De Ziua Eroilor, exemplul lor trebuie să ne inspire încredere, să ieșim din plânsul bocitoarelor care cuprinde spațiul public

1

Astăzi este Înălțarea Domnului și sărbătorim Ziua Eroilor. O zi potrivită să punem o floare, o lumânare la monumente, să arborăm steagul nostru, să învățăm copiii să onoreze curajul și sacrificiul înaintașilor.

Cinstirea eroilor nu e doar misiunea autorităților, este o datorie a întregii societăți românești și este firesc să onorăm această datorie măcar o dată pe an. Fiecare om, familie, școală, parohie, organizație se poate implica. Fiecare dintre noi avem printre înaintași un erou și de multe ori îl pomenim de Înălțare.

În 1918 s-a împlinit un ideal al românilor, dar să nu uităm cum am reușit. Am avut 200 de ani de luptă plină de sacrificii în Ardeal, Războiul de Independență în 1877, sângele a peste 600.000 de români din Vechiul Regat vărsat în Primul Război Mondial. România este pe lista primelor 10 țări ca număr de victime raportat la populație. Dacă cineva vrea să-și reamintească, nu trebuie decât să meargă la Mărășești, la Mărăști și în toate satele din țară să vadă monumentele cu numele celor care și-au dat viața pentru țară, pentru unitate.

Să nu uităm că am fost țară neutră și apoi atacați de Germania, cu care aveam un tratat și față de care nu aveam nicio obligație să participăm la o luptă de ocupare a Europei împreună cu ei. Din păcate, mulți cred și acum că am început cumva războiul într-o tabără și am terminat în alta. Noi am dus un război pentru că am fost atacați și pentru că aveam un ideal moral și nobil, de a dezrobi Ardealul și a face România Mare.

Bunica mea avut noroc, nu ca zecile de mii de copii care își așteptau în zadar părinții

Românii au ținut aproape singuri frontul de Răsărit, Rusia era în degringolada provocată de bolșevici, soldații și ofițerii ruși părăseau linia frontului, se ascundeau prin satele Vrancei și județele învecinate, jefuind de multe ori gospodăriile familiilor care aveau bărbații pe front. Ulterior, rușii, deja sovietizați, au făcut mare caz privind contribuția lor. Ocupația nemțească în București și sudul țării a fost apăsătoare, determinând sărăcie și amplificarea cazurilor de tifos exantematic.

Bunicii mei erau copii în acele vremuri, în Ruginești – Vrancea, un sat aflat nu departe de linia frontului, și ei mi-au povestit ororile trăite. Oamenii nu îi iubeau nici pe ruși, nici pe nemți, aveau încredere doar în Armata Română. Bunicul tatălui meu, Ștefanache Istode – cercetaș în adâncime, a căzut prizonier la nemți și a fost dus în lagăr în Germania, dar a avut norocul să supraviețuiască, întorcându-se acasă în 1919, mare parte a drumului pe jos. Fata lui, bunica noastră, Domnica, de la care am învățat primele rugăciuni, era deja considerată orfană și de mamă și de tată, și trăia la rude îndepărtate. Ea a avut noroc, nu ca zecile de mii de copii orfani, care au îndurat sărăcia și situația grea din timpul războiului și mai ales după sfârșitul lui, când își așteptau în zadar părinții.

Ștefanache Istode, la fel ca mulți români patrioți, nu a acceptat propunerile de colaborare făcute de germani, a rezistat presiunilor, nu și-a dezvălui nici măcar gradul avut. A fost decorat de Regele Ferdinand și recompensat generos pentru meritele sale. Din păcate, mai avem proștii de serviciu ai zilelor noastre, care spun că țăranii opincari și analfabeți au luptat doar pentru pământ. Nimic mai fals, ei erau mult mai buni, mai principiali, decât mulți intelectuali subțiri ai zilelor noastre. Aveau credința în suflet și principii solide, transmise de părinți, preoți și învățători cu dragoste de țară, erau curajoși și iubitori de libertate. Intelectualii și fruntașii din acele timpuri însuflețeau mulțimile și erau alături de popor, spre deosebire de mulți din zilele noastre.

În 1919 am apărat Europa de bolșevici

„Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!”

Aceste versuri au exprimat realitatea din Primul Război Mondial și românii au dat dovadă de curaj, având credința în Dumnezeu că a lăsat pentru fiecare neam o țară a lui. Noi nu am făcut decât să ne apărăm în mod cinstit, ne-am bătut la baionetă dacă a fost cazul. În Mausoleul de la Mărășești mergeți la cripta Măriucăi Zaharia și imaginați-vă de cât curaj a dat dovadă. Astăzi, aceste fapte ar trebuie să ne inspire mai multă încredere, să ieșim mai repede din plânsul bocitoarelor cu alură intelectuală care cuprinde spațiul public.

În 1919 am apărat Europa de bolșevicii care au vrut să pătrundă în mijlocul civilizației europene. Agenții Cominternului încercau să ia puterea în Germania, Ungaria, Polonia și în România. Nu au reușit atunci. Noi nu ne-am răzbunat, soldații români au curățat Budapesta de bolșevici și de grupurile lor de jefuitori, am ajutat populația și am primit mulțumiri pentru asta. Nu ne-am transformat din asupriți în asupritori, ci am arătat virtute creștină și măreție. Ne-am îngropat morții, am construit mausolee, monumente și catedrale pentru a onora sacrificiul fraților noștri plecați prea devreme în lupta pentru România Mare.

