fara a risca prea mult – nu stiu ce raspuns sa dau la intrebarea asta; nu pot sa nu recunosc insa ca este o intrebare “cu cheie” – n-am spus capcana. Oricum, in vremurile ce prevad ca vor urma, o astfel de intrebare va asigura minim 3 ani de recluziune intr-un centru, bineinteles ecologic. Trei ani, banuiesc, sunt de ajuns ca sa ai raspunsuri la orice fara a mai fii nevoit sa pui si intrebari.
    Si Gustave Flaubert asta! Nu-i mai zic nimic, pentru ca banuiesc ca a fost scos din programa scolara. Acum, fie vorba intre noi, nici nu merita altceva.

  6. DanCanada
    8 octombrie 2013

    Re. Sahara, e vorba de o variatie intre 22 si 25 de grade a inclinatiei axei. Se schimba cam la fiecare 26 mii de ani. Si e stiinta adevarata de data asta:
    “These cycles have been determined by astronomers and validated by geologists studying ocean sediment records.”

    http://www.astrobio.net/exclusive/3713/

  7. emil borcean
    8 octombrie 2013

    Ati auzit de Desertec? E varianta UE a “prizelor solare” laudate de Doina. Minti ieuropene foarte luminate de la Bruxelles au pus mina de la mina din banii contribuabililor, au gasit firme mari carora le-au platit contracte grase si au pus la punct un plan de a produce electricitate in Sahara cu ajutorul panourilor solare, care sa fie transportata in Europa pentru piata de consum europeana. Megaproiect, nu gluma, glorificat in urma cu putini ani ca fiind dovada ca se poate crea o infrastructura industriala de productie si livrare a energiei pe baza de panouri solare. Se vorbea despre acoperirea a 20% din necesarul de energie european pina in 2050, de productia a 100GW, de investitia a 400 miliarde euro. Fast-forward 2013: Siemens si Bosch au iesit din proiect, guverne europene initial incantate au stopat finantarile, toata treaba e considerata acum utopica si mult prea scumpa. Au fost tocate sute de milioane de euro. Ecologisti + birocrati UE + politicieni iresponsabili + megalomanie si prostie crasa = prize solare in Sahara.

    Quagmire in the Sahara: Desertec’s Promise of Solar Power for Europe Fades

  8. Bogdan Calehari
    8 octombrie 2013

    @7

    Foarte interesante informatiile despre Desertec! Prin urmare, Sahara urma sa exporte energie in tarile Europei occidentale, daca nu ar fi intalnit piedici insurmontabile in costurile foarte ridicate si insecuritatea zonei, care ar fi trebuit sa contribuie la securitatea energetica a importatorilor.
    La producerea de insecuritate in zona respectiva si-au adus contributia chiar unii dintre colegii de “uniune” (europeana) – s-a remarcat Franta. Multumita lor zona Saharei este acum, in mare parte, sub control AL-Qaeda si “exporta” nu energie, ci un numar urias de imigranti ilegali (triplu fata de 2010) si o cantitate uriasa de droguri. “Primavara Araba” un alt proiect viabil sprijinit de UE.

  9. Anca Cernea
    8 octombrie 2013

    Rețete gramsciste și frankfurtiene pe înțelesul tuturor:
    „Săăriiiiți, cerul cade pe pământ! Planeta se încălzește/răcește/încrețește!!!”

    Nu vă sună cunoscut?
    Se potrivește și pentru:
    „jos Băsescu, dictatoru!”, „Ponta (Căcărău, Crăciun, etc), ești un mare lider”,
    „vom fi decimați de gazele de șiiiiiissssssssssttttttt!!!!!”

  10. Nea
    8 octombrie 2013

    Mi-e groază de încălzirea globală de când am fost în Grecia iarna şi am văzut că nu au calorifere şi nici facturi la gaze.
    Bine, şi cei mai pesimişti încălzirişti zic că temperatura trebuia să crească cu 0,8 grade celsius, nu cu zece grade să zicem, cât ar fi nevoie ca să mai închidem caloriferul.

  11. Nea
    8 octombrie 2013

    Cunosc o sumă de inşi din Cipru care au cumpărat masiv terenuri în România (la preţ mare, înainte de criză), ca să aibă unde se muta mai la nord, când Cipru va deveni o nouă Sahară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian