Ziua de 9 decembrie a arătat în primul rând că în România ura este o armă electorală de temut în mâinile unei stângi al cărui liant de bază este dorința de revanșă pentru infringerile din trecut, ceea ce s-a tradus în mesaje fără echivoc în care USL a promis distrugerea PDL-ului și eliminarea politică a președintelui Traian Băsescu.

A doua caracteristică a alegerilor din decembrie constă în demonstrația că un dezastru politic la urne este rezultatul unui proces de durată, care putea fi contracarat prin comportamentul reprezentanților dreptei exprimat printr-un discurs constant sincer, articulat și fluid. Timp și oportunități au fost pentru a demonta minciunile liderilor USL, numai că din slăbiciune și din lașitate nu s-a putut și/sau nu s-a vrut acest lucru.

Nu poți să fii credibil când ani de zile majoritatea celor aflați pe listele de aleși a PDL a demonstrat un comportament de asistat social cu documente false. Când vrei să obții calitatea de parlamentar așteptând să vină omul providențial, fie el chiar și Traian Băsescu, ca să te ia în spate, să te care, să vorbească pentru tine și să îți netezească drumul nu diferi prea mult de individul care și-a plătit cu o găină sau o sută de lei un certificat medical pentru un ajutor social de la primărie.

Parlamentul României va arăta peste câteva zile ca un Mega-Parlament FSN-ist cu 588 de locuri, în care USL-ul singur are cam același număr de aleși apropiat de numărul legal al posturilor, adică 452, la care am adăuga 18 locuri, numărul alocat prin lege minorităților naționale, altele decât cea maghiară. Cu reprezentanți aleși nu din primul tur, ci prin redistribuire, Alianța România Dreaptă va fi în mijlocul unui parlament numeros și ostil, în care va fi atacată de puterea USL-așă și de populiștii lui Dan Diaconescu.

USL-ul se află la 4 milioane și trei sute de mii de votanți față de cele 7 milioane și jumătate cu care s-a lăudat la referendum, încă o dovadă că mașinăria social-liberală a furat grosolan la urne în ziua de 29 iulie. Această realitate trebuie să constituie pentru ARD un îndemn la unitate și la combativitate, însă unitatea ARD nu poate fi înțeleasă nicicând ca o înțelegere față de modul de gândire care a condus la militarea în luna de campanie electorală pentru o alianță cu pseudo-dreapta PNL-istă.

Mesajul care s-a transmis militanților dreptei a fost că e mai bine să supui ARD acestui partid toxic stângist pentru a sparge unitatea USL-așilor, flagrantă contradicție cu realitatea care arată că tocmai PNL-ul este motorul demolării statului de drept și a alianțelor cu Occidentul. Compromisul este o pantă lunecoasă și periculoasă pentru cel care se apleacă dincolo de centrul sau de greutate și neînțelegerea acestui fapt simplu dăunează unei acțiuni de ansamblu.

Un mare partid nu renunță la culoarea și guvernarea care l-a consacrat numai ca să închidă gura detractorilor anti-portocalii, ci își concentrează acțiunea pentru convingerea și cooptarea forțelor creatoare, vii și productive ale națiunii. În loc să pescuiești sindicaliști și traseiști dubioși, mai bine îți crești și investești în tineri care au convingeri ferme de dreapta, democratice, și îi alături unor oameni care și-au arătat valoarea în domeniul lor de activitate. Dreapta se bazează pe merit și nu pe racolări dubioase, iar păstrarea politicienilor cu probleme pe care i-a eliminat comisia de integritate este similară cu orbirea de care s-a dat dovadă când PDL i-a acordat ani de zile imunitate lui Monica Iacob-Ridzi.

Stânga USL-așă este mai puternică acum decât a fost FSN-ul în 1990 deoarece partidele componente sunt atașate acțiunii politice nu numai printr-o victorie electorală asupra unui dușman care părea că e căzut la pământ, ci și pentru că sunt coautoare ale unei lovituri de stat pentru care vor trebui să răspundă cândva. Față de aceste fapte izvorâte din solidarizarea în rău nu există liste parțiale de imunități. USL-ul reprezintă o putere dură, cinică și tenace și nu se va da îndărăt de la nimic pentru a-și atinge scopurile.

USL este extrem de vulnerabil la capitolul program de guvernare, conducătorii socialiști fiind incapabili să prezinte un plan de măsuri pentru a face față provocărilor majore ale anilor care vor veni. Au risipit toate rezervele pe care le-au găsit în visteria țării și nu sunt capabili de a tura economia decât în sistemul pe care-l înțeleg din punct de vedere politic, adică prin comenzi de stat susținute de fonduri europene, opțiune mediocră și clar insuficientă. Accesul investitorilor pentru dezvoltarea unor noi activități va trebui să aștepte vremuri mai bune în contextul unei crize prelungite în zona euro și mai ales în climatul de aversiune a majorității față de capitalism și față de occidentali.

