“Prin zgomotul de fond al vorbăriei, omul poate fi dresat în aşafel încât să aibă anumite sentimente şi emoţii la simplul auz al unor cuvinte, independent de fapte şi de context” (Olavo de Carvalho – “Isus şi porumbelul lui Stalin” – articol apărut înportalul În Linie Dreapta la 6 iunie ac.).

Da, şi oamenii se pot dresa, nu numai animalele. Li se crează artificial nişte reflexe numite „reflexe necondiţionate”, studiate pentru prima dată de savantul rus Ivan Petrovici Pavlov. S-a constatat că becul folosit de Pavlov în experimentele sale poate fi înlocuit de dulciulri, mancarea preferată, obiecte strălucitoare, diverse sunete, chiar cuvinte.

Un astfel de cuvânt repetat ostentativ “indiferent de fapte şi de context”, cu scopul evident de a induce emoţii şi mai ales un sentiment de ură este cuvântul Băsescu. Ură care se răsfrânge nu numai asupra persoanei preşedintelui, ci şi asupra tuturor acelora care au o opine diferită de aceea a PSD-ului şi a acoliţilor, stigmatizându-i ca “băsişti”, asmilaţi, conform învăţăturii lui Stalin, ca “fascişti” ori “nazişti”.

Potrivit unor sondaje de opinie, în 2011, 67% dintre români cred că idea comunistă este bună, dar a fost prost aplicată; în 2013, aproximativ 50% spuneau că s-ar reîntoarce bucuroşi la comunism. Cei mai mulţi dintre ei se consideră şi creştini. Neavând nici cele mai elementare cunoştinţe despre ideologia comunistă, necunoscând totodată nici esenţa credintei creştine, nu pricep că între cele două nu poate exista compatibilitate. În realitate, aceşti oameni nu sunt nici creştini, nici comunişti. Sunt duplicitari chiar şi faţă de Dumnezeu. N-au pic de caracter. O “materie primă” uşor de manipulat, preparată încă din perioada când comuniştii aveau puterea absolută, pe care se strădiuesc să o restaureze folosindu-se de această masă. (citiţi şi articolul Criza Morală, al subsemnatului). Un sondaj mai recent arată că 66% dintre români l-ar alege ca preşedinte pe Ceauşescu. Nefiind însă posibil, categoric, vor algepe cineva care-i va convinge că va fi ca el. Cine altul decât V V Ponta ?

Pentru ca jurnaliştii, adversarii şi analiştii politici să nu-şi dea seama de ce numele preşedintelui este vehiculat zi de zi, cât de des posibil şi de atât de multă vreme, şi de ce va şi continua, dresorii fabrică mereu pretexte. Cea mai nouă găselniţă fiind propunerea lui Tăriceanu pentru o nouă suspendare a preşedintelui. O tactică excelentă. Căci, dacă vrei ca lumea să nu bănuiască adevăratul scop al acţiunii tale, fă-o în aşa fel încât să pară lipsită de noimă, o idee trăsnită. Iar cel care totuşi va pricepe, să nu fie luat în serios, să pară absurd şi să fie ridiculizat.

Tot pretexte pentru a pronunţa mereu cuvântul Băsescu au fost şi tevatura cu terenul cumpărat de doamna Ioana Băsescu și problema cu domnul Mircea Băsescu, sau “plimbarea” din 10 august pe lânga Palatul Cotroceni. Când nu pot descoperi pretexte la fel de bune ca acestea, spun Băsescu pur şi simplu, “independent de fapte și de context”. În discursurile ţinute de domnii Tăriceanu şi Ponta la Congresul de constituire al noului partid liberal, numele preşedintelui a fost pronunţat de atât de multe ori (vizibil fără sens) încât mi-a lăsat impresia că acesta a şi fost scopul Congresului.

Pronunţarea cuvântului Băsescu, mai ales în această perioadă, zilnic, de cât mai multe ori pezi, pe toate canalele este necesară pesediştilor și acoliţilor lor, ca aerul, ca apa. Dacă numai o singură lună dresorii, în special cei de la Antena 3, nu vor mai pomeni numele preşedintelui, mulţi vor pierde reflexele ce le-au fost induse.

Dar o să le ţină în continuare, căci mulţi văd şi aud, dar puţini (din cei la care te-ai aştepta şi ar trebui să poată) pricep şmecheria. Căci este o şmecherie. În stil maskirovka.