Ca să auzi că pandemia este „un steag fals inventat să îngenuncheze omenirea”, că alte steaguri false – adică dușmani închipuiți pentru a supune oamenii, mă-nțelegi – au fost „Afganistan, Irak și Iran” (perfizii americani), că scopul pandemiei este controlul total al omenirii prin vibrațiile 5G și apoi prin vaccinarea obligatorie, că Ceaușescu a fost omorât pentru că și-a plătit datoriile, că mallurile, supermarketurile, iPhone-urile nu fac altceva decât să adauge profit la oculta mondială, nu trebuie să nimerești un taximetrist care le știe pe toate. Poți afla lucrurile astea de la unul Călin Georgescu, eterna propunere de rezervă pentru premier, pe care după ce-l asculți, ți se cam face dor de Dăncilă.

Georgescu este un gâgă cu pretenții de guru căci are un talent să-și lăbărțeze discursul cu bazaconii spuse solemn: omenirea a căzut într-un relativism moral…. românii n-au plecat de bine din țară…. fericirea este în interiorul nostru, nu în exterior… totul în această lume înseamnă energie, informație, vibrație și frecvență – aici omul continuă să vorbească, dar tu l-ai pierdut pentru că mai procesezi înșiruirea asta.
Ca tot gurul, se trezește vorbind alandala, de zici că l-a extras din realitate doamna Mescalină: În România, ne vindem unii pe alții, violențele sunt de nedescris… România este țărm la două mări, Neagră și Caspică (!??) etc.

De ani de zile, cu complicitatea băieților cu treabă prin presă, acest personaj lucrează la gonflarea propiei imagini, complet deposedat de simțul ridicolului: el i-a cunoscut pe cei mai puternici din lumea asta, el vorbește frecvent cu multe personalități, el are influențe ș.a.

Dar dincolo de rolul de guru, îi intuiești ușor fanteziile antioccidentale: „E fundamental greșită abordarea iubim America și urâm Rusia pentru că diplomaţia mare înseamnă să te ai bine cu toată lumea”.
O dată n-a spus și el, în ditamai interviul de o oră jumate despre pandemie că China ar fi sursa problemei. Nu. Singurele vinovate de această criză și de toate prin care a trecut omenirea sunt marile corporații și băncile.

Şi tot el: „Țările se supun prin sabie sau prin împrumut”. Aici parcă e personalul jucat de Rebengiuc în Balanța lui Pintilie: „Ordinarii de americani vor să supună lumea cu ajutorul dolarilor şi al dobânzilor.” La Georgescu, în rolul americanilor e UE, care, explică el, pompează acum bani în țările cele mai lovite de pandemie ca să le ia la schimb libertatea. Țintele, mai zice, sunt state din Africa (!) și țările din Est, inclusiv România.
Băiatul care îi ia interviu nu îi spune că de fapt miliardele acestea vin după lungi discuții despre coronabonduri, datorii la comun și altele, discuții în care în țările cu disciplină financiară – cuceritorii, cum le-ar zice Georgescu – s-au împotrivit, iar în principal Spania și Italia – adică îndatorații care-și pierd libertatea, cum ar veni – s-au tăvălit șantajând subtil UE că se va rupe dacă nu le dă bani.

Istoria națională este tema la care își dau de obicei măsura neroziei mințile care știu toate dedesubturile lumii ăsteia. Valabil și pentru Georgescu care se strecoară umil în panteonul învățat din cărțile comuniste de istorie: Mă asimilez (??) lui Horea, Tudor Vladimirescu, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, mareșalului Antonescu – toți au fost niște eroi!… Probabil că istoriile și documentele cu evrei și țigani omorâți din ordinul eroului Antonescu or fi tot invenții ale ocultei mondiale.
Şi tocmai pentru că se identifică cu acești eroi, spune că ar accepta postul de prim-ministru al României. Pentru el, nu vrea nimic căci are tot ce-i trebuie. Ar „răspunde prezent” doar din dragoste pentru acest popor. N-a spus dacă tot din dragoste de popor ar accepta și alte funcții mai puțin importante, cum ar fi cea de secretar de stat, de director sau de conţopist prin vreun minister.

Așa stând lucrurile cu omul, inevitabil găsești la gura lui și toată retorica vadimist-ceaușistă: o ţine langa cu trădarea de țară, zice de intelectualii care s-au vândut, politicienii care doar primesc ordine de la străinii care vor să facă din noi o colonie, iar România, evident, nu mai este o națiune, ci o sursă de sclavi pentru țări mai bogate.

Iar dacă tot nu ești sigur de ce-i poate pielea lui Georgescu, ascultă-l vorbind despre modelul economic pe care-l vrea pentru România, diferit, spune el, de tot ce a funcționat pe glob în ultimul secol! Scopul afacerilor, spune insul, nu trebuie să fie profitul, ci binele comun, iar resursele naturale, utilitățile și „moneda națională” (?!) trebuie naționalizate. Aici pare că a tras cu ochiul la modelul de mare succes al lui Chavez și Maduro.

Georgescu este practic varianta cu guler alb a lui „ăştia n-apucă să văruiască cât a construit Ceauşescu”. Îi apreciază pe Ceaşcă și pe Antonescu, n-are o părere proastă despre comunism (România putea pe atunci să-şi producă tot ce avea nevoie, spune el în alt interviu, bine că românii se băteau şi pe hârtie igienică), gândeşte în scheme simple, e lipsit de dubii, aruncă în discuție fapte care se bat cap în cap – ba toată omenirea e îngenuncheată, ba unele țări vor să le supună pe altele – și livrează conspirații așa cum alții respiră.

Omul este un impostor și un bufon narcisist, cu un discurs razna, dar pare personaj de care să se agațe și din care să facă vârf de lance toate goarnele și toți idioții utili Kremlinului, deocamdată împrăștiați prin găști, cuiburi și organizații tovărășești. De altel, chiar Puric îl consideră premierul ideal. La fel ar spune şi Sputnik şi restul armatei roşii de goarne mediatice.