Simbolistica USL este concentrată în acțiunea sa de distrugere a instituțiilor de stat, în jurul numelui lui Gigi Becali, a lui Ion Stan și Dan Voiculescu în timp ce simbolistica ARD se află totuși în jurul acțiunii anticorupție și a valorilor occidentale. USL-ul este versiunea updatată a FSN-ului anti-moșieri din 1990 care a stârnit și a menținut în adepții săi acea ură pentru care votanții și-au pus ștampila pe oricine a fost pus pe lista alianței socialiste. Pestriți la fel că și predecesorii lor aleși în Dumineca Orbului, fără idei, fără program, dar cu o sete imensă pentru banii europeni și pentru bunuri imobile românești, USL-așii se simț jenați doar de numărul lor prea mare care îngreunează accesul la surse și resurse.

De aceea, a te opune iraționalității urii ca sistem politic nu este un gripaj mental într-o altă dimensiune, ci este dovada libertății personale obținute prin efort și educație. A crea o stavilă împotrivă imposturii, mărginirii și filistinismului USL-ului este principala menire a adevăraților oameni de dreapta care trebuie să-și dea mâna acceptând trecutul recent ca bază pentru viitor.

Avem un război lung și greu în fața noastră. Nu suntem singuri, alături de cei care au votat ARD există un electorat care din protest nu a venit la vot și mai există o parte din electorat înșelat să voteze USL. Mulți dintre acei oameni își vor da seama destul de repede că stânga nu este o opțiune pentru o țară ca România, în care dezvoltarea și modernizarea nu vin din coșul de pomeni, ci se realizează prin muncă, inventivitate și dăruire. În locul României puternice – citește România socială-socialistă – trebuie o contrapondere a celor care vor să construiască România capitalistă, inteligentă și deschisă către cultură și creație.

A murit ARD-ul? Ar fi o greșeală, dar să sperăm că aceasta este și ultima.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

21 COMENTARII

  1. Tot ce spui e adevarat. Ar trebui adaugat ca USL dispune de un “aparat” in teritoriu, la nivel de comune si judete, cu mare influenta asupra vietii oamenilor, greu de contracarat in situatia in care populatia e saraca si dependenta in multe privinte de autoritati care, prin – mici la cei mici si mari la cei mari – favoruri pot influenta decisiv intentia de vot. Lupta trebuie inceputa “dela firul ierbii”, dela comunitatile locale, progresiv spre judete si apoi pe plan national. E nevoie de multa abnegatie si ingeniozitate, chiar de sacrificii, spre a contracara diferenta uriasa de mijloace materiale. E nevoie de oameni muncitori, tenaci, ambitiosi dar modesti, , rezistenti la incercarile de coruptie la care vor fi supusi.
    Problema notorietatii candidatilor, neglijata la aceste alegeri – sub pretextul ca nu conteaza, ca oricum se alege partidul – trebuie reconsiderata. Notorietatea se creeaza in timp,, dureaza pana cand cineva se poate impune atentiei publice (pozitiv, desigur).
    Prima urgenta a fortelor de centru-dreapta este gasirea si promovarea uni candidat la prezidentialele din 2o14. Doi ani trec foarte repede, trebuie inceput de maine ! Va reamintesc faptul ca Emil Constantinescu, candidat CDR in 1992 si-a capatat notorietatea care l-a dus la victorie in ’96 in cinci ani ! Doi ani e putin acum cand nimeni nu pare sa erupa din randuri!

    Va dau eu o idee : MONICA MACOVEI

    I

  2. As vrea sa stiu ca ARD-ul si-a dat duhul si in locul lasat vacant sa apara o miscare de dreapta in care liderii sa nu fie niste oportunisti aflati de cealalta parte a baricadei. Deja a devenit plictisitor sa alegem raul cel mai mic.

    Excelent articol!

  3. De acord cu Ciuma, excelent articol, beton, chiar! Insa idealismul e la fel de daunator ca si defetismul, asta-i baiul. Sincer, pas de a zice ca eu cred ca se poate asa ceva: lipseste spiritul necesar, spirit care sa genereze simboluri si apoi actiuni practice. Destructurarea Romaniei nu e de ieri, de azi si e un proces adinc reglat….butonistii din astral 😛 🙂 nu lasa ei lucrurile la voia intimplarii. In plus, romanilor capabili le-a cam disparut incintarea si idealismul: ori isi vad de existenta pragmatica (si aia greu de acoperit azi daca nu esti jigodie si oportunist si pupincurist – pt ca resursele, la modul general vorbind, le-au acaparat astia). Pina una-alta, ne paste o inapoiere clara si o dictatura. As mai zice ceva: pe bune …. pt tot ce se intimpla acum , singurii vinovati sunt Basescu si PDL,adica tot Basescu. Fara ei, USL nu ar fi existat decit in mintile unora, prin circiumi…

