G

recia trebuie să depună un efort herculean pentru a curăţa grajdurile lui Augias, altfel e în pericol de a sucomba sub un munte de datorii. Augias, în varianta contemporană a mitului antic, este statul elen.

debt_comparisonLa sfîrşit de 2009, datoria publică a statului elen (adică suma totală a deficitelor bugetare anuale) a fost estimată între $300 miliarde (la vest de Atlantic) şi $400 miliarde (la est de Atlantic, mai precis de Commerzbank din Germania). O perspectivă a durerii este oferită de relaţia procentuală: datoria publică greacă înseamnă 113% faţă de PIB (valoarea întregii economii exprimată sub formă de produs intern brut). Deficitul bugetar pe 2009 a fost de 12.7% din PIB. Două treimi din această datorie este deţinută de străini. Pentru comparaţie: media raportului datorie publică/PIB pentru ţările membre OECD (30 de ţări cu economii dezvoltate) este de 90%; Australia, membru OECD, are un procentaj de 15.9%, iar SUA de 54.6%. Regulile stricte pentru zona euro cer ca niciun guvern membru să nu acumuluze o datorie publică mai mare de 60% din PIB, iar deficitul bugetar anual să nu depăşească 3%. Mai toate ţările care au renunţat la monezile naţionale în favoarea monedei europene unice au o istorie de manevre exotice în scopul îndeplinirii acestor cerinţe, însă Grecia s-a dovedit cea mai creativă.

Grecia a fost admisă în zona euro în 2001 şi pînă în prezent a fost bine cunoscut faptul că nu a reuşit niciodată să îndeplinească prima obligaţie. În toamna anului trecut guvernul conservator al lui Karamanlis, la putere între 2004 – 2009, a fost înlocuit de cel socialist al lui Papandreou. Una din promisiunile electorale ale lui Papandreou a fost o injecţie de $4.5 miliarde de fonduri de stat în economia elenă, după modelul “stimulării” obamice a economiei americane. Însă o serie de verificări ale conturilor statului au scos la iveală murdăria ascunsă sub preş în ultimii 15 ani: pentru a raporta institutului Eurostats (biroul de statistici al UE) aderenţa la a doua obligaţie asumată în momentul adoptării monezii comune, guverne greceşti succesive au mascat adevărata proporţie a deficitului bugetar anual faţă de PIB prin folosirea de trucuri contabile şi cu ajutorul unor instrumente financiare complexe puse la dispoziţie de bănci de investiţie internaţionale, în special Goldman Sachs.

În 2000, Grecia a raportat la Eurostats că a avut cheltuieli militare în valoare de $1.13 miliarde, însă ulterior a admis că cifra declarată a fost doar un sfert din cheltuiala reală. În 2009 a ieşit la iveală faptul că guvernul elen a cosmetizat situaţia catastrofală din sectorul public al serviciilor medicale: statul este dator companiilor de medicamente şi echipament medical suma de €6.5 miliarde, însă a raportat o datorie de €2.5 miliarde. O analiză Eurostats din ianuarie aprecieaza că statisticile guvernului elen au fost constant doftoricite pentru a minimaliza artificial datoria publică reală a Greciei, menţionînd cheltuieli subestimate pentru sectorul public (salarii, pensii, ajutoare de şomaj şi sănătate), aranjamente financiare dubioase între stat şi companii proprietate de stat şi folosirea de tranzacţii financiare legale dar nedeclarate. Acest ultim aspect este cunoscut sub numele de “currency swaps”, o modalitate des folosită de guverne pentru refinanţarea datoriei externe, însă uşor de abuzat în scopul fabricării unei aderenţe fictive la limite fixe de datorie şi deficit. Eurostat a permis utilizarea nedeclarată a acestui gen de tranzacţii pînă în 2008. Între 1998 şi 2001, Goldman Sachs a efectuat 12 tranzacţii de conversie monetară pentru părţi din datoria Greciei, iar în 2001-2002 aranjat o nouă tranşă, de această dată la o rată de conversie fictivă. În urma acestui aranjament, 10 miliarde de euro din datoria greacă au fost convertite în yeni şi dolari, iar după un timp urmau să fie transformate înapoi în euro, dar la o rată de schimb artificial mărită şi garantată de Goldman Sachs, astfel încît guvernul grec putea să declare de la bun început această parte a datoriei sub forma finală a valorii în euro. Cum în urma acestei ciclu de transformare dintr-o monedă în alta guvernul grec beneficia de un profit de €2 miliarde, acesta a fost folosit pentru a declara la Eurostat o datorie redusă cu €2 miliarde. Pentru serviciu, Grecia a plătit băncii Goldman Sachs o sumă confidenţială. Însă deoarece această plată ar fi mărit deficitul bugetar, Goldman Sachs a împrumutat Greciei suma respectivă şi cele două părţi au structurat împrumutul sub formă de “currency swap”. În acest fel conturile elene nu înregistrat nicio mărire adiţională a deficitului bugetar. În sumar: datorezi 10 lei, faci un contract cu o bancă prin care ei preiau datoria, o masează succesiv prin conversii monetare şi promit un cîştig de 2 lei pe care îl scazi din 10 şi astfel poţi declara o datorie de 8 lei; trebuie să plăteşti X lei pentru serviciul băncii, ceea ce ar înseamnă o datorie reală de 8 + X lei, însă eviţi contabilizarea lui X printr-un împrumut de la bancă trecut prin aceeaşi procedură de conversii monetare succesive

