Vă prezentăm un interviu Front Page Magazine realizat de Jamie Glazov cu Pavel Stroilov, exilat rus la Londra, editorul şi traducătorul cărţii lui Alexander Litvinenko, “Acuzaţii“.

FP: Pavel Stroilov, bine aţi venit la Frontpage Interview!

Stroilov: Sînt foarte onorat, deşi aş prefera foarte mult să îl văd aici, în locul meu, pe autorul cărţii, Alexander Litvinenko. El nu mai poate vorbi, deci trista noastră datorie e să jucăm postmortem rolul purtătorilor lui de cuvînt.

Cînd Alexander era încă în viaţă a făcut o serie de afirmaţii foarte importante. Oribila lui moarte dovedeşte că afirmaţiile trebuiesc luate foarte în serios şi analizate cu atenţie.

FP: Gîndurile şi rugăciunile noastre sînt cu Alexander şi familia lui. Deşi e foarte puţin probabil, sperăm că cei ce l-au ucis vor fi aduşi în faţa justiţiei.

Să începem discuţia cu legăturile FSB (serviciul secret al Federaţiei Ruse, succesorul KGB n.t.) cu Al-Qaeda.

Stroilov: Alexander a dezvăluit în articolele şi interviurile sale, incluse în cartea sa, “Acuzaţii”, că cel puţin doi terorişti importanţi ai Al Qaeda sînt agenţi secreţi ai FSB – unul dintre ei, Aiman al Zawahiri, este mîna dreaptă a lui Osama bin Laden.

În timp ce era liderul organizaţiei teroriste Jihadul Islamic Egiptean, al Zawahiri era pe o listă internaţională a celor mai căutaţi terorişti, de mult ani. În 1997 şi-a facut apariţia pe neaşteptate în Rusia, unde a urmat un curs special de antrenament la o bază secretă a FSB din Dagestan. Apoi, a mers în Afganistan şi a intrat în Al-Qaeda ca mîna dreaptă a lui bin Laden. Între timp, ofiţerii FSB care l-au supravegheat în Dagestan au fost promovaţi şi transferaţi la Moscova. De la ei a aflat Alexander de al Zawahiri.

Asta şi alte informaţii despre despre implicarea FSB-ului în terorismul internaţional, dezvăluite de Alxander, au implicaţii extraordinare. Contrar părerii multora din SUA, Rusia este orice dar nu un aliat de încredere în “războiul contra terorii.” Kremlinul joacă un rol dublu perfid: în timp ce beneficiază de susţinerea Vestului ca aliat, sprijină şi manipulează în secret Al Qaeda prin agenţi de influenţă ai FSB.

După cum a scris Alexander: “Este posibil să distrugi întregul terorism internaţional mîine, în acelaşi timp cu Mafia Rusă. Tot ce trebuie să faci e să desfiinţezi serviciile secrete ruse.

FP: Să nu ne grăbim. Alexander spune că “Este posibil să distrugi tot terorismul internaţional mîine, la fel şi mafia rusă. Tot ce trebuie să faci e să desfiinţezi serviciile secrete ruseşti.” Am înţeles ce vrea să spună. FSB face multe lucruri pentru a susţine islamo-fascismul, iar implicarea FSB-ului este semnificativă, periculoasă şi condamnabilă — trebuie să fim conştienţi de asta. Dar să susţinem că ameninţarea islamului radical pentru occident s-ar disipa dacă serviciile secrete ruseşti ar fi distruse este puţin exagerat, nu credeţi? Alexander argumentează folosing hiperbola, corect?

Stroilov: Da, într-un fel asta face. Nu cred că terorismul ar dispărea imediat dacă închidem Kremlinul şi Lubyanka. Totuşi, asta va aduce mai multe daune teroriştilor decît orice s-a făcut pînă acum, iar asta va deschide drumul spre victoria finală.

