Nu cred că a existat vreodată vreo persoană mai demnă de admirație, recunoștință și respect decât Witold Pilecki. Omul care s-a lăsat prins pe străzile Varșoviei pentru a fi trimis la Auschwitz, de unde a obținut informații despre ororile ce se petreceau acolo, pe care le trimitea ulterior afară, ca să ajungă la Guvernul Britanic.

Toată viața lui a fost definită de un curaj nemaipomenit. A luat parte la Bătălia de la Varșovia din Războiul sovieto-polonez, unde sovieticii și-au luat-o pe coajă în stil grandios. La invazia nazistă a Poloniei, în calitate de comandant de pluton și-a văzut plutonul distrus aproape complet în lupta cu o divizie de blindate pe 10 septembrie. A fost rănit grav în bătălia de la Tomaszów Lubelski, asta nu înainte să distrugă – alături de oamenii săi – 7 tancuri naziste și să doboare un avion.

După ce Polonia a fost ruptă în două, în noiembrie 1939 a format Armata Poloneză Secretă, mai târziu încorporată în mai bine cunoscuta AK – Armia Krajowa, Armata Națională.

În 1940 a venit cu un plan să infiltreze Auschwitz-ul, lăsându-se descoperit pe străzile Varșoviei. La Auschwitz a format o organizație de rezistență care l-a ajutat să adune informații valoroase despre ceea ce se petrece în tabără – avea să afle că lucrurile stau mult mai grav decât credea – de unde erau trimise în exterior, iar apoi către Guvernul Britanic.

A reușit să evadeze în 1943, iar, în stilul caracteristic, a participat la Revolta din 1944.

După ocupația sovietică, Pilecki a reușit să stabilească o rețea anti-sovietică subterană, ținându-și adevărata identitate ascunsă. În 1947, după ce bolșevicii au descoperit cine este, i-au ordonat să părăsească Polonia, dar a refuzat.

A fost executat în urma unui proces-spectacol, în 1948. După aflarea verdictului, vorbele lui Pilecki au fost: „Am încercat să-mi trăiesc viața astfel încât în clipa morții să nu simt frică, ci bucurie”.

Witold a mai spus ceva când era schingiuit și judecat de comuniști, în ultima conversație cu soția sa:

„Nu pot trăi. M-au omorât. Auschwitz era un nimic comparat cu asta”.

Pilecki s-a înșelat atunci, în ultimele momente ale sale. Comuniștii l-au executat, dar nu l-au omorât. Fiindcă azi vorbim de el ca de unul dintre marii eroi ai istoriei, un destin desăvârșit, în timp ce comuniștii despre care el credea că l-au omorât sunt de mult la groapa de gunoi a istoriei.

Eroi ca Pilecki vor străluci peste veacuri, ca adevărate modele pentru generații, fiindcă exemplul său moral este unul ce nu ține cont de trecerea timpului. Comuniștii care l-au executat sunt doar o pată fără nume în istoria Poloniei și a lumii.