Administratia Obama a insistat în ultimele zile ca Tratatul de reducere a armelor nucleare (START) nu va limita nicicum planurile SUA de aparare strategica anti-racheta. Insa preambulul tratatului dat publicitatii leaga foarte clar armele strategice ofensive de apararea antiracheta:

“Recognizing the existence of the interrelationship between strategic offensive arms and strategic defensive arms, that this interrelationship will become more important as strategic nuclear arms are reduced, and that current strategic defensive arms do not undermine the viability and effectiveness of the strategic offensive arms of the Parties.”

Baker Spring, expert în probleme de securitate nationala al Heritage Foundation, afirma ca New START Would Render U.S. Vulnerable to Missile Attack. Riki Ellison, presedinte si fondator al Missile Defense Advocacy Alliance, spune ca “ratification of New START Treaty dependent on Missile Defense Interpretation“.

Presedintele Obama a subliniat ca 

“Am spus de mai multe ori ca nu vom face nimic care sa puna în pericol sau sa-mi limiteze actiunea de Comandant Suprem pentru protejarea poporului american. Iar noi credem ca apararea anti-racheta poate fi o componenta importanta în acest sens”.  

Presedintele Medvedev nu a fost deloc impresionat:

“Pentru noi conteaza ce se întâmpla cu apararea anti-racheta. E legata de configurarea potentialului si capacitatilor noastre si vom urmari cum aceste procese se vor dezvolta. Iar preambulul contine un limbaj care, într-o anumita masura, reitereaza principiul legal al neschimbarii circumstantelor care au stat la baza Tratatului.”

Dezvoltarea scutului anti-racheta va putea astfel deveni piatra de poticnire. De altfel, cu trei zile înainte de semnarea tratatului, ministrul rus de externe Sergei Lavrov afirmase ca Rusia poate parasi Tratatul daca SUA îsi vor întari apararea anti-racheta într-o masura care ar putea afecta considerabil eficienta fortelor strategice nucleare rusesti.

PS. In acest context merita amintita tentativa grupului socialisto-liberal din Parlamentul European (reprezentat cu abnegatie de Adrian Severin) de a introduce Rusia în “dialogul” privind scutul anti-racheta din Europa, tentativa descrisa de Traian Ungureanu în Rusia sub scut:

În momentul în care în Parlamentul European a început elaborarea unui Raport asupra Securitatii Europene (sub directia deputatului popular francez Arnaud Danjean) lobby-ul rus a trecut la actiune si a insistat mai mult sau mai putin subtil asupra unor prevederi care urmau sa lege dezvoltarea „scutului” de asentimentul sau supravegherea Rusiei.

În Parlamentul European aceasta operatie propagandistica se sprijina pe doi piloni: cooperarea unei mari parti a grupului socialist si radicalismul entuziast al grupului liberal, asezat la stînga stîngii.

Toate interventiile de acest gen au fost blocate sau eliminate, dupa negocieri intense. A supravietuit, însa, o formulare pe care deputatul francez a fost nevoit sa o accepte, tocmai pentru a obtine sprijinul grupurilor socialist si liberal si, prin asta, majoritatea de vot necesara aporobarii Raportului. Textul în cauza mentioneaza în termeni pozitivi „scutul anti-racheta” dar leaga dezvoltarea sistemului de „dialogul cu Rusia”. De ce e periculoasa aceasta formula de aparenta deschidere generoasa? Ce e rau în dorinta de dialog si în dialogul însusi?

De foarte multe ori, „dorinta de dialog” nu e nimic altceava decît un paravan retoric, un mecanism care permite introducerea intereselor speciale pe usa din dos. De îndata, ce va fi inclusa între participantii la „dialog”, Rusia va sti, asa cum a stiut întotdeauna, sa blocheze tocmai dialogul si sa compromita proiectul asupra caruia în aparenta „dialogheaza”. (…)

Exclusivitatea rusa pentru care au insistat europarlamentarii socialisti si liberali e suspecta. Ca în atîtea alte situatii, stînga europeana e gata sa acorde Rusiei drept de veto asupra programelor si a politicii generale desfaurate în spatiul european. Mai mult, aceasta pozitie privilegiata e promovata si impusa de politicieni sau grupuri politice non-rusesti, în calitatea lor nemarturisita de intermediari europeni ai intereselor poilitice ale Rusiei.

În termeni formali, acest gen de reprezentare se numeste lobby. În termenii practici ai politicii de securitate si energetice europene, acest soi de comportament e, de fapt, un amestec de nechibzuinta (liberala) si pro-rusism anti-euroepan si anti-national (la socialisti).