Bogdan Diaconu a fost pregătit pentru politica mare timp de 12 ani, în PSD și PC. Apoi a fost lansat la apă cu PRU, un PRM pentru tineri, de care era atâta nevoie după trecerea lui Vadim la cele de smoală și chinuri veșnice. Următorul pas al lui Diaconu, în plină desfășurare acum, e altoirea la mișcările pro-ruse din Europa. 

Pe 18 mai 2016, Mateusz Piskorski, președintele partidului prorus din Polonia, Zmiana (Schimbare), a fost arestat de Agenția de Securitate Internă a Poloniei (ABW) sub suspiciune de spionaj pentru Rusia și, posibil, China. „Situația este foarte serioasă pentru că e o problemă de securitate națională a Poloniei” a spus pentru postul TV Republika Mariusz Kaminski, coordonatorul serviciilor speciale poloneze. Au fost percheziționate sediul partidului și domiciliile liderilor Tomasz Jankowski, Konrad Rękas și Mateusz Piskorski, de unde au fost confiscate hard disk-uri, documente și alte obiecte.

Pe 15 martie 2016, Bogdan Diaconu anunța că a semnat cu Mateusz Piskorski un acord de colaborare între Partidul România Unită și Zmiana.

Pe 10 iunie 2016, Agenția de Securitate Internă a Poloniei a adăugat că arestarea lui Piskorski are legătură cu organizarea de proteste cu ocazia Summitului NATO care se desfășoară în aceste zile la Varșovia.  Împreună cu  grupuri anti-NATO din Germania, Republica Cehă, Bulgaria, Ungaria și Slovacia, Piskorski urmărea crearea unei „Internaționale anti-NATO”, finanțată de serviciile rusești.

În 2014, Ovidiu Hurduzeu, cel ce avea să fie numit vicepreședinte PRU la congresul de partid din ianuarie 2016. cerea pe rețelele sociale „IMEDIAT ieșirea României din UE și NATO”.

Dar să o luăm din aproape în aproape.

Mateusz Piskorski este unul dintre personajele cheie de pe lista lui Dughin de prieteni ai Rusiei din Polonia. (Un alt personaj important din listă e Roman Giertych, avocatul fostului premier polonez, Donald Tusk. Vedeți lista lui Dughin, din România, de prieteni ai Rusiei). Witold Gadowski, un cunoscut jurnalist polonez de investigații, producător de filme documentare, corespondent de război și expert în securitate, spune într-un interviu pe wpolityce.pl că urmărește activitatea lui Piskorski încă din 2008, când Rusia a invadat Georgia și acesta transmitea mesaje în favoarea Moscovei la televiziunile rusești.

Witold Gadowski spune că Piskorski face multe deplasări în „locuri ciudate”. Unul dintre aceste locuri ciudate e Transnistria, aflată sub controlul total al Armatei a 14-a ruse, unde s-a dus ca „observator” la alegerile parlamentare din 2005. Piskorski promitea atunci că „va face totul” pentru ca autoritățile poloneze să recunoască Transnistria drept stat independent, declarație care a provocat un adevărat scandal în Polonia, scrie politologului ucrainean Anton Shekhovtsov.

În martie 2014 Piskorski a fost unul dintre „observatorii” internaționali de la așa-numitul „referendum” organizat sub privirea atentă și înarmată a teroriștilor ruși și pro-ruși  care preluaseră controlul în Crimeea. „Observatorii” făceau parte din partide și grupuri declarat pro-ruse din toată lumea, mulți dintre ei fasciști, neo-naziști sau neo-staliniști declarați.

Cu o lună mai devreme, în februarie 2014, Piskorski a fost ca observator la un „referendum” din Găgăuzia, zonă autonomă puternic rusificată din Republica Moldova, unde, de data asta, a condus echipa de orbservatori ai UE.  Absurditatea situației e evidentă: UE a trimis o echipă de observatori, condusă de un activist prorus, la un referendum dintr-o zonă rusificată a Republicii Moldova.

