Libertatea ca o pasăre rănită

    5

    Nu este vorba despre un om sau o funcție. Nu este vorba despre o instituție sau despre persoana sau persoanele din conducere. Nu este vorba despre IICMER, Televiziunea Română, Institutul Cultural Român, Avocatul Poporului, Curtea constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Președinția României, reprezentarea României la Consiliul European sau despre Monitorul Oficial, Inspectoratul de Stat în Construcții și altele plus altele. Nu este necesar să trecem în revistă plagiate, plagiatori, teze și lucrări furate, copiate, însușite că noutate absolută de prim-ministru, de miniștri, de profesori universitari foști miniștri. Este de notorietate că nu mai reușim să ținem minte toate aceste monumente ale imposturii, ale furtului, ale neobrăzării. Avem nevoie de servere noi pentru înmagazinarea tuturor datelor, numai dacă vrei să dai o căutate pe Google cu cuvintele Ponta Plagiarism vei primi atâtea mii de rezultate că ți-ar trebui o armată de voluntari și de softiști că să le aranjezi pe grade de dispreț și uimire. Dar nu am terminat, mai avem și alți artiști ai minciunii. Un rector și un fost ministru care se lăuda cu cursuri despre shopping sau despre vreme echivalate cu masterate la Universități și Facultăți de renume. Dar nu sunt și alte categorii? Ba da, ca de exemplu acel senator care și-a dat demisia că să fugă de un verdict al Justiției. Sau categoria Ministrul Justiției care amenințață Judecătorii din CCR. Amintim apoi de amici ai amicilor, de sutele și miile de posturi create pentru rudele și susținătorii USL-așilor învingători în Parlament pe lângă Romgaz, Hidroelectrica, regii locale, instituții de stat, sau despre zeci și sutele de noi posturi de consilieri ai miniștrilor, de consilieri români și străini ai primului-ministru, de consilieri și personal ajutător ai consilierilor din prima linie. Sau despre acel fost prim-ministru infractor, plâns pe televiziunile grobiene de slujbași ai decăderii morale și ai mizeriei instituționale. Să nu-i uităm pe militarii generalului cu Patru Izmene pe umăr, slugi ale slugilor Stăpânului Vremelnic. Și ei și-au adus aportul la Stabilizarea Infracțiunii că Articol Unic al Legii Fundamentale USL-așe: Noi pentru Noi și ai Noștri!

    Intenționat am uitat ceva ce tot criticăm pentru neajunsuri dar care ne este de mare ajutor pentru a ne menține în starea de libertate. Despre Constituție e vorba. Imperfectă sau ambiguă era totuși ceva la care ne puteam raporta, la care găseam răspunsuri și ghidare. Dar ce tot scriu aici? Dacă USL-așii au nesocotit zecile de tone de hârtie ale buletinelor de vot prin care poporul s-a exprimat la referendum, cine le poate cere să respecte o broșură pe care scrie Constituția României? Nimeni! Au dărâmat tot ce le-a stat în cale, instituții și persoane, au confiscat posturi și au mătrășit adversari, l-au alungat a doua oară pe Președinte, au modificat legi și au instituit bariere pentru critică. Au dat până și un ultimatum Curții Constituționale, judecătorii au tremurat când și-au spus părerea pe fiecare articol din moțiunea pentru suspendare, dar au făcut ceva ce nu face nicio curte din lume: nu au tras concluzii. Le-a fost frică. Așa cum le este tuturor slujbașilor de la stat. O foarte sănătoasă frică, reluare a senzațiilor din timpurile mai vechi, când ce nu se secera era turtit cu ciocanul.

    În Piața Universității joacă Hora Unirii aplaudacii minerilor din iunie 90 și e totul aproape perfect. Mai trebuie distrus un cuib al nesupunerii, acel grup de câteva sute de persoane care se încăpățânează să vină în Piața Victoriei să-și spună părerea despre Puterea Mizerabilă, puterea hoților și a impostorilor, despre puterea infractorilor parlamentari condamnați sau a celor care încă se judecă. Până la noi ordine. Nu s-a primit încă ordinul de a lovi pentru că mai trebuie să treacă ceva timp pentru a liniști puținele conștiințe europene și americane care mai pun întrebări.

    Libertatea noastră este ca o pasăre rănită, ea nu mai are putere să zboare, ci se târăște pe pământ cu aripile moi. Doar ochii păsării mai strălucesc în noaptea care ne înconjoară.