  4. Despre notorietatea candidatilor la alegerile legislative ( parlamentare) de la noi, observ ca inca putina lume intelege cateva lucruri ESENTIALE. Bietii oameni n-au inteles ( ca nu le-a explicat nimeni, nici macar presa bine intentionata, ca nici ea nu a inteles) ca nu prea conteaza persoana candidatului pe care-l voteaza ( ma refer la zecile/sutele de candidati aruncati de partide per colegiu), ci partidul din care face parte fiecare candidat si sansele lui de a ajunge in parlament. Adica IMAGINEA PARTIDULUI CONTEAZA SI CEL MULT, A CATORVA FIGURI REPREZENTATIVE ALE LUI. Caci, dpdv juridic, aceasta lege electorala este fals intitulata “a votului uninominal”, pt ca mentine, de fapt,tot un sistem proportional.
    Foarte scurt, iata care sunt diferentele intre sistem electoral uninominal si proportional, cand e vorba de alegeri parlamentare. Vot uninominal inseamna un colegiu ( adica o unitate teritorial – electorala si gata) are un candidat castigator, SI PUNCT. In lume exista doua mari sisteme de vot uninominal, si anume: 1)Vot uninominal majoritar relativ cu 1 tur de scrutin ( in care castigator este candidatul care a obtinut cele mai multe voturi fara sa depaseasca 50% – care inseamna majoritatea absoluta. si 2) Vot uninominal majoritar absolut cu 2 tururi de scrutin – dacă în primul tur de scrutin nu sunt obținute 51% din voturi de către un candidat, se organizeaza al doilea si castiga cel care ia mai mute voturi ( ca la prezidentiale). O alternativa la ultima varianta ( in 2 tururi) este cea in care se cere alegatorilor sa stabileasca pe fiecare buletin de vot ordinea preferintelor. Daca in primul tur, niciun candidat nu intruneste majoritatea absoluta a preferintelor, se elimina ultimul de pe lista, si se organizeaza al doilea tur de scrutin si tot asa, pana cand raman doi si unul dintre ei intruneste majoritatea preferintelor.
    ORICE ALT SISTEM IN AFARA DE ASTEA, ESTE PROPORTIONAL (“ de lista” cum se mai spune) NU UNINOMINAL. NOI NU AVEM SISTEM UNINOMINAL, CI PROPORTIONAL, INDIFERENT CUM A FOST INTITULATA LEGEA. IN SISTEMUL UNINOMINAL EXISTA UN SINGUR CASTIGATOR PE FIECARE COLEGIU (unitate teritorial-electorala) NU MAI MULTI, SI NIMENI NU PRIMESTE NIMIC PRIN REDISTRIBUIREA VOTURILOR DIRECTE OBTINUTE DE ALTI CANDIDATI, DOAR PT CA FACE PARTE DINTR-UN OARECARE PARTID, care a obtinut nu stiu ce procent, in nu stiu ce circumscriptie ( la noi circumscriptia este unitatea teritorial-electorala care include mai multe colegii) sau la nivel national. In acest sistem, se poate ajunge la aberatii gen: candidatul care a castigat colegiul, dar al carui partid nu a intrat in parlament ( n-a atins pragul electoral) nu va fi parlamentarul ales prin vot direct de electori, dar ajunge unul de pe locul 3, pe baza de prag si coeficient electoral al partidului. IN ACEST SISTEM, ORICAT DE BUN ESTE CANDIDATUL, IMAGINEA SI PROCENTELE PARTIDULUI CONTEAZA MAI MULT SI AFECTEAZA DIRECT REZULTATUL ALEGERILOR SI COMPOZITIA PARLAMENTULUI. IAR CEL MAI SIMPLU CA SA DISTRUGI SAU SA RIDICI IMAGINEA PARTIDULUI ( sau a unor candidati mai putin cunoscuti), E SA DISTRUGI SAU RIDICI IMAGINEA A CEL MULT 2-3 PERSONAJE DE PARTID SI GATA ( a se vedea giganticele postere cu Ponta si nu stiu ce cadidat doctor, necunoscut, din Bucuresti, unde de fapt oamenii au cautat pe buletinul de vot USL, a carei imagine se identifica cu Ponta, nu pe necunoscutul doctor cutare; foarte bine gandita treaba de catre USL). Cum s-a ajuns aici? Simplu ( si faptic): Basescu a vrut sistem uninominal clar ( unul dintre cele de mai sus), iar onor parlamentarii n-au vrut, ca trebuia sa munceasca si sa investeasca mai mult in campanie, fiecare candidat de capul lui si in colegiul lui, fara “masinaria” propagandistica nationala sau regionala a partidului. Mai mult, dintre cei care la vremea negocierii legii ( ca targuiala a fost) au tinut mortis la praguri electorale, si coeficienti, si tot felul de redistribuiri, adica la mentinerea sistemului proprotional, n-au fost doar PSD si PDL ( care erau mai pe val si cu procente mai mari), ci mai ales PNL. De ce? Poate oi avea rabdare sa povestesc altadata, desi mi-e tare sila si nu cred. In fine, uite asa, hibridul asta odios si fals intitulat legea votului uninominal, ne-a adus acum, cu succes, in dictatura parlamentara cu o pondere nimicitoare a aliantei USL. Multumim din suflet mai ales PNL. Prin urmare, aflandu-ne in sistem “de lista”, sau, mai degraba de gasca, optiunile alegatorilor vor fi si vor trebui gandite INTOTDEAUNA in raport de partide si mai putin in functie de persoana candidatului, oricat de bun sau rau ar fi. Capcana sistemului asta va ramane. Aici au gresit ingrozitor alde Blaga sau Udrea, chiar daca si-au castigat scaunele fara sa castige colegiul, caci ei sunt al nabii de nocivi pt imaginea PDL. De aia ar fi trebuit sa se retraga, sa-i lase pe altii, sa o lase pe Macovei ( ca pe altcineva n-aveau, gata notoriu) sa spele imaginea partidului facand selectia candidatilor ( fie ei si necunoscuti) si sa scoata in fata cateva figuri carismatice ( nu cred ca n-are ditamai partidul vreo 2-3) pe care sa-i plimbe ca la circ prin toata tara. Sigur, pt asta trebuia ca ei sa nu candideze, sa nu fie vizibili, insa sa bage mult mai multi bani in imaginea partidului PDL ( macar jumate din cat au muls de la bugetele publice, direct sau indirect prin mita si trafic de influenta). Ori… ma indoiesc ca „greii” PDL, dar si altii, gen FC ( nu-l vad pe MRU promovand pe altcineva in locul lui, doar din luciditate – caci nu va fi sau deveni niciodata figura puternica si carismatica de care are nevoie partidul lui si dreapta politica din tara asta; nici pe Neamtu cedand jucaria asta care e conducerea partiduletului lui, sau renuntand la vreo eventuala candidatura, etc).
    Si mai trebuie ceva ( eu voi tot repeta, cu riscul de a fi contrazisa de catre prietenii de la ILD): nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece cu privire la nivelul de constiinta civica, democratica si politica a populatiei. Avem o populatie infantila de-a dreptul cand e vorba de optiuni politice, complet needucata ( ma refer inclusiv la oamenii cu scoala destula) cu privire la notiunile de baza ale democratiei, ale mecanismelor functionarii statului ( separatia si echilibrul puterilor in stat, necesitatea pluralismului politic real si echilibrat), ale scopului legii ( mentinerea unui echilibru in societate) si necesitatea respectarii ei, chiar si cand pare nedreapta, caci legea nu are decat rareori legatura cu notiunea comuna de dreptate si de morala ( etica juridica este alta decat cea comuna, insa teribil de necesara pentru mentinerea echilibrului social). Ori, in viitorul apropiat ( prin asta intelegand ani, poate chiar 10-20) orice politica de succes, TREBUIE SA TINA CONT DE ACEASTA REALITATE SI DE MENTALITATILE DEJA EXISTENTE IN POPULATIE, NU DE CELE PE CARE, CU EFORT CONSTANT, POATE CA LE VOM PUTEA MODIFICA IN ZECI DE ANI. Daca politicienii, analistii si comentatorii politici, dar si formatorii de opinie, nu vor tine cont de asta, si nu vor porni de la ce este, nu de la impresiile si credintele lor ( deseori gresite, fiind bazate pe emotii, sentimente, mai mult decat pe date concrete) , dezastrul si esecurile dreptei politice vor continua, si din asta vom pierde toti. Politica de succes se face exclusiv rational, lucid si bazat pe realitate, oricat de neplacuta este. Realitatea cruda asta e: electoratul romanesc este emotional ( mai mult decat in alte tari) si infantil, iar electoratul de dreapta ( autentic de dreapta, nu doar hotarat anti-stanga fara sa stie, principial, de ce si cum) este foarte, foarte putin.

