Ce urmează este o filmare cu cameră ascunsă și înregistrări de convorbiri telefonice.

Protagoniștii:

Autorul este James O’Keefe, video-jurnalist conservator, specializat în documentarea fățărniciei progresiste. Metoda lui O’Keefe este cinéma vérité-ul “capcană”. Capcanele lui O’Keefe nu au darul de a denatura, sau crea un cadru în care subiecții sunt forțați să adopte un comportament nenatural, indus, ori să afirme lucruri contrare convingerilor lor. Dimpotrivă, capcanele lui O’Keefe permit progresiștilor să fie sinceri, să se simtă în largul lor și să debiteze candid exact ceea ce le trece prin căpșor, fără a recurge la filtrele și gimnastica retorică folosite întotdeauna pentru comunicarea cu publicul.

Subiecții sunt câteva personaje tipice pentru Hollywood.
Josh Tickell, regizor specializat în filme cu “mesaj social”; filmul său Fuel (Combustibil) a fost premiat în 2008 la categoria de film documentar a festivalului Sundance (al cărui patron e Robert Redford); mai are câteva filme la activ, toate foarte supărate pe combustibilii fosili.
Mariel Hemingway (nepoată a scriitorului Ernest Hemingway), actriță care a fost nominalizată pentru Oscar în 1980 (filmul Manhattan, de Woody Allen); în timpul liber scrie pentru ziarul britanic stângist The Guardian, despre hobby-ul ei antifracturist.
Ed Begley Jr., actor și activist de mediu, născut în 1949; a interpretat sute de roluri în diverse filme, seriale de televiziune și producții teatrale; are timp liber gârlă, exclusiv dedicat propagandei pentru panouri solare.
Observați firul roșu (de fapt verde)?

Narațiunea:

Un oarecare “Mahomed”, însoțit de un producător executiv fictiv, îi contactează pe Tickell, Hemingway și Begley și le propun realizarea unui film produs de Hollywood, dar finanțat de petrodolari arabi, care să discrediteze industria extractivă de gaze naturale din SUA. “Scopul clientului meu este să pună capăt independenței energetice americane; scopul vostru este să puneți capăt fracturării hidraulice. Înțelegeți acest lucru?” “Corect. Da, e foarte clar.”

Morala:

Ticăloșia ecologistă nu are limite. Ecologiștii nu au niciun fel de scrupule: obsesiile “verzi” sunt mai presus de propria țară și orice minciună e bună pentru propagarea “cauzei”. Vlăstarele autohtone ale acestei sminteli (#unitisalvam și alți bezmetici) găsesc sprijin și inspirație în exemplul dezgustător al “centrului”. Adoptă aceleași tactici, aceleași diversiuni și același gen de istericale. Atâta doar că verdele local servește interesele Moscovei.

Think globally, act locally. Sau Pravda reloaded și înfrățită cu California 2.0.