Întradevăr, această strategie ar fi mult mai eficientă decît să restricţionăm accesul inamicului la provizii, pentru că războiul împotriva terorismului ţine în primul rînd de spionaj: cel mai groaznic terorist este absolut neajutorat fără secrete. Răstunarea regimului KGB din Rusia va implica investigarea crimelor acestuia, iar asta ne va da acces la informaţii despre reţelele de teroris internaţional, informaţie pe care nu am fi putut-o obţine din altă parte. Litvinenko, un ofiţer al FSB care nici măcar nu era implicat în supravegherea teroriştilor internaţionali, a obţinut şi dezvăluit informaţii de importanţă crucială despre conducătorii Al Qaeda. Vă puteţi imagina cîtă informaţie am obţine dacă i-am putea interoga pe cei direct responsabili şi dacă am putea cerceta arhivele secrete? Dacă, după cum scrie Alexander, “Kremlinul este centrul terorismului internaţional”, preluarea controlului asupra Kremlinului ar fi echivalentă cu capturarea cartierului central al duşmanului. Aţi ştii totul: nume, structura de conducere, canalele de comunicare, liniile de aprovizionare, ascunzătorile, etc, etc.

Pe de altă parte, închipuiţi-vă ce s-ar putea întîmpla dacă adevărul despre implicarea Moscovei în organizaţii ca Al Qaeda este făcut public. Nu doar occidentul crede că prin “cîştigarea simpatiei” musulmanior, îi putem atrage de partea noastră şi că asta e cheia victoriei în “războiul împotriva terorii”. Mă îndoiesc foarte mult că dezvăluirile privind relaţiile apropiate dintre liderii Al Qaeda şi Moscova ar spori popularitatea cauzei islamice. În loc să fie “leii lui Allah”, după cum îşi spun chiar ei, ar fi expuşi ca molii ale lui Putin. După asta, cei ce se aruncă în aer se vor gîndi de două ori înaintea ascultării ordinului. Să te gîndeşti de două ori nu este tocmai bine în meseria de terorist sinucigaş.

Dacă luăm în serios acest războiul global, să încercăm să gîndim strategic. Cea mai importantă ţintă din punct de vedere strategic în acest război este Kremlinul. Asta nu e doar cea mai bună metodă de a ieşi învingători, dar, după părerea mea, este singura metodă. Parafrazîndu-l pe Alexander, putem spune că este imposibil să distrugem terorismul internaţional în următorul secol dacă nu desfiinţăm înainte serviciul secret rusesc.

FP: Serviciile secrete ruseşti susţin terorismul internaţional. Dar terorismul islamic vizează şi Rusia – şi a lovit Rusia. Ce putem înţeleg din asta?

Stroilov: Nu este prima dată cînd poporul rus şi serviciile secrete se află în tabere diferite. De fapt, Rusia este locul unde implicarea FSB-ului în terorism, islamist sau de orice alt fel, este cea mai evidentă. Incidentul “Nord-Ost” este doar un exemplu, şi nu cel mai proeminent. În 1999 FSB a aruncat în aer patru blocuri de apartamente din Rusia, iar apoi au fost prinşi încercînd să arunce un al cincilea. Mai tîtziu au anunţat că bomba era falsă (experţii credeau că zahărul era o substanţă explozivă), iar întreaga operaţie era un exerciţiu. Înainte, la mijlocul anilor ’90, un ofiţer FSB a murit încercînd să arunce în aer un pod de cale ferată, iar altul a fost judecat şi condamnat de pentru că a aruncat în aer un autobuz în Moscova.

Alexander Litvinenko era foarte cunoscut în primul rînd datorită investigaţiilor lui privind terorismul FSB în Rusia, în special explozia blocurilor de apartamente din 1999. O mare parte a cărţii sale, “Acuzaţii”, este despre acest incident, iar mai multe detalii puteţi găsi în “Aruncînd Rusia în aer. Teroare din interior“, de Litvinenko şi Yuri Felshtinsky.

FSB este în război cu cetăţenii ruşi, iar asta e mai mult decît o metaforă. Ei apelează la orice fel de metode în acest război. Au creat ameninţarea teroristă în Rusia iar apoi ne-au “apărat” de ea – în schimb, ne-au cerut obedienţă.

FB: Vorbeşte-ne despre Prim Ministrul Italiei, Romano Prodi (de asemenea, fost Preşedinte al Comisiei Europene) şi relaţiile sale cu KGB-ul.

Stroilov: Romano Prodi a fost descris lui Alexander de un coleg, înalt oficial KGB/FSB decorat cu trei stele, Generalul Trofimov, drept “omul nostru în Italia.” I-a spus lui Alexander că Prodi a “colaborat cu KGB-ul” şi a “îndeplinit misiuni pentru KGB”. Mai mult de atît! După 1996, FSB a reluat legăturile cu vechii agenţi de influenţă trimişi de KGB în occident, motiv pentru care Gen. Trofimov şi Alexander credeau că Prodi ar putea fi încă periculos.

