Narges Hosseini a fost arestată la Teheran în 29 ianuarie 2018. Are 32 de ani, se înscrisese la masterat la Sociologie.
Narges Hosseini a urmat exemplul Videi Mohaved, tânăra care protestase în 27 decembrie 2017 fluturându-și basmaua în vârful unui băț, arestată și dată dispărută o vreme. Primul articol pe acest an al ILD, pe 1 ianuarie 2018, a fost despre protestul anti-hijab al Videi, la vremea aceea nu se știa identitatea ei: Sfidare și supunere la Teheran: tânăra iraniană și Mogherini.
Acum o lună, Narges Hosseini a apucat să protesteze pe aceeași cutie metalică utilitară din centrul Teheranului timp de doar zece minute, până a fost arestată.
Inițial, Narges Hosseini nu și-a putut plăti cauțiunea stabilită la 135.000 dolari. A fost până la urmă eliberată în 17 februarie.
Ieri, 27 februarie 2018, a fost trimisă în judecată sub acuzația de „incitare la imoralitate și prostituție”.
Narges Hosseini în fața judecătorului de moravuri
După reținerea de către poliție, Narges Hosseini refuzase să își recunoască vreo vină și se căiască, ceea ce i-a crescut riscurile unei pedepse cu 10 ani de pușcărie. A reușit să acorde, prin telefon, în 13 februarie, din închisoare, un interviu ziaristei iraniene Shahrzad Hemati. În interviul publicat de Iranian Women, Narges Hosseini a descris înfățișarea în fața judecătorului care decisese arestul preventiv în urmă cu o lună.
Judecătorul mi-a spus că dacă m-aș căi pentru ce am făcut, atunci ar reduce cauțiunea [aprox. 135.000 dolari]. Dar i-am zis că nu am făcut ceva pentru care aș putea avea remușcări. A susținut că am acționat ilegal. I-am explicat că nu sunt de acord cu legea și, prin urmare, am acționat împotriva unei legi față de care am obiecții.
A întrebat apoi: „Așadar nu-ți pare rău?”
Și am spus: „Nu! Nu-mi pare rău.” Am fost apoi transferată la închisoarea Qarchak din Varamin. (…)
Nu am vrut să piară protestul Videi Movahed. Judecătorul mi-a spus că Vida Movahed avea probleme emoționale. I-am răspuns că nu-mi pasă de așa ceva și, în ceea ce mă privește, protestul ei a fost o acțiune frumoasă și am vrut să continue. Nu am vrut ca acest protest să se stingă. (…)
Când eram în instanță, judecătorul mi-a adus-o pe fiica Videi Movahed ca să-mi dovedească faptul că nu e stabilă emoțional.
Am obiectat spunându-i că indiferent ce zice despre domnișoara Movahed mie nu-mi pasă. Protestul ei a fost frumos și simbolic și nu am vrut să se stingă. Nu am remușcări pentru protestul meu.
I-am spus că cel mai probabil nu voi repeta protestul, dar i-am zis și că nu sunt sigură de asta și că pot ajunge să protestez din nou. Dar am subliniat că nu îmi pare rău pentru ceea ce am făcut.
În timpul audierii eram nervoasă și neliniștită, iar judecătorul tot insista să spună ca sunt nervoasă.
I-am zis că e firesc să fii nervos și neliniștit și că nu am mai fost arestată înainte. Dar am subliniat iară că nervozitatea mea nu trebuie luată ca semn de teamă sau de căință pentru acțiunea mea de protest.
I-am explicat judecătorului că am decis să protestez după ce am documentat în amănunt consecințele acestei acțiuni.
I-am spus că știu că în baza legii pot fi fi condamnată la 2 luni de închisoare și pot fi biciuită.
Mi-a zis: „Știi că te pot pedepsi cu 10 ani de închisoare și pot chiar crește cauțiunea?”
I-am explicat că știu toate astea: „Știu că puteți crește sentința de la 2 luni închisoare la 20 ani, pentru că, la urma urmei, toată puterea e la dumneavoastră și dumneavoastră sunteți judecătorul. Ca o persoană care a încălcat legea, trebuie să mă supun legii dumneavoastră. Dacă credeți că am încălcat legea mă puteți condamna la mai mult de 2 luni închisoare, chiar dacă această sentință e în contradicție cu însăși legea dumneavoastră.”
Peste 35 de femei iraniene au fost arestate numai în Teheran de la începutul anului pentru că și-au descoperit capul și fluturat basmaua în vârf de băț, protestând astfel obligativității hijabului. Poliția iraniană a anunțat ieri că femeile arestate pot face pușcărie până la zece ani pentru „incitare la imoralitate și prostituție”.