În noiembrie 2014, Piskorski a mers în Donețk, zonă proaspăt ocupată de Rusia din estul Ucrainei, ca „observator” la un așa-numit „referendum”, similar celui care a precedat anexarea Crimeei. Atunci, mândru de isprava lui, Piskorski s-a fotografiat cu Aleksandr Zakharchenko (fotografa de mai sus), liderul teroriștilor separatiști.

Mai recent, pe 5 august 2015, Mateusz Piskorski fost la Chișinău, la o conferință unde a vorbit despre „absurditatea Parteneriatului Estic al UE”, eveniment la care a fost invitat tot în calitate de „analist polonez”. Soluția la absurditatea Parteneriatului Estic al UE este, evident, Rusia și Eurasia  – „Putin are dreptate” spunea Piskorski, cu referire la crearea unei zone de „comerț liber”, parte a unui așa-numit „bloc comun de integrare”, care ar urma să se întindă „de la Lisabona la Vladivostok”. Este vorba (și) de planul de „anexare a Europei” și instituirea unui”protectorat rusesc asupra Europei”, vechile planuri sovietice (de data asta mascate în sutană) descrise de ideologul lui Vladimir Putin, Alexandr Dughin. (De altfel, rolul jucat de Piskorski în Chișinău a fost același cu cel jucat de Vasile Ernu, cu un și jumătate mai devreme, pe 5 februarie 2014, tot la Chișinău, unde, invitat în calitate de „filosof român”, nu de activist pro-rus, a vorbit distinselor fețe comuniste și oameni ai rușilor despre păcatele UE) . Mai multe informații despre ultimii peste 15 ani de relații cu Rusia, ai lui Piskorski, vedeți articolul lui Anton Shekhovtsov, Pro-Russian activism of Mateusz Piskorski detained in Poland.

Dezinformarea

Mateusz Piskorski, probabil cel mai cunoscut și agresiv reprezentant al intereselor rusești din Polonia, nu se ascunde. E autor pe Sputnik, site-ul oficial de propagandă al Kremlinului, e invitat frecvent la televiziunile ruse unde rostogolește punctul de vedere al Kremlinului în calitate de „analist polonez” sau de „expert în geopolitică”. Câteva exemple – într-una din aparițiile lui la Russia Today din 2014, când pe străzile Kievului erau uciși peste 100 de ucraineni de trupele președintelui de la acea vreme, Ianukovici, „reputatul geopolitician polonez” spunea că „orice asociere cu UE ar fi sinucidere economică pentru Ucraina” și condamna drept provocare prezența lui Jaroslaw Kaczynski la Kiev. Încă din 2013 Piskorski spunea pentru Russia Today că „Ucraina nu mai e un stat, ci unteritoriu„, pregătind astfel terenul mediatic pentru invazia Ucrainei. Ideea a fost repetată de Vladimir Putin în 2015, când acesta a declarat că „Ucraina nu e o țară, ci un teritoriu„.

În mai 2016, presa românească prelua „expertiza” lui Piskorski în privința scutului anti-rachetă de la Deveselu, direct de pe Sputnik. Cu doar două zile înainte de arestarea lui în Polonia, Piskorski era rostogolit în presa românească spunând că „țările central şi est-europene sunt doar un instrument care ajută Washingtonul să înconjoare Rusia dinspre Vest”. De pe Sputnik, Piskorski era teleportat copios direct pe Mediafax și de acolo în presa centrală (Evenimentul Zilei, wall-street.ro stiripesurse.ro) și mulțimea de site-uri românești proruse, apărute în ultimii ani.

Dar ca dezinformările lui Piskorski să aibă succes, acesta trebuie prezentat nu ca șeful al unui partid pro-rus cu legături întinse pe mulți ani de zile cu Rusia, nici ca apropiat al teroriștilor ruși din Ucraina, ci ca un oarecare „analist geopolitic” din Polonia, președintele unui think-tank cu nume neutru și onorabil („Centrul European pentru Analize Geopolitice”), un „expert” dintr-o țară parteneră în NATO, care avertizează românii asupra intențiilor necurate ale americanilor. Ceea ce s-a și întâmplat.