  5. parerea mea este ca usl are cu aproximatie exact voturile pe care le strange de obicei psd-ul (bugetari, pensionari, asistati sociali care-si poarta interesul, un alt numar prin furtul masinariei de partid). problema este ca a disparut votantul de dreapta sau votantul anti-psd de la urne. acesti oameni au fost dezamagiti de vasile blaga, si nu au fost atrasi de MRU.

  6. dreapta trebuie reformata, dar nu de politruci. din oameni care conduc firme, au deschis firme oameni care traiesc in adevaratul sens al cuvantului in economia de piata. acest tip de electorat cat de curand va fi subjugat de usl

  7. Dati-le timp, isi vor da singuri arama pe fata…talhari si incomperenti, fara sa aiba cea mai mica intentie sa ajute la redresarea economica a tarii.
    Cat timp credeti ca o sa poata sa le dea bani,,,scuzati, mita bugetarilor si pensionarilor ca sa se agate de putere? Banii se vor termina, economia si finantele se vor prabusi, iar ei vor fi fortati de EU sa ia masuri de austeritate -exact ce au promis ca nu vor face. Se inseala amarnic daca isi pun sperantele in rusi fiinca rusii n-au bani de dat pe gratis iar noi n-avem ce sa le vindem. Asa ca in un an sau doi o sa vedeti ca va veni randul USL-ului sa piarda la scor.