În februarie 2006, Alexander a fost intervievat în legătură asta de Mario Scaramella, un consultant al Comisiei Guzzanti din Parlamentul Italiei ce investighează activităţile KGB din Italia. Înregistrarea video a interviului a fost ţinută secretă la acea vreme spre a fi folosită doar în investigaţii parlamentare din spatele uşilor închise. (După moartea lui Alexander înregistrarea a fost făcută publică, iar transcrierea a fost inclusă în “Acuzaţii”.)

Totuşi, cu două luni mai tîrziu, Alexander l-a încurajat pe Gerard Batten, membru din Londra al Parlamentului European, să facă publice acuzaţiile lui împotriva lui Prodi. Gerard a făcut asta pe 3 aprilie 2006 într-un discurs din Parlamentul European. Parlamentul a refuzat să investigheze problema, aşa cum a inistat Gerard; Prodi nu a comentat niciodată despre asta cît timp Alexander era în viaţă. Totuşi, la 8 zile după moartea lui Litvinenko, ziarele italiene de stînga au “dezvăluit” cum senatorii Guzzanti şi Scaramella “plănuiau” să îl discrediteze pe Prodi pretinzînd că a avut legături cu KGB-ul. Prodi însuşi, într-o ieşire furioasă prefăcută şi cam nereuşită, a anunţat că îşi va anunţa avocatul şi va acţiona în instanţă în legătură cu acuzaţiile. Ulterior nu a mai făcut nimic.

Mario Scaramella a fost arestat imediat ce s-a întors în Italia de Crăciun în acelaşi an. Se află încă în închisoare fără să fi fost judecat şi ar putea rămîne acolo pentru tot restul vieţii. Asta din cauză că sistemul legal italian permite procuraturii să îl ţină în închisoare timp de 3 luni pe anumite acuzaţii, apoi acuzaţiile sînt retrase şi sînt prezentate unele noi, după care este ţinut în inchisoare alte 3 luni. Asta durează deja de un an (la data interviului, iunie 2008 n.t.), totul pe fondul propagandei continue împotriva lui Scaramella. Întradevăr, este unul dintre primii deţinuţi politici ai Gulagului emergent din EUSSR.

FP: Ne poţi vorbi puţin despre deţinuţii politici din Rusia zilelor noastre?

Stroilov: Există zeci. Asta ştim cu siguranţă, cu toate că nu există o listă comun acceptată, de vreme ce diferite organizaţii pentru drepturile omului au creiterii diferite de diferenţiere între deţinuţii politici şi alte victime ale coruptului sistem rusesc de “justiţie”.

Cu toate astea, cel puţin un articol din Codul Penal, introdus cînd Putin era la conducere, este folosit pentru a persecuta disidenţii: “instigare la extremism”. Boris Stomakhin, un jurnalist ce edita un mic newsletter online, este acum închis pentru scrierile lui critice, scrieri pentru care a fost acuzat de acea presupusă “crimă”. Încercînd să scape de agenţii FSB ce veniseră să îl aresteze, Stomakhin a sărit de la fereastră şi şi-a rupt coloana vertevrală şi un picior. Fiind practic handicapat, îi este acum refuzat un tratament decent în condiţiile aspre ale ceea ce noi numim PutLAG.

Alţii s-au apropiat periculos mult de cele mai ascunse secrete ale Kremlinului. Astfel, Colonelul Yevgeny Taratorin, un detectiv din poliţie, a fost închis în urma unui scandal notoriu de corupţie. Totuşi, Alexander Litvinenko susţine că acuzaţiile de corupţie împotriva lui Taratorin sînt fictive, iar motivele reale ale încarcerării lui au fost investigaţiile făcute de acesta în cazul luările de ostateci din 2002 de la teatrul “Nord-Ost”. Aparent, Taratorin a ajuns prea aproape de punctul dezvăluirii rolului jucat de FSB în acea crimă.

Apoi mai sînt peste o duzină de deţinuţi politici persecutaţi ca urmare a cunoscutului caz YOKUS, din cauza asocierii lor cu incontrolabila, la acea vreme, companie petrolieră. Mai există un număr de academicieni, cum sînt Igor Sutyagin şi Valentin Danilov, închişi în timpul campaniei maniacale a lui Putin împotriva spionilor din cauza colaborării lor cu colegi străini.

