„Revoluţia iraniană a confirmat faptul că se pot duce la capăt revoluţii imense în ţările musulmane în numele celui mai pur islam. Influenţa SUA şi a civilizaţiei occidentale se poate arunca peste bord, iar bărboşii cu turbane îsi pot relua poziţiile de putere patriarhală.”
În seara aceasta prim – ministrul şi preşedintele interimar al ţării – Ponta şi Antonescu – îşi vor scoate, din nou, suporterii în stradă. Ei vor bloca, ca şi aseară, ca şi alaltăseară, ca şi mâine seară, cel mai important bulevard al Bucureştiului.
Ivan Ilici este supărat şi este şi normal să fie aşa! Se uită la nişte filme vechi cu ilegalişti şi îşi bea mulţumit ceaiul, muşcând din când în când dintr-o bucăţică de zahăr. Deodată “sosirea intempestivă a subsecretarului de stat al SUA” i-a dat peste cap toată armonia interioară.
La o generaţie distanţă de CAER şi Pactul de la Varşovia, la 8 ani dupa primirea în NATO şi la cinci ani după intrarea în clubul democraţiil
Acum 22 de ani a avut loc, după mult timp, primul meci între Dreapta şi Stanga; s-a desfaşurat pe 20 mai, în Duminica Orbului. Stânga a cîştigat prin KO, pentru că asta înseamnă în realitate să iei 87% din voturi!
Recunosc acum că m-am înşelat! Spuneam cu un an în urmă despre Victor Ponta că ar fi “umbra lui Joschka Fischer”. Acel Joschka Fischer care, în tinereţea lui de zurbagiu revoluţionar, a avut ca bază solidă de plecare bâta, piatra, sticla incendiară şi capetele sparte.
Vocea Poporului rosteşte răspicat: „Poporul român este singurul care poate să facă dreptate”. Ea decretează cu fermitate: „Doar poporul poate transforma România în republică prezidenţială” şi anunţă acuzator „Această decizie a poporului român nu i-a convenit lui Băsescu”.
Opt ani ne despart de epoca în care, şi în România, “cineva” veghea ca “independenţa” justiţiei să fie respectată. Şi asta într-o ţară în care corupţia era nu numai endemică, ci şi legală – Romania lui Adrian Năstase, Genică Boierică, Ristea Priboi, SOV,etc. Acele vremuri revin cu viteză amețitoare.
În politica românească a apărut şi este folosită din ce în ce mai des sintagma “La firul ierbii”. Cine se respectă, cine vrea să fie contemporan, cine vrea să aibă succes, cine se consideră un profesionist în domeniul său, cine vrea să atragă atenţia şi să impresioneze, fie el politician, ziarist, analist politic, sociolog … …
De ce nu vor ăştia să înţeleagă că paşaportul, sâmbăta liberă şi un salam în plus, au fost cele mai importante cuceriri ale “glorioasei revoluţii”? Răspunsul a venit, nu din parcul IOR, ci din eroica piaţa a Universităţii, din Zona Liberă de Neo-Comunism.