În aprilie şi mai urmează ca guvernul grec să refinanţeze o parte a datoriei externe, în jur de $23 miliarde eliberate sub formă de cupoane de credit garantate de stat şi a căror scadenţă va surveni în această perioadă. Practic, guvernul grec va trebui să plătească această sumă creditorilor de la care s-a împrumutat în trecut şi cărora le-a garantat înapoierea împrumutului în aprilie-mai 2010. Refinanţarea presupune obţinerea de noi împrumuturi pe piaţa de capital, garantate de noi cupoane de credit. Dacă nu va obţine împrumutul necesar pentru achitarea împrumutului scadent în viitorul imediat, Grecia va intra în incapacitate de plată, cu consecinţe foarte grave pentru stabilitatea socială şi economică. Deja au avut loc numeroase demonstraţii de protest la adresa măsurilor de austeritate impuse de guvernul Papandreou. La nivel european, situaţia apare sumbră datorită poziţiei foarte fragile a altor economii din cadrul UE, în special restul ţărilor mediteraneene. Italia, Spania şi Portugalia sînt la rîndul lor înglodate în datorii, iar intrarea în imposibilitate de plată a Greciei ar putea crea o criză de încredere a finanţatorilor globali în capacitatea acestor ţări de a se achita de obligaţiile lor financiare. În condiţiile unei recesiuni globale doar firav ţinută în frîu, închiderea robinetelor de credit ar afecta extrem de sever toate ţările europene sleite de obligaţiile care decurg din întreţinerea unui model de stat asistenţial generos şi corupt. Problema Greciei a devenit o sabie a lui Damocles atîrnînd deasupra capului Uniunii Europene.

De aceea UE este forţată să intervină cu un pachet masiv de ajutor financiar. Această măsură inevitabilă are două tăişuri şi este posibil ca amîndouă să taie în sensuri nedorite. În primul rînd, salvarea finanţelor greceşti prin măsuri extraordinare de împrumut paneuropean crează un precedent care promite pe viitor o răsplată similară pentru alte guverne iresponsabile. Disciplina fiscală nu poate fi promovată în acest fel. În al doilea rînd, situaţia Greciei este suficient de gravă, iar adicţia populaţiei la bunăstare gratis (salarii umflate, programe sociale vaste ce nu pot fi întreţinute decît prin datorii şi deficite mamut) este aşa de mare, încît inevitabilul va fi doar amînat prin această injecţie de moment. Guvernul grec a mărit accizele pe alcool, tutun şi carburanţi, a anunţat îngheţarea salariilor, beneficiilor şi reducerea forţei de lucru din sectorul public, dar UE şi în special Germania vor măsuri mai drastice şi un grad de supraveghere socotit insultător de oficialităţile elene. Acestea sînt posibile, dar cu un risc de haos social pe care guvernul socialist de la Atena nu pare doritor să şi-l asume, mai ales în condiţiile în care deja are bătăi de cap cu violenţa din stradă şi opoziţia fermă a sindicatelor. Economistul Desmond Lachman de la think-tankul American Enterprise Institute crede că măsuri de austeritate prea dure ar împinge rata de şomaj cu mult peste cele 10% din prezent şi că măsurile din prezent nu sînt suficiente pentru a scoate Grecia din fundătura în care se află. În cîţiva ani Grecia va intra în incapacitate de plată şi atunci va trebui să renunţe la euro. Forţată să se întoarcă la vechea drahmă, Grecia ar putea aplica un binecunoscut mecanism de relansare economică, imposibil sub euro: devalorizarea monedei naţionale, cu efect rapid constînd în creşterea exporturilor şi a cererii interne. Acest scenariu înseamnă moartea monezii unice europene. Concepută mai degrabă pe criterii politice, ca o modalitate suplimentară de a realiza unirea europeană, moneda unică europeană dovedeşte un efect centrifugal pe timp de vreme rea: nimeni nu doreşte ca Grecia să între în incapacitate de plată, dar nimeni nu este dispus să achite nota de plată cerută de o prevenţie completă.