La aproape o săptămână după arestare a apărut și reacția lui Alexandr Dughin, care de pe contul lui de Facebook distribuie o imagine în care Piskorski e descris drept „primul prizonier politic polonez”.

  15 martie 2016 – Bogdan Diaconu semnează cu Mateusz Piskorski acordul de colaborare între PRU și Zmiana.

Despre cavalerul „antisistem” Bogdan Diaconu, Vlad M. scria în urmă cu doi ani:

Caracterizat de șeful PSD, Victor Ponta, ca „un băiat bun” care luptă pentru binele partidului, Bogdan Diaconu s-a apropiat de unul din serviciile de propagandă ale Moscovei, Vocea Rusiei. […] Și-a luat în serios și noua misiune de Voce a Rusiei și s-a alăturat corului prorus și prochinez care cerea insistent ca România să își schimbe atitudinea față de marile puteri ale Răsăritului. Un bun pesedist, Diaconu a pledat simultan pentru „normalizarea relațiilor” cu regimul Vladimir Putin și dezvoltarea relațiilor economice cu chinezii. În interesul național al României, desigur.

https://www.ziare.com/psd/victor-ponta/constantin-plecarea-lui-diaconu-la-psd-e-o-chestiune-convenita-si-cu-victor-ponta-1140881

Înainte să devină „antisistem”, Diaconu a activat ca politician timp de peste 10 ani, chiar în mijlocul „sistemului”, în partea lui cea mai toxică – PSD, cu un ocol de doi ani în PC-ul condamnatului Dan Voiculescu. „M-am reîntors de fapt la colegii şi prietenii de care nu m-am despărţit niciodată şi alături de care am desfăşurat multe proiecte politice. Pot spune că nu am fost niciodată departe de PSD„, spunea Diaconu bucuros de revenirea în PSD, în iunie 2012. Revenit în PSD, cel care părea o neinteresantă emanație a școlii de cadre Iliescu-Voiculescu își pregătește terenul pentru următoarea mișcare cu articole publicate în vara 2012 pe Vocea Rusiei. Azi Diaconu este promovat intens de Sputnik. Național-ceaușismul putinofil al lui Vadim Tudor a trebuit recuperat și odată cu trecerea Tribunului la cele de smoală și chinuri veșnice, s-a înființat Partidul România Unită, cu al său nume atât de necreativ inspirat din „Rusia Unită” al lui Vladimir Putin.

„Nu mă simt jignit să fiu numit fascist”

Altoirea la mișcările europene pro-ruse, începută cu Piskorski în martie 2016, a fost continuată în mai cu Roberto Fiore, un pro-rus italian și fascist declarat.

„Nu mă simt jignit să fiu numit fascist” spunea Roberto Fiore, în 2015, celor de la buzzfeed.com, uitând probabil că a semnat un memorandum „antifascist” în august 2014, în Crimeea, împreună cu același Mateusz Piskorski.

Despre Fiore, Gelu Trandafir scria în decembrie 2014:

S-a refugiat în Marea Britanie în 1980 pentru a scăpa de arestare în Italia. La sediul partidului Al Treilea Pol cu doctrină asumat fascistă pe care îl înființase, poliția găsise mari cantități de arme, muniție, uniforme de carabinieri, documente falsificate. Partidul lui Roberto Fiore era aripa politică a mișcării teroriste Nucleul Revoluționar Armat, cu un palmares sinistru – 33 de asasinate în patru ani, așadar două asasinate la trei luni.

Dacă vreți să aflați mai multe […] amintiți-vă de atentantul din gara Bologna – 85 de morți – în care au fost implicați teroriștii Nucleului.