  8. Bun, deci ARD s-a desfiinţat a doua zi după scripturi. Şi a dovedit, dacă mai era nevoie, ce şi cât a motivat-o. Nu asta e important. Oricum n-avea viaţă lungă, era copil născut deja cu handicap. Avea un singur scop, să împiedice USL să obţină (majoritatea coreeană) 100%. A reuşit. Pax vobiscum.
    Este adevărat că la români icoana face adepţi – contruieşte personajul şi vei avea partidul. Că românul e needucat politic. Dar ce-ar fi să se înceapă, totuşi, invers? Ideile bune vin din grup, nu de la guru. Şi ca românii sa fie educaţi, trebuie promovate (propagandă, da) aceste idei ferm, gălăgios şi obsesiv. Şi grupat, nu răspândit, ca organizaţie, nu ca observaţii marginale şi individuale.
    Mie mi se pare un moment excelent pentru formarea unei mişcări de opoziţie – acum, când lumea dă să se blazeze, când obida tinde să se transforme în lehamite. Nu întrebaţi cu cine, ci cu ce. Vreţi să propun eu idei de platformă? Ok, mă gândesc şi le înşir. Şi o să mă străduiesc de fiecare dată să folosesc limbaj popular şi exemple scurte, ca în reclame. O primă observaţie critică: trebuie să renunţ/să renunţăm la părerea că “politicianismul” este o sinecură. Iar dacă realitatea actuală mă contrazice, cu atât mai bine, îmi foloseşte să-mi fac glasul ascultat (eu nefiind om politic).
    Oricum, dacă vă doare că, deocamdată, nu există perspectivă, că toate podurile par să se fi dărâmat, atunci e cazul să vă gândiţi la luptă (mărturisesc, eu asta căutam pe aici), nu la retragere în marasm. Dacă românul, în general, după ce pierde o bătălie, se duce-n codru şi mai compune o doină, atunci eu nu-s român. Eu vreau nu replică, ci tsunami. Civil, dacă nu se poate altfel, dar organizat. E imposibil să nu se priceapă nimeni la organizare, să nu vrea nimeni să m-ajute! Iar pentru cei ce s-ar îndoi că se vor găsi urechi să mă/ne asculte, în cacofonia generală – vă înşelaţi; cu cât cacofonia e mai stridentă, cu atât tendinţa de a căuta un glas, o voce coerentă şi sobră e mare. Dar durează puţin, tendinţa asta. Trebuie profitat rapid.
    Dacă am greşit adresa, dacă nu cu asta vreţi să vă ocupaţi (poate aveţi ocupaţiile dumneavoastră mult mai importante pentru viitorul propriu decât astea, pentru… ţară, popor şi alte uscături), aţi putea să-mi sugeraţi la care altă uşă pot să bat? Că doar n-oi fi singura care am strâns în mine mânie cât pentru un razboi întreg!

  9. Ce pot sa va spun este ca ati nimerit bine. Ca sa ma credeti trebuie sa apelez nu numai la ce am scris mai sus ca Avem un razboi lung in fata noastra ci si sa cititi tot ce scriem si eventual sa contribuiti cu ideile si cu expertiza dvs.
    Va asteptam.

  10. pentru 7 : “dati-le timp…” Timpul asta e viata noastra !!!

    pentru 4 – chiar nu crezi ca are importanta persoana candidatului ? Eu zic altfel dar “personalitatea” trebuie sa mai si “puna osul”, sa se faca placut/cunoscut celor care n-au auzit de el.

  11. Desi din cele 18.242.414 alegatori numai 4.700.000 au votat USL-ul, in realitate, nu acestia i-au adus victoria, ci cei 13.542.414 care nu s-au prezentat la vot. Unii nu au votat din indiferenta iar altii din dezamagire. Dintre cele doua categorii cei mai blamabili nu sunt asocialii indiferenti,ci dezamagitii, deoarece, pentru faptul ca partide, persoane, programe ori ideologii nu corespund exact cu viziunea, exigenta sau cu dorintele lor dau totul dracului. Toti sunt la fel ! N-am pe cine sa aleg ! Ce or sa faca ei mai bine decat ceilalti ori, astia ce-or sa ne dea ? Prostie cu pretentie de intelepciune. De aceea cand veti auzi pe cineva plangandu-se de ceea ce va urma, intre
    bati-l daca a votat. Daca nu, spunetii ca-i unul din vinovati.

  12. Reforma dreptei trebuie sa vizeze procesul de constructie. Critica constanta trebuie sa fie un obiectiv, insa nu principalul. Liderii dreptei trebuie sa plece de la urmatoarea constatare: marele USL (enspe mii de partide, televiziuni, sindicate, securisti, penali si ce o mai fi pe acolo) a obtinut cu aproximayiv 950.000 de voturi mai putin decat Traian Basescu in 2009.
    Dreapta trebuie sa gaseasca mesajele oneste pentru propriul electorarat. Aici e miza.