Dificultăţile create de euro pălesc însă pe lîngă balastul enorm al menţinerii statului asistential supraponderat, la modă în vestul Europei. Lucrătorii din sectorul public elen se pensionează la 58 de ani şi primesc de 14 ori pe an o pensie lunară de 96% din salariul mediu pe economie. Salariul lunar este şi el colectat de 14 ori pe an, pentru aproximativ 7-8 luni muncite anual (programul zilnic expiră între 14:30 şi 16:00, iar concediile de odihnă sînt lungi şi suplimentate de un număr generos de zile de boală plătite integral). Toate acestea în condiţiile în care populaţia Greciei este în continuă scădere: rata de fertilitate este de aproximativ 1.3, ceea ce înseamnă că o populaţie activă în descreştere trebuie să susţină obligaţiile statului către o populaţie neproductivă în rapidă creştere. Bunăstarea gratis, neînsoţită de factori de creştere demografici şi economici, a devenit o adicţie care nu poate fi susţinută decît prin amanetarea viitorului. La un moment dat, viitorul începe să sufle în ceafă şi prezintă o factură de plată catastrofică.

În mitologia greacă sirenele sînt făpturi cu trup de pasăre şi cap de femeie, care cîntă divin şi atrag navigatorii către ţărmuri stîncoase, unde eşuează şi pier. Cuvintele lor erau cele mai seducătoare, promiţînd înţelepciune şi ascuţirea spiritului. Anticii au ştiut să se ferească, dar contemporanii au uitat lecţia: seducţia sirenelor etatiste, cu promisiunile lor de bunăstare gratis şi eternă, este desăvîrşită pe vechiul continent, iar deznodămîntul în plină desfăşurare.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentO conversaţie despre o lume în schimbare, creativitate şi supravieţuire
Articolul următorBine aţi venit în Olanda, lăsaţi coloana vertebrală la intrare!
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

30 COMENTARII

  1. mie mi se pare ca greii uessr [recte franta & germania] incearca sa se acopere in ceea ce priveste neluarea in seama/ocultarea dezastrului elen [cu radacini ce dateaza de mai bine de un deceniu] si sa paseze culpa catre bancile americane; in realitate, este imposibil ca eurostatul sa nu fi stiut de tranzactiile valutare ale Greciei, iar datoria lor imensa era oricum cunoscuta chiar si publicului larg [chiar daca nu in cifre ft clare]. Economia acestui organism avataresc -uniunea europeana- functioneaza pe aceleasi principii ale dirijismului si interventionismului etatist, insa de data asta nu au fost capabili sa proiecteze un set de masuri care sa amane mai mult de 1 an dezastrul tarilor PIGS; senzatia mea este ca cifrele reale si situatia aberanta a greciei au fost sub observatia Comisiei/eurostatului si sub cenzura acestei institutii, bagate sub pres si coafate inainte de publicarea finala pentru ca era nevoie ca in tot acest timp -1 an- sa fie trecut tratatul cel maret prin procesul de ratificare intr’un mediu/massmedie prietenoase si relaxate; functionand pe aceleasi principii si angrenate de acelasi tip de institutii etatiste, impotmolite in aceleasi avataruri -statul-vraci, statul-dadaca, statul-pedagog, statul-mamasitata- e foarte probabil ca economiile Europei se vor confrunta cat de curand cu aceleasi probleme: deficite imense, datorii publice ascunse, presiuni financiare ale creditorilor, targuri si negociere dubioase si opace cu diverse organisme mai mult sau mai putin licite, evitarea incapacitatii de plata prin asumarea unui alt tip de obligatii care pana la urma vor anula ideea de stat-national.