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    5 COMENTARII

    1. Un “J’Accuse” dar si un strigat dureros de protest. Iti multumesc Francesco!

    2. Adevaratul scandal cu CCR nu este ca n-au tras concluzii, ci ca au acceptat sa dea avizul in 24h incalcand art. 43 din Legea de organizare a Curtii Constitutionale 47/1992 care ii obliga sa stabileasca zi de dezbatere si sa-l invite pe presedinte sa-si spuna opinia. Legea e clara: “Preşedintele României va fi încunoştinţat asupra datei fixate pentru dezbatere şi poate da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. ” http://www.ccr.ro/default.aspx?page=laws/law47 . Nici macar nu explica de ce ignora legea. Aveau toate argumentele sa opreasca nebunia asta:
      – consultarea CCR este obligatorie conform Constitutiei;
      – singura abilitare a Parlamentului de a da termen este in Regulamentul Camerelor Reunite, care nu poate bate o lege organica si nici nu este opozabila altcuiva (regulamentul institutiei obliga doar institutia);
      – si-au calcat in picioare propria jurisprudenta. Comparati Avizul din 2007 care a luat 2 saptamani si s-a facut potrivit legii cu cel de acum. Link vechi http://www.ccr.ro/deciziitotal/pdf/2007/ro/avizconsultativ.pdf , link nou

      Probabil de marti pana vineri li s-a promis ca raman in functie daca tac si lasa procesul sa se termine vineri. Probabil de asta nu a venit Tudorel Toader la dezbateri. Atunci cand Curtea Constitutionala incalca legea si nimeni nu se sesizeaza, e bine sa ne sanctioneze cat de puternic europenii, asta nu are nicio legatura cu un stat de drept.

    3. Pasărea tăiată – Ileana Mălăncioiu

      M-au ascuns bătrînii, după obicei,
      Să nu uit de frica păsării tăiate,
      Şi ascult prin uşa încuiată
      Cum se tăvăleşte şi se zbate.

      Strîmb zăvorul şubrezit de vreme,
      Ca să uit ce-am auzit, să scap,
      De această zbatere în care
      Trupul mai aleargă după cap.

      Şi tresar cînd ochii, împietrind de groază,
      I se-ntorc pe dos ca să albească
      Şi părînd că-s boabe de porumb
      Alte păsări vin să-i ciugulească.

      Iau c-o mînă capul, cu cealaltă restul,
      Şi le schimb cînd mi se pare greu,
      Pînă nu sînt moarte, să mai stea legate
      Cel puţin aşa, prin trupul meu.

      Însă capul moare mai devreme,
      Ca şi cum n-a fost tăiată bine,
      Şi să nu se zbată trupul singur
      Stau să treacă moartea-n el prin mine.

    4. De o rară sensibilitate, versurile Ilenei Mălănciou ridică standardul postărilor acestora. Mulțumesc „unalta”!
      Așa stînd lucrurile, îndrăznesc și un îndemn către autorul articolului: „și-au adus aportul la…” e un pleonasm! Ar trebui înlăturat (dacă se mai poate)! Altminteri, poeticul mesaj transmis își pierde din strălucire!
      Am de adăugat la conținutul pertinent al textului semnat de Daniel Francesco că recentele manifestări organizate tocmai în Piața Universității – loc declarat la un moment dat „fără comunism” – de către neocomuniștii însetați de legitimitate încă din Decembrie 1989 mi-au răpit (încă) un simbol! E dureros pentru un om ca mine care, în naivitatea sa de nemembru de partid a participat din 21 decembrie 1989 (alături de poetul și cel care mi-a fost și profesor – Ioan Alexandru) la ceea ce am crezut a fi REVOLUȚIA ROMÂNĂ!
      Amestecul grețos de principii declamate à haut voix (simplă demagogie!) și matrapazlîcuri mafiotice practicate de neocomuniști ar trebui curmat cumva. Calea democratică (bunăoară, a referendumului provocat, aș previziona, sinucigaș de USL) ar trebui să-i scoată din joc pe toți imoralii din politica românească. Mă tem însă că singure aceste reguli democratice nu pot da roadele așteptate, fiindcă participanții la acest joc democratic nu-L iau părtaș pe Dumnezeu, ci pe dracul („fă-te frate…” etc.). De aceea, am pledat și pledez în continuare pentru valorile creștine aplicate neabătut și neîntîrziat în societate. Sînt convins că toate nenorocirile de la această carență fundamentală ne-au venit, ne vin și ne vor veni anume de la lipsa de credință!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here