Diavolul a intrat în istoria noastră prin piromanii Hitler și Stalin

Din păcate, vremurile ne-au adus noi provocări, pactul Ribbentrop-Molotov, Dictatul de la Viena, Ultimatumul Sovietic privind Basarabia și a trebuit iar să găsim o cale să ne apărăm țara. Cu sacrificii uriașe ale eroilor români pe toate fronturile. Poporul român a dorit doar libertate și apărarea gliei, a drepturilor istorice consfințite de tratatele internaționale. La 23 August 1944, românii au stabilit că e timpul potrivit. Maniu și liderii partidelor democratice, PNȚ și PNL, reușesc cu ajutorul Regelui Mihai să repună România pe calea dorită de poporul său. Prin Actul de la 23 August, România a scurtat războiul cu cel puțin 6 luni. România nu a trădat Germania, ci un criminal odios, Hitler, care a terorizat întreaga Europă. Unii repetă și astăzi această inepție, deși lucrurile au fost cât se poate de clare. Diavolul a intrat în istoria noastră prin piromanii Hitler & Stalin și cozile lor de topor.

Dinu Brătianu, ultimul șef PNL din acea perioadă, fiul lui Ion C. Brătianu – unul dintre cei care l-au adus pe Regele Carol în țară, a murit la Sighet în 1951. În 1953 mor la Sighet Iuliu Maniu, unul dintre făuritorii al României Mari, lider PNȚ, și Gheorghe Brătianu, fiu a lui Ionel Brătianu, lăsat fără îngrijire medicală. Reputatul academician și istoric nu a vrut să retracteze că Basarabia e pământ românesc. În 1963 moare în închisoarea Râmnicu Sărat Ion Mihalache, veteran din Primul Război Mondial, lider PNȚ și apărător al credinței și drepturilor țăranilor români, care a refuzat să fie chiar prim-ministru într-un guvern impus de comuniști.

Cei care au facut Unirea și continuatorii lor direcți au fost aruncați în închisori de comuniști

În mai puțin de 30 de ani, cei care au facut Unirea și continuatorii lor direcți au fost aruncați în închisori de comuniști. Sute de mii de români, creștini simpli, gospodari care se înstăriseră un pic în perioada interbelică, oameni care începuseră să-și trimită copiii la școli și patrioți cu viziune democratică, au fost eliminați, închiși în pușcării sau, în cel mai bun caz, au fost alungați din case, marginalizați, umiliți. Unii pur și simplu omorâți de mancurții sovietici.

Bunicul meu, Ștefan Moraru, combatant în Al Doilea Război Mondial, a fost trimis direct în lagăr pentru că era considerat chiabur, a refuzat să pactizeze cu comuniștii și să se înroleze in divizia sovietică numită Tudor Vladimirescu.

Să-i pomenim de ziua lor, de Ziua Eroilor

La 17 ani fiul lui, fratele mai mare al mamei, Neculai, a fost închis la Văcărești bătut și schingiuit de cozile de topor sovietice, pentru că făcea campanie PNȚ la alegeri și era un pericol pentru regimul instaurat de sovietici. A avut speranță, a ascultat Europa Liberă, a trecut peste cooperativizare, a mers la Biserică și după Revoluție s-a luptat să-și recupereze pământul confiscat de comuniști. El a avut norocul să supraviețuiască, urmărește dezbaterile politice de astăzi și cu ceva timp în urmă mi-a spus să mă închin mai des.

În 1989, regimul comunist se clătina și iarăși am avut nevoie de eroi pentru a înfrunta direct dictatura comunistă. Din nou am plătit cu sânge pentru libertate.

Poporul român are milioane de eroi. Fiecare familie, fiecare comunitate are eroii ei care ar merita statui. Măcar în sufletele noastre și apoi veșnic să-i pomenim de ziua lor, de Ziua Eroilor.

Manifestările organizate de autorități pentru astăzi 10 Iunie sunt enumerate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 568 din 3 iunie 2021, la inițiativa Ministerului Apărării Naționale și cuprind măsurile administrativ-organizatorice și manifestările comemorative din țară și străinătate. În acest an, începând cu Ziua Veteranilor din 29 Aprilie, s-a produs o extindere a implicării românilor în cinstirea eroilor, remarcându-se acțiunile Bisericii, organizațiilor de veterani, organizațiilor antreprenoriale și a mai multor forțe din societate.

Mai multe detalii despre manifestările de astăzi din București pot fi găsite la:

https://repatriot.ro/romania-sarbatoreste-ziua-eroilor-10-iunie/

Doamne ajută!

Marius Bostan

Antreprenor, inițiator RePatriot

LISTA EROILOR CĂZUȚI LA DATORIE ÎN RĂZBOAIELE PURTATE DE ARMATA ROMÂNIEI – Evidența eroilor identificați, după locurile de înhumare 

Articol publicat si in Newsweek Romania

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email

1 COMENTARIU

  1. Ocupatia germana a Bucurestilor si Munteniei, in primul razboi mondial, la fel ca si “cooperarea” din al doilea, a fost una de jaf si prada.
    Nemtii au privit Romania numai ca rezervor de petrol si grane, iar in al doilea razboi, csrne de tun.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here