Apoi sînt cei de etnice cecenă, ca Zara Murtazaliyeva sau Zaurbek Talkhigov, care au fost catalogaţie drept “terorişti” şi închişi din cauza originii lor cecene.

Pe lîngă asta, există sute, dacă nu mii de prizonieri de război ceceni şi civili capturaţi în Caucazul de Nord şi ţinuţi acolo în aşa nimitele tabere de filare. Despre ei, ştim foarte puţine sau deloc. Este de asemenea posibil să existe mulţi deţinuţi politici despre care nu ştim nimic.

FB: Rolul jucat de FSB în luările de ostateci de la teatrul “Nord-Ost”? La ce te referi mai exact şi ce vrea de fapt FSB să ascundă?

Stroilov: Editorul cărţii ar dori probabil să vă răspund recomandîndu-vă să citiţi Capitolul 2 din “Acuzaţii”, dar vă voi povesti pe scurt despre ce e vorba. Cel puţin doi dintre teroriştii de la “Nord-Ost” au fost agenţi provocatori, ambii supravieţuind miraculos asaltului de pe clădire.

Unul dintre ei, Khanpasha Terkibayev, şi-a făcut apariţia în mod miraculos cîteva luni mai tîrziu, la Strasbourg, însoţind delegaţia rusească la Consiliul Europei. Acolo a fost recunoscut şi Anna Politkovskaya i-a luat un interviu în care a recunoscut că a fost în teatru în timpul asaltului. Procurorii ruşi nu s-au arătat interesaţi, dar din cauză că la “Nord-Ost” a fost ucis un cetăţean american, FBI-ul a făcut investigaţii. FBI a declarat că doreşte să îl interogheze pe Terkibayev, dar cîteva zile mai tîrziu acesta a murit într-un accident de maşină în Cecenia.

Aparent, Terkibayev a fost cel ce a furnizat răpitorilor, în Moscova, toată logistica necesară. Dacă nu ar fi fost el capturarea teatrului nu ar fi fost posibilă.

Un alt agent provocator, Abubakar, a fost indentificat de Mikhail Trepashkin. Cu mulţi ani în urmă, ca detectiv al FSB, Trepashkin l-a investigat pe Abubakar ce era gangster şi traficant de arme – şi a descoperit că Abubakar beneficia de protecţia FSB-ului. Mai multe detalii ale acestei poveşti se află în carte. Ba mai mult, Trepashkin însuşi a fost eliberat din PutLAG acum cîteva săptămîni, deci îl puteţi întreba pe el.

Cît despre colonelul Taratorin, din cîte am înteles a încercat să prindă urma explozibilului, iar urmele l-au ajutat să înţeleagă prea multe despre implicarea FSB-ului.

FB: Ce părere ai despre situaţia din Cecenia?

Stroilov: La fel ca Alexander, abordez situaţia din Republica Cecenă, Ichkeria, din punct de vedere strict legal. Rusia a recunoscut Cecenia ca stat independent în Tratatul de Pace din 1997. Invazia ulterioară şi prezenta ocupaţiei ruseaseşti sînt complet ilegale. Singurul guvern legitim al Ceceniei este cel susţinut de ultimul său parlament ales în mod democratic, adică guvernul în exil condus de Ahmed Zakayev. Întradevăr, nici una dintre acele “alegeri” şi “referendumuri” organizate de Rusia în Cecenia după invazia din 1999 nu a fost recunoscută de observatorii independenţi. Nu sînt posibile alegeri corecte sub un regim de ocupaţie militară.

Un alt fapt pe care e important să îl înţelegem este că războiul e departe de a se fi terminat. Propaganda Kremilinului, care vorbeşte despre prosperitatea şi pacea ce vin în sfîrşit în Cecenia sub excelentul regim de ocupaţie, este la fel de falsă ca prezenţa la vot de 100% la ultimele alegeri şi susţinerea electoratului pentru regimul lui Putin în proporţie de 99%. În realitate, războiul şi genocidul continuă; oameni din ambele tabere sînt ucişi în fiecare zi. Mai mult, războiul s-a extins acum în tot Nodrul Caucazului.