    USL 2012: 4.344.288

    Traian Basescu 2009: 5.277.068

  13. Critica constanta trebuie sa fie un obiectiv, insa nu principalul.

    Ba mai mult, critica constantă, programatică devine contraproductivă pe termen lung pentru orice partid care o adoptă ca politică. Iar termenul a fost atins şi depăşit de mult. Nicio organizaţie politică nu va rezista prin proiectarea sa exclusiv ca forţă mediatică ce uzurpă rolul presei libere. Domeniul criticii de pe poziţii etice aparţine prin definiţie presei, in subsidiar societăţii civile, filozofilor şi preoţilor. Politicianul nu este un îndrumător moral al populaţiei şi nici nu trebuie să se substituie la infinit aparatului critic individual. Politicianul marotat de sancţionarea verbală cotidiană a oponentului, de agitarea perpetuă a deştului acuzator in aer, nu face altceva decît să uzurpe atît funcţiile naturale ale omului de presă, ale intelectualului public angajat intr-o platformă de media, cît şi liberul arbitru al cetăţeanului simplu. Acest cetăţean este nu numai agasat de avalanşa de critici subiective, ci şi agresat, pentru că politicianul vociferant 1] sufocă spaţiul public al dezbateri, 2]îi răpeşte capacitatea de a judeca la rece faptele [cînd toţi politicieni, fără excepţie adoptă această “strategie” a hărţuirii adversalui in buricul tîrgului şi 3]pretinde că domnia sa, politicianul, este îndrituit să judece şi să critice în locul cetăţeanului, care e prea prost şi zăpăcit ca să mai fie in stare de critici. Politicianul-scandalagiu este un simplu propagandist, nu se simte nicioadată obligat să producă vreun proiect politic, de fapt singura lui activitate este aceea de a provoca şi întreţine o gîlceavă. Nici nu ştiu de ce se mai numeşte politician. Ar trebui să-i numim gargaragii. Şi cel mai jenant e cînd se aruncă in tirade asupra binelui public…ca nişte lupi moralişti asupra pradei. dar ce spun eu lupi moralişti…cînd ăştia nici măcar o haită unită-n cuget şi simţire nu-s capabili să încropească şi conserve, nu, nu-s lupi, ci scroafe moraliste cocoţate in copacul guvernării.

    Deci, cînd un politician iese şi aruncă cu găleata de critici băloase in cetăţeni, reacţia firească e să te fereşti şi să te retragi din raza de acţiune a ipochimenilor cu apetit de bălăcăreală.

    Păi, să nu fie cu bănat, dar corifeii cei mai notorii ai ARD cam asta au făcut in cele 6 luni de cînd au fost evacuaţi de la guvernare de tănculeţele de hîrtie ale lui goe_cel_roşu_sub_unghii. Critică sterilă şi atît, chiar in momentul in care românii ajunseseră la suprasaturaţie de gargara politicianistă. Cu cît criticau mai mult pe ceilalţi lătrăi cu atît pierdeau mai multe voturi. De ce? Pentru că, in opoziţie fiind, deci avînd foarte mult timp la dispoziţie, nu au reuşit să producă nicio acţiune pozitivă, niciun proiect de reformă proaspăt, nicio iniţiativă legislativă care să îmbunătăţească cu ceva viaţa cetăţenilor şi nici măcar un sac gigantic cu cenuşă pe care să şi-l toarne in cap in public, chiar la teveu, la oră de maximă audienţă şi in fiecare zi. Ce să votezi la ARD? pachetele voluminoase de critici şi cronici ale guvernării uslaşe in mod evident catastrofale pentru tot omul stăoîn pe neutonul lui? Adică..ARD merită un premiu de consolare doar pentru că repetă ca moară aceleaşi platitutini şi observaţii redundante? Nu. Pentru că ne-au stresat amintindu-ne aminte zilnic cît de rău e cu ăştia şi cît de bine ne-a fost înainte [prin comparaţie, că altfel…] meritau un şut in fund -pe care eu, de pildă, nu l-am aplicat, din sentimentalism. Deci eu, cetăţean cu convingeri de dreapta, nu am votat împotriva ARD doar dintr-un motiv iraţional asumat in mod conştient.

    Dacă vor continua cu activitatea pur propagandistică şi nu vor produce iute un proiect de reformă, o idee pozitivă, o acţiune unificatoare pe teren, o curăţare internă radicală, ARD, respectiv pdl, vor dispărea in lada de gunoi a istoriei, neînvăţînd nimic din episodul cdr şi pnţcd. In opinia mea, oricum nu mai au şanse să reziste ca partid pînă in 2016. Cred că nici 2014 nu prind.

    Măcar de-ar fi învăţură de minte pentru partidele recent înfiinţate pe partea dreaptă: FC si NR. Dacă nu se raliază rapid şi extrem pe convingerile, opiniile, doleanţele electoratul de dreapta -majoritar şi masiv in acest moment, chiar dacă fragmentat- dispar şi ele cît ai zice peşte, iar curentele de idei naţionaliste, eurosceptice îşi vor găsi reprezentare tot in USL sau in cloaca bufonilor.

