Riddick a publicat versiunea in engleza a Raportului Macierewicz privind activitatea serviciului de informatii militare poloneze (WSI). Raportul a dus la desfiintarea de catre Seim a serviciilor secrete ale armatei, un soi de “Doi s’un sfert” polonez. In 2007 am publicat un articol in Revista 22 care analiza Raportul Macierewicz, Polonia restructureaza serviciile secrete. Articolul, pe care il prezentam integral, ofera informatii esentiale pentru intelegerea contextului polonez, infiltrarea presei de catre serviciile militare care preluasera aparatului securitatii comuniste, ofensiva mediatica impotriva fratilor Kaczynski. In zilele urmatoare, revenim cu un alt articol despre duplicitatea si dubla masura a liberalilor polonezi de la Gazeta Wyborcza fata de lustratie.

Polonia restructureaza serviciile secrete

Anca Cernea (revista 22, 2 martie 2007)

Raportul Comisiei, care a fost condusa de ministrul adjunct al Apararii, Antoni Macierewicz, începe prin a prezenta dimensiunile problemei. WSI au luat nastere, în 1991, din serviciile speciale ale armatei, spionajul militar, respectiv politia politica a armatei. Pe atunci, acestea numarau aproape 10.000 de agenti. Aproape 2.500 de colaboratori erau plasati în institutii centrale administrative si economice ale tarii, de la licee si universitati, spitale, institutii de cercetare, pana la cluburi sportive, redactii de ziare, hoteluri si servicii de taxi.

Printre cele mai grave acuzatii aduse de raport se afla neluarea de masuri adecvate fata de penetrarea WSI de catre serviciile de spionaj rusesti. S-au înaintat parchetului spre cercetare cazuri de spionaj împotriva intereselor de aparare ale Republicii Polone, dezvaluirea de secrete de stat, inducerea în eroare a organelor de stat poloneze prin transmiterea de informatii false de importanta esentiala pentru Republica Polona. Raportul acuza WSI ca nu si-au îndeplinit obligatiile legale: în toata perioada existentei lor, WSI nu au fost în stare sa prinda nici un singur spion rus. Una dintre cauzele acestei situatii este politica de cadre, dominata de ofiteri scoliti în URSS, la KGB si GRU, baza fireasca de recrutare pentru serviciile speciale din Est.

Raportul semnaleaza folosirea proprietatii de stat în scopul obtinerii ilegale de mijloace de finantare, coruptie, vanzarea de informatii confidentiale. O dezvaluire importanta se refera la implicarea WSI în traficul cu arme, în legatura cu mafia rusa si cu grupari teroriste arabe. Sunt prezentate operatiuni care au avut drept rezultat vanzarea de arme catre tari aflate sub embargo ONU.

WSI s-ar fi implicat, conform raportului, si în activitati economice ilegale, prin influentarea unor licitatii si, nu în ultimul rand, influentarea pietei de combustibili si energie. Raportul sustine ca WSI au avut cunostinta si au tolerat activitati ilegale ale mafiei combustibilului, ba chiar ca militari ai WSI au constituit principalele focare ale mafiei. Raportul acuza WSI ca nu au raportat informatiile privind amenintarile energetice, dimpotriva, chiar au protejat activitatea infractionala a serviciilor si mafiei ruse care aveau ca scop distrugerea si preluarea sectorului energetic polonez.

Raportul mai reproseaza WSI folosirea aparatului vechii securitati comuniste SB, utilizarea de agenti, fosti lucratori SB, dovediti ca avand un trecut compromitator.

WSI s-ar fi ocupat si de stergerea urmelor fostelor servicii comuniste. Raportul arata ca, dupa înfiintarea Institutului Memoriei Nationale (CNSAS-ul polonez), în cadrul WSI s-a realizat un plan de distrugere si ascundere de documente. Comisia de Verificare a scos la iveala peste 1.000 de documente ascunse, care ar fi trebuit predate IPN deja de multi ani.

WSI, spune raportul, s-au ocupat de infiltrarea partidelor politice, mai ales a cercurilor politice de dreapta; printre altele, ar fi organizat activitati operative fata de fratii Jaroslaw si Lech Kaczynski, cu scopul dezintegrarii partidului Alianta de Centru, operatiune care s-a desfasurat din 1990 pana în 2001. O alta importanta directie de actiune a fost recrutarea de agenti printre jurnalisti, infiltrarea mass-media si influentarea opiniei publice. Conform informatiilor de presa, WSI aveau infiltrati în mass-media 115 agenti; pentru comparatie, din audierile Comisiei a reiesit ca de acoperirea contrainformativa a unitatilor militare de la granita de nord-est se ocupau la WSI numai doua persoane. Intre agentii WSI din presa, se numara sefi de redactie, membri ai consiliilor de administratie, directori de televiziuni, redactori etc. Raportul numeste printre colaboratorii WSI si pe cunoscutul publicist Andrzej Grajewski, fost sef al Colegiului Institutului Memoriei Nationale.

O consecinta spectaculoasa a publicarii raportului a fost chemarea la Varsovia a patru ambasadori. Sefa diplomatiei poloneze, Anna Fotyga, a confirmat aceasta stire, spunand ca este vorba de consultari. Presa poloneza sustine ca cei patru diplomati sunt ambasadorul din Austria, seful misiunii din Turcia, ambasadorul din Kuweit (care îndeplinea si functia de reprezentare a NATO în regiune!) si cel din China. Se asteapta ca cei patru ambasadori sa fie înlaturati din functie.

Raportul este atacat cu hotarare de opozitie. SLD, partidul social-democrat, fost comunist, sustine ca raportul contine informatii neadevarate, ca dezvaluie numele unor ofiteri WSI care participa la misiuni ONU si ca a fost publicat cu încalcarea legii. SLD cere constituirea unei comisii a Seimului care sa cerceteze culisele aparitiei raportului. Partidul liberal Platforma Cetateneasca sustine aceasta idee, fiind nemultumit de dezvaluirea unor agenti WSI activi, pe care a calificat-o drept “amatorism”. Liberalii au sustinut însa lichidarea WSI. Premierul Jaroslaw Kaczynski atribuie valul de critici din presa chiar sistemului care apara WSI. El considera ca “o parte semnificativa a media intra într-un rol complet diferit decat cel care ar trebui îndeplinit de media în conditii democratice”.

Constatarile raportului, desi de o mare gravitate si însemnatate, nu sunt chiar cu totul surprinzatoare. In Europa de Est, nimeni nu se mira de implicarea în politica, mass-media si economie a vechilor structuri de politie politica active si dupa 1989. Nu mira regasirea lor în toate fenomenele de “crima organizata”, nici afinitatile lor cu mafia rusa si terorismul islamic, în ciuda adeziunii la NATO si aliantei cu Statele Unite în razboiul contra terorismului.

Scandalul WSI ar trebui sa determine si la noi o mai mare atentie a responsabililor politici pentru reforma si supravegherea serviciilor si pentru continuarea lustratiei.

Nu în ultimul rand, ar putea sa se tina cont de cele întamplate cu cei patru ambasadori nominalizati în Raportul Macierewicz, atunci cand se fac numiri de noi ambasadori ai Romaniei. Se pare ca acei candidati care au în spate “o vasta experienta în diplomatie” prezinta cel mai mare risc sa se potriveasca într-un asemenea raport.