Cartea lui Alexander e în egală măsură despre Cecenia şi despre Rusia. Dezvăluie foarte multe informaţii despre tacticile murdare pe care FSB le foloseşte în acest război: de la terorism, la agenţi provocatori, la zachistkas (operaţiuni de ştergere a urmelor n.t.) şi bande de asasini.

FP: Cine l-a ucis pe Alexander Litvinenko? Cum au făcut-o mai exact şi de ce?

Stroilov: Pe patul de moarte, Alexander a spus că Vladimir Putin e cel care l-a ucis. Mai mult de atît, cum este dezvăluit în ultimul capitol din “Acuzaţii”, Putin încerca să îl elimine de ani de zile.

În iulie 2006, uciderea extra-judiciară a oamenilor ca Alexander era politica oficială a regimului rusesc. A fost adoptată o lege ce permite preşedintelui să folosească forţele speciale ruseşti pentru a-şi asasina inamicii din întreaga lume – şi cu siguranţă numele lui Alexander era printre primele pe listă. După cum Alexander însuşi a delcarat profetic într-un interviu dat la Radio Libery: “Dacă mă ascultă acum, vreau să ştie: Nu angajez garde de corp, nu mă ascund niciodată. Îmi duc viaţa la vedere, toţi jurnaliştii ştiu unde mă pot găsi. Deci domnilor, dacă veniţi în Marea Britanie să mă ucideţi, va trebui să o faceţi la lumina zilei.”

Dar cea mai importantă dovadă împotriva lui Putin este otrava, Polonium-210, o substanţă foarte rară care trimite în mod precis la Rusia. Întradevăr, urmele a dus la o facilitate nucleară ultra-secretă controlată de stat. Folosirea Poloniumului poate fi autorizată doar de la nivel foarte înalt. Bineînţeles, Putin şi complicii lui nu se aşteptau ca otrava să fie depistată. Acesta e motivul pentru care, imediat după moartea lui Alexander, Putin s-a dat de gol în public susţinînd că nu există dovezi care susţin impoteza unei moarţi violente.

Crima a fost săvîrşită de o echipă formată din cel puţin trei persoane: Andrei Lugovoi, Dmitry Kovtun şi cineva care a folosit mai multe nume false şi a cărui identitate reală nu e cunoscută. Aparent, Kovtun a fost responsabilul cu transportul Poloniumului, Lugovoi – cu abordarea victimei, pe care o cunoştea personal, iar cel de-al treilea a pus otrava în ceaşca lui Alexander.

Putin, probabil avea şi alte motive să îl ucidă pe Alexander, dar cel mai evident este acesta. Litvinenko ştia prea multe şi mai mult, a încercat să facă public prea multe din ce ştia. Dacă pretinzi că eşti un curajos luptător împotriva terorismului şi există un om care ştie şi vorbeşte despre legăturile ascunse pe care le ai cu Al Qaeda, ce altceva poţi face? Iar chestiunea cu Al Qaeda este doar unul dintre secretele pe care Alexander le cunoştea şi le-a dezvălui.

FP: Ce interes are Putin să ajute Al Qaeda şi alte grupări jihadiste teroriste?

Stroilov: Pentru a crea dezechilibre, în lume în general şi în Orientul Mijlociu în special. Cea mai evidentă consecinţă este preţul foarte ridicat al petrolului care este sursa de bogăţie a huntei KGB, dar şi salvarea regimului lor.

În afară de interesele economice, este o strategie similară cu cea folosită împotriva cetăţenilor ruşi. Trebuie să rămînem uniţi în faţa gravei ameninţări teroriste, corect? Nu este momentul să îi reproşăm lui Putin diferitele crime, torturi, deţinuţii politici sau genocidul, corect? Trebuie să fim realişti: nu ne putem permite un nou Război Rece împotriva Rusiei într-o situaţie ca aceasta, nu-i aşa?

Asta e reacţia pe care o vrea de la voi, şi în mod regretabil, a avut succes.

FP: Ce sfat aţi oferi SUA şi Occidentului în general pentru metoda corectă de abordare a lui Putin?

Stroilov: Nu are sens să ne întrebăm dacă Al Doilea Război Rece este bun sau rău pentru noi, pentru că a început deja. Ar trebui să ne întrebăm cum putem cîştiga cît mai repede şi cît mai puţin dureros.