În 1985 , în Italia, Roberto Fiore a fost condamnat în lipsă la 5 ani și jumătate de închisoare. Fiore a revenit în Italia în 2000, înființând Partidul Forța Nouă, pentru a continua ideile celui de-Al Treilea Pol. A ajuns chiar europarlamentar o vreme, preluând mandatul Alessandrei Mussolini, nepoata dictatorului fascist italian.

Partidul de sonați condus de Roberto Fiore e hiper-marginal, la alegerile locale din 2015 a adunat 0,26% din voturi.

Fiore este și președintele fondator al Aliance for Peace and Freedom („Alianța pentru Pace și Libertate”, APF), o organizație umbrelă care, parcă ruptă din Radio Ereven, vrea să lupte pentru pace și libertate aducând la un loc pe cele mai obscure, radicale și declarat rasiste partide proruse din Europa. Deocamdată APF e un micro-azil de nebuni, singurele partide din grup cu o oarecare notorietate fiind Zorii Aurii din Grecia și Partidul Național Democrat (NDP) din Germania. Cei din Zorii Aurii a fost acuzați anul trecut că sunt o „organizație criminală” și are membri care l-au lăudat pe Hitler (foto dreapta); sigla lor e o stilizare a zvasticii naziste. NDP din Germania, pe de altă parte, e condus de Udo Voigt, un admirator vocal al lui Adolf Hitler, pe care îl numește „un mare om de stat german”.

Rusia, care nu aruncă cu bani în toți pro-rușii care îi ies în cale, scrie A. Shekhovtsov, preferă partidele cu impact în țările lor, iar scopul APF e să devină suficient de relevantă pentru a primi finanțări rusești. Alte partide asumat pro-ruse, ca Front National, acum cel mai mare partid din Franța, și FPO din Austria, sunt în cu totul altă ligă.

Flatarea Rusiei și vânătoarea de sponsorizări pare să fi fost și scopul participării membrilor APF la conferința International Russian Conservative Forum (IRCF) din 22 martie 2015, la Sankt Petersburg. La conferință, conform unuia dintre invitați, care a și refuzat să mai participe, s-au adunat „the fringe of the fringe” – „extrema extremei”.

La conferința de la Sankt Petersburg, cel care cu două luni mai tarziu avea să semneze cu Bogdan Diaconu „acordul de colaborare”, spunea că „Moscova e A Treia Romă” și că rolul rușilor în istorie este de a „reprezenta renașterea Europei”. În privința invaziei rusești din Ucraina, unicii responsabili sunt, evident, Statele Unite: „Neoconservatorii americani care controleaza guvernul, armata americană și intelighenția vor război și moarte peste tot unde e posibil”, spunea colaboratorul lui Bogdan Diaconu. Soluția ne-o dă tot el: „o alianță cu Rusia între patrioții din estul și vestul europei” care să pună la punct „un plan de distrugere a planurilor facțiunii însetate de război [warmongering]  din Statele Unite”.

Pe măsură ce problemele cu terorismul islamic și criza migranților se acutizează în Europa, Rusia sprijină direct și indirect partidele, indivizii și grupurile pro-ruse, anticipând creșterea influenței acestora. Exemplul cel mai vizibil e Frontul Național, care nu se jenează să ceară Kremlinului zeci de milioane de Euro. NATO și surse cât se poate de credibile au spus că la provocarea și alimentarea crizei migranților a contribuit substanțial și Rusia, grăbind ascensiunea partidelor pro-ruse. În protocolul semnat de Bogdan Diaconu și Mateusz Piskorski, soluția la problema migranților este, evident, crearea unui bloc antioccidental – „un bloc politic naționalist care să apere interesele țărilor din Europa Centrală și de Est în fața politicii țărilor vestice.” 

„IMEDIAT ieșirea României din UE și NATO”

Primul congres al PRU a fost salutat și de Ovidiu Hurduzeu, un”gânditor” și „economist” român, îndrăgostit și el de Vladimir Putin, care a fost invitat să transmită un mesaj. Pentru Hurduzeu, care locuiește în SUA, congresul PRU e un „moment istoric”, iar PRU ne va salva de globaliștii imperialiști și va reda românilor tot ce am pierdut „în ultimii 26 de ani”, o expresie eufemistică care ține loc, la astfel de personaje, de – „pe vremea lui Ceașcă era mai bine!”.