    Iată cîteva idei pentru un program minimal de dreapta care ar trebui iute aruncat pe piaţă pentru a recupera clasa mijlocie [măsurile astea puteau să le ia pdl, cît a fost la guvernare, chiar şi prin oug]:
    1. Amnistie fiscală pentru toate firmele cu cifră de afaceri sub 500.000 de euro.
    2. Introducerea contractului civil de muncă pentru imm-uri in comerţ, servicii, agricultură -ca instrument juridic special ce nu se supune prevederilor Codului Muncii. Acest contract ar urma să fie încheiat pe perioadă determinată, eliberat de sarcini fiscale de orice fel, exceptat pe o anumită perioadă -1-3 ani- de la obligaţia de a încheia asigurări sociale/s[n[tate ş scutit de plata oricărei contribuţii sociale. Contractele civile de muncă NU se înregistrează la camerele muncă teritoriale, ci se supun unei singure îndatoriri administrative: notificarea către un Birou Central al MMunci cu sediul in spaţiul virtual.
    3. Reformă administrativă: desfiinţarea camerelor şi inspectoratelor de muncă şi agenţiilor de mediu judeţene şi înlocuirea lor cu autorităţi similare subordonate guvernului dar la un nivel regional [aprox 7-8 pe ţară]; eliminarea obligaţiilor şi condiţionalităţilor administrative din sfera legislaţiei de mediu şi dreptul muncii pentru toate firmele de tip startup şi pentru anumite categorii de immuri din comerţ, servicii, agricultură.
    4. Reformă fiscală: eliminarea fiscalizării in sfera relaţiilor comerciale de tip servicii şi manufactură pentru immuri persoane fizice/juridice cu cifră de afaceri de pînă la 100.000 euro/an. eliminarea controlului operativ pentru anumite categorii de firme mici şi mijlocii [acet tip de control reprezintă o formă de hărţuirte a micului capital românesc de către haitele de zapcii politizaţi; situaţiunea este gravă, oribilă aş spune, pe teren, mai ales in preajma alegerilor]; micşoarea amenzilor contravenţionale şi acordarea lor cu cifra de afaceri a firmelor [prin diverse formule convenabile, de pildă o amendă acordată unui imm cu cifră de afaceri sub 100.000 de euro să nu poată depăşi 1% din cifră şi nici venitul mediul brut al cetăţeanului român; suma amenzilor anuale să nu depăşească 2% din cifra de afaceri, etc]

  14. Scuze pentru greşelile din textul anterior. Scriu pe fugă şi pe foame, aşa că mai mănînc din litere şi cuvinte.

    Cîteva menţiuni inlegătură măsurile propuse:
    1. mare parte din prevederile unor astfel de proiecte legislative sînt neconstituţionale [încalcă principiul egalităţii in faţa legii]. Dar ăsta nu e un impediment pentru lansarea proiectului reformist in public. Nici legiuitorii actuali, nici populaţia nu cunoaşte suficient de bine constituţia şi nici nu o respectă, aşa că eventuala obiecţie a neconstituţionalităţii ar fi superfluă. Ba mai mult, un argument pentru schimbarea constituţiei, in special in sensului eliminării caracterului social conferit de actul fundamental statului nostru. In plus, există o grămadă de legi ce nu respectă princiipile constituţionale şi uneori nici litera sa, in chestiuni extrem de grave precum pensiile speciale: este inadmisibil ca un torţionar, securist, bătăuş in solda statului represiv comunist să beneficieze astăzi de pensie specială plătită din banii mei [şi să nu aud obiecţia acumulării de contribuţii in conturi şi fonduri distincte ale statului, realitatea simplă e asta: sistemul de pensii este in faliment, iar statul se împrumută pentru a plăti pensiile, căci aşa-zisele contribuţii ale bugetarilor comuni şi s-au terminat de mult, iar ratele acestor împrumuturi vor trebui achitate de aceeaşi pătură mijlocie supusă raptului socialist instituţionalizat; ca să nu zic că nu pricep cum poate tortura să aducă vreun beneficiu bănesc societăţii din care se presupune că statul a recoltat obligaţiile fiscale ale bestiei din slujba sa]
    2. Formularea unor astfel de măsuri trebuie să îmbrace 2 variante -una tehnică, internă [dar transparentă şi supusă dezbaterii in mediile economice şi juridice asociate partidului – nu are niciun sens să dezbaţi cu toată societatea civilă, oricum de-civilizată prin conectarea la perfuziile de partid şi stat], şi una publică, intr-un limbaj cît mai comun, fiind destinată unei majorităţi electorale nefamiliarizată cu jargonul juridic. păcatul ăsta -al întreţinerii unei barierei lingvistice- este foarte frecvent. politicianu trebuie să înveţe limba vulgatei.

  15. @ 9 dama-de-pica

    Eu vreau nu replică, ci tsunami

    Asa vreau si eu. Insa la fel as vrea ca apele sa se retraga de tot, macar cateva luni. Chiar si cu riscul ca unii din PDL sa ramana cu barculetele lor de pescuit pe uscat.. Cine a reusit sa-si faca vapor (sau macar un yacht) se poate orienta singur. Oricine are busola ok si se pricepe la navigatie sunt sigur ca va gasi directia, la momentul potrivit. La o adica pot aparea zeci de grupuri si candidati independenti, care sa primeasca confirmarea unei “comisii de etica”, sustinerea reciproca a celorlalti, iar la eventualele alegeri anticipate (ce deja par a veni mai repede de 2016) sa candideze singur, pe banii lui, cu echipa lui, dar cu un mesaj la fel ca al celorlalti. Pentru ca dreapta, pana la urma, are fix acelasi mesaj oriunde pe glob.

  16. Foarte nimerita observatia John Galt, a scris si euNuke pe alt fir ca ar trebui o comisie de etica. Filtre frate, ca altfel nu se poate, ne-am tot trezit in PDL cu incapabili de a articula o fraza, cu stangisti mascati, sindicalisti si alti reprezentanti ai “maselor”. Inainte de a fi reprezentant al dreptei trebuie sa fi facut ceva in viata, sa fii chiar f. bun in meseria ta, dar sa si gandesti combativ ca un om cu principii de dreapta.