În opinia mea, ar fi înţelept să se stabilească următoarele obiective imediate în strategia voastră faţă de Putin (succesorii lui):

• 1. Izolare totală: să fie scos din G7, din Consiliul Europei, din World Trade Organization şi de oriunde altundeva l-aţi făcut membru sau observator. În mod ciudat, sînt foarte sensibili la acest gen de lucruri. Reduceţi numărul şi nivelul vizitelor cu oficialii ruşi, începînd de la sumituri şi întrevederi ministeriale. Oamenii KGB-ului nu văd aceste întruniri aşa cum o faceţi voi: pentru ei fiecare întrevedere este o etapă în procesul de recrutare. Nu pot fi partenerii voştri, pot fi doar ofiţeri ce trebuiesc supravegheaţi.

• 2. Sprijiniţi pe toţi cei care se luptă deja cu ei, de la opoziţie democratică în interiorul Rusiei, la ţările învecinate, cum ar fi Georgia şi statele Europei de Est care rezistă la presiunilor Kremlinului.Cred că este timpul să stabiliţi contacte, într-o formă potrivită, cu guvernul din exil al Ceceniei. Nu cred că urmăriţi politica cecenă îndeajuns de atent, astfel, probabil că cititorii voştri nu sînt la curent de recenta criză în care fundamentaliştii islamici au încercat fără succes să preia controlul conducerii miscării de rezistenţă. În schimb, rezultatul a fost formarea guvernului lui Ahmed Zakayev, care e pro-democratic, pro-indenpendenţă, şi s-a disociat în mod explicit de aşa numitul jihadism. Occidentul cu greu va găsi un partener mai bun în lumea musulmană.Dacă îl sprijiniţi pe Zakayev, asta va fi o lovitură foarte puternică dată Kremlinului. În situaţia în care Putin sprijină pe ascuns Al Qaeda, ce puteţi face mai bun decît să vă demonstraţi solidaritatea cu cei mai mari duşmani ai lui, pe care îi calomniază numindu-i terorişti, pe cei care sînt o mică naţiune ce suferă datorită genocidului FSB-ului, şi care respectă regulile războiului chiar şi în cele mai disperate situaţii?Pe lîngă asta, dacă susţineţi o ţară islamică ce este în război cu tirania de la Kremlin, asta v-ar putea cîştiga “simpatia musulmanilor” din alte părţi.

• 3. Faceţi tot ce puteţi pentru a scade preţul petrolului. Convingeţi saudiţii, dezvoltaţi-vă propria producţie de petrol, faceţi tot ce puteţi. Fiecare dolar pentru un baril de petrol în minus este o lovitură pentru regimul KGB, şi probabil multe vieţi salvate.

FP: Care sînt gîndurile tale despre TIME care l-a numit pe Putin persoana anului?

Stroilov: Bună treabă! Au găsit un succesor demn de Hitler, Stalin şi Khomeini.

FP: Eşti optimist sau pesimist în ce priveşte viitorul Rusiei în general?

Stroilov: Optimist (deşi nu îmi place acest cuvînt). Regimul Putin-Medvedev e terminat şi orice îl va înlocui nu poate fi mai rău. Chiar dacă ţara se va dezintegra în zeci de mici state, cum este foarte posibil să se întîmple, în multe dintre ele situaţia va fi cu siguranţă mai bună ca în prezent.

Dar bineînţeles, este foarte important să faceţi tot ce e posibil pentru a ajuta opoziţia democratică să se dezvolte în Rusia, pentru a exista o forţă capabilă să asigure stabilitatea după prăbuşirea KGB-ului.

FP: Pavel Stroilov, îţi mulţumim că ai luat parte la Frontpage Interview.

Stroilov: Mulţumesc.

—————————————————————————————————————————————————————————

Pentru mai multe detalii, un documentar foarte interesant din 2007 despre multe din întămplările şi oamenii descrişi de Pavel Stroilov în interviul de mai sus. Apar Alexander Litvinenko, Prim Ministrul în exil al Ceceniei, Ahmed Zakayev, jurnalista Anna Politkovskaya, ucisă şi ea de regimul Putin, în 2006, Vladimir Bukovsky şi tatăl lui Alexander, Walter Litvinenko.

• Pavel Stroilov – Dizidentul rus care a copiat arhiva Fundatiei Gorbaciov: Mitterand si Gorbaciov voiau Uniunea Socialista Europeana, Thatcher s-a opus unificarii Germaniei
• Istorie ignorată