Pe 24 ianuarie 2016, Hurduzeu anunța că a fost ales „vicepreședinte PRU pentru românii de pretutindeni”.

În decembrie 2013, stârnit de explorările Chevron pentru gaze de șist din România, într-un comentariu referitor la protestele de la Pungești (vezi și Implicarea Rusiei în protestele de la Pungești), Ovidiu Hurduzeu cerea nici mai mult, nici mai puțin decât „IMEDIAT ieșirea României din UE și NATO” și „declararea statului de neutralitate al țării, [lucru care] ar paraliza Europa și le-ar tremura chiloții la toți politrucii de la Bruxelles”. (Observați gramatica lui Hurduzeu, îmi amintește de un alt prorus semiagramat recomandat drept „gânditor”)

Motivul?

Cât despre Vladimir Putin, în februarie 2014, cel ce în ianuarie 2016 ne anunța că e vicepreședinte PRU, spunea:

Înafara Vocii Rusiei și a lui Sputnik, un alt site rusesc pe care e promovat Bogdan Diaconu este katehon.com:

Alături de Diaconu, personaje de vază pe Katehon sunt Dan Puric și vicepreședintele PRU:

https://katehon.com/article/distributist-economy-orthodox-countries

Katehon.com îl are ca președinte pe oligarhul rus Konstantin Malofeev (finantator al teroriștilor pro-ruși din estul Ucrainei si al grupurilor pro-ruse din Occident).

Din echipa Katehon.com fac parte:

– Sergei Glaziev, consultant al lui Vladimir Putin și co-fondator al partidului Rodina, alături de Dmitri Rogozin;
– Leonid Reshetnikov, fost locotenent SVR și președintele Institutului Rus pentru Studii Strategice (RISI), care îl consiliază pe același Vladimir Putin;
– Alexandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin și individul alături de care Dan Puric vrea o „antantă creștină”, altfel adept al stalinismului, nazismului și anti-ortodoxiei (în cuvintele lui – detalii)
– și alții.

Toti pe Katehon este martirizat Mateuzs Piskorski:

https://katehon.com/news/mr-piskorski-polish-zmiana-change-arrested-arrested-spying-foreign-state

Mai multe detalii despre Dan Puric și Katehon aveți aici. 

Dar despre Marian Munteanu, într-un episod viitor.

UPDATE (25 august 2016)

Mirel Palada, fost consilier al lui Victor Ponta:

Cu bucurie vă anunț că, începînd de azi, am acceptat propunerea de a fi director de comunicare și purtător de cuvînt al Partidului România Unită.
Sînt mîndru că sînt român. Sînt onorat că îmi pot pune experiența profesională la dispoziția unui partid tînăr, de viitor.
Îmi doresc o Românie puternică, sprijinită de capital românesc puternic. Cred cu tărie în soarta europeană a României, dar îmi doresc ca asta să nu ducă la o nivelare culturală care să ne șteargă specificul limbii și istoriei și obiceiurilor.
Și mai ales și mai ales, într-o Europă puternică, îmi doresc ca România să fie apărată de tendințele neo-colonialiste mascate în ideologie neo-liberală.
Cred cu tărie că e vremea ca în politica românească să existe un curent naționalist sănătos, decent, nu isteric, nu izolaționist, ci de echilibru valoric, la fel cum și alte partide își poartă cu mîndrie sintagma de “Național” în denumire.
Să fie într-un ceas bun!
PS: În bună tradiție instituțională legitimată de însuși Președintele României, Klaus Johannis, permiteți-mi ca, după iureșul provocat de acest anunț, de sîmbătă încolo să îmi încep activitatea cu o scurtă vacanță de recuperare. Cum ar zice sindicaliștii din anii 80: am biletele deja cumpărate prin ONT ????