  17. Sustin propunerile lui euNuke din comentariile 14 si 15, ele ar trebui inscrise in dezbaterea noastra despre programul propriu-zis. Nu ar fi rau sa avem parte si de opiniile unora implicati in activitatea economica, in special intreprinzatori.
    Sunt convins ca o amnistie fiscala in conditiile expuse – firme sub 500000 euro – ar da o sansa multor societati.

  18. Nu ar fi rau sa avem parte si de opiniile unora implicati in activitatea economica, in special intreprinzatori.

    păi nu văd cum se poate construi latura economică a unui program de [guvernare de] dreapta fără contact permanent cu mediul de afaceri. Propunerile mele nu sînt o invenţie personală, ci o sinteză foarte succintă a unor idei vehiculate de către amici şi colegi din sfera privată a economiei. [unde am activat ani la rînd] .

    cîteva adăugiri asupra instrumentului denumit contract civil de muncă, pornind de la:

    Acest contract ar urma să fie încheiat pe perioadă determinată, eliberat de sarcini fiscale de orice fel, exceptat pe o anumită perioadă -1-3 ani- de la obligaţia de a încheia asigurări sociale/sănătate şi scutit de plata oricărei contribuţii sociale.

    -atît angajatorul cît mai ales angajatul trebuie să ştie că aceste contracte sînt încheiate pentru a putea beneficia in viitor de protecţia legii civile in cazul unor conflicte patrimoniale. poate fi instituită o protecţie minimală a angajatorului prin asigurarea legală a unor drepturi din codul muncii ce ar urma să fir înscrise in mod obligatori in clauze asigurate, de pildă dreptul la concediu anual/concediu medical, dar in principiu aceste drepturi sociale acordate trebuie să fie mai laxe decît in prezent, iar legea să stabilească doar minime inferioare celor prezente sub sancţiuni exclusiv pecuniare.
    -forţa de muncă din sfera privată trebuie informată clar in legătură cu dispariţia dreptului la ajutor de şomaj pentru angajaţii ce optează pentru contractul civil de muncă. din moment ce nu mai există contribuţii sociale corelative ccm, angajatul nu mai are cum să beneficieze de acest drept.
    -derogarea specială de la plata asigurărilor de sănătate şi sociale: practic ar fi un pas înainte către desfiinţarea taxării veniturilor personale [taxare imorală, contraproductivă, anticapitalistă, ce descurajează munca prin penalizare, concomitent cu instigarea la cerşit, indolenţă, lene, furt prin ajutoarele acordate sistematic către şomeri, mame şi mame-surogat, puşcăriaşi etc]; angajaţii şi angajatorii trebuie îndrumaţi in legătură cu posibilitatea încheierii de contracte de asistenţă medicală cu spitale private; o problemă rămîne insă asistenţa medicală de urgenţă. deocamdată, aceşti cetăţeni – ce lucrează in prezent la negru- nu beneficiază de nicio asigurare, suportînd astfel costuri simţitor mai mari pentru serviciile medicale.
    -pînă la implementarea unei reforme dure a sistemului -in sensul privatizării parţiale- nu va fi posibilă nicio amelioare din acest punct de vedere a pieţei de asigurări şi a situiaţiei acestor oameni. O reformă mică a sistemului sanitar, posibilă un efort financiar al statului- ar fi o lege a dispensarelor comunale private , prin care orice doctor/asistent medical/moaşă autorizată/farmacist dispus să iniţieze o antrepriză de servicii medicale săteşti să fie împroprietărit printr-o procedură de urgenţă declanşată prin simpla cerere insoţită de proiect, prin intermediul autorităţilor locale, cu imobile şi terenuri in intravilanul localităţii.

  19. Eu unul am vazut maxim dezinteres din partea alegatorilor! Deci, despre ce vorbiti aici? 2 stropi de ploaie si nu au mai iesit oamenii la vot, dar nu e grav…nai suporta 4 ani…si inca 4…si tot asa :))

  20. @corneliu, #12: gresesti amarnic! eu nu am votat, nici acum si nici in 2008, si imi asum pozitia: inca 4 ani in parlament cu ACEST pdl (pdl-ul asa cum a fost ultimii 4 ani) sunt total inutili pentru mine; cineva mai sus spune pe buna dreptate, ca mesajele sunt cele importante in urmatorii 4 ani; unde se construiesc mesajele, in parlament sau in afara lui? daca ele se construiesc in afara lui, atunci chiar nu conteaza daca pdl-ul a luat 16% sau 30%, rolul lui este identic in urmatorii ani, unul extrem de formal si de limitat.

    @eu_nuke: big up pentru posturile referitoare la fiscalitate, cam asa trebuie construit, pornind de la deziderate, in jurul carora se aduna agenti politici, si nu invers, cum am vazut ca a functionat treaba in ultimul an; cel mai penibil exemplu este MRU: am un personaj popular si ma chinui sa ii inventez un program politic in jur, in criza de timp, pentru ca omul este de-al nostru, de drepata (dar nici macar asta nu este sigur)…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here