    uessr intra intr’o noua faza: falimentele controlate ale economiilor nationale si, sub pretextul garantiilor financiare necesare si cu justificarea oferita de coruptia guvernelor locale, trecerea industriilor in administrarea planificata a specialistilor din Comisariate, de altfel un pas ce era de asteptat sa se intample dat fiind faptul ca aceasta Uniune este una strict ideologica si nu statala. UE nu este un stat, desi mimeaza binisor in plan intern, ci un mecanism complex de inginerie sociala ce urmareste sa transforme cetateanul [si notiunea de cetatenie] prin inlocuirea libertatilor naturale individuale cu drepturi artificiale acordate de catre stat, proclamate pompos dar lipsite de substanta etica si rigurozitate juridica, de multe ori colective insa circumstantiate politic si garantate prin…represiune canalizata impotriva acelor cetateni ce isi pronunta public anticolectivismul; nicicand acest aparat birocratic ce aplica tot mai evident un program totalitarist deocamdata soft nu a fost in slujba cetatenilor europeni, ne’am amagit destul cu intelepciunea si priceperea acestor tehnocrati, ne’au vrajit inde’ajuns cu dedicarea si loialitatea lor pentru cauza nobila a europenismului, iata cum au lucrat atat de bine si cu atata harnicie pentru noi incat in douj’de ani de tratative au produs douj’de mii de pagini si …niciun temei viabil pentru acea entitate juridica capabila sa actioneze/reactioneze in directia apararii propriilor granite, protejarii propriilor cetateni, afirmarii unei politici externe unice: superstatul ue n’a fost capabil sa riposteze nici macar in fata unor caricaturi de pirati ce bantuiau coastele lihnite ale somaliei, iar actiunile energice, viguroase ale fortelor navale europene le ridica la acelasi nivel artistic si moral cu eric_cel_rosu, aprigul viking din southpark.

    totalitarism soft intr’o oarecare masura, nu si daca daca ne amintim ca in olanda liderul unui partid politic parlamentar este judecat pentru delict de opinie, iar in Italia 3 directori Google sub condamnati la 6 luni de inchisoare fara sa fi savarsit nicio fapta penala, ba chiar fara sa fi avut cunostinta de infractiunea pentru care au fost judecati [http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5293993,00.html ]

    daca ne gandim si ca Parlamentul European a desfiintat recent acordul SWIFT [parafat la sf anului 2009], executandu’se teatral, aplicand in mod aberant, abuziv, dreptul sau de veto, doar pentru a’si umfla muschii la aliatul de ieri al Europei si asta chiar in pofida Consiliului ce reuneste totusi sefii statelor membre ale asazisului stat federal si decidentii politicilor externe si de securitate, cu tevatura de rigoare garnisita de Comisie si de presa europeana ce le’au cantat in struna socialistilor din Marea Adunare Europeana, parca totul incepe sa aduca a cosmar in reluare: imperialismul american a primit inca o lovitura naprasnica din partea bravilor delegati la Congres ce dovedesc ca nu uita de bietul popor european asuprit pana si la contul bancar personal de regimul militarist NATO, iata cu cata generozitate si solidaritate oamenii muncii de pe tot cuprinsul Europei s’au ridicat din nou la lupta cea dreapta cu balaurul efbiai si maica’s, siia, aparand drepturile stramosesti ale omului cu conturi in dubai,qatar si eau

    s’un link:
    http://legi-internet.ro/blogs/index.php/2010/02/11/tratat-swift-respins-parlamentul-europea

  2. emil, bun si documentat articol, ai rezumat foarte bine situatia in care se afla Grecia.

    mi s-a parut cam hilar din punctul acesta de vedere un articol din The Guardian de ieri, crezi ca asta ar putea ajuta Grecia sa nu intre in incapacitate de plata? Adica, vorba nemtilor in legatura cu varsta de pensionare la greci, cei care muncesc din greu si locuiesc in afara ar trebui sa le sustina bunastarea celor ramasi… 😀

    http://www.guardian.co.uk/world/2010/feb/28/greece-debt-overseas-support-fund

  3. bun articol, documentat și extensiv :). vin după o zi lungă, însă am avut răbdare să-l parcurg până la final. situația Greciei – și împreună cu ea, a întregii construcții europene – e cam albastră în acest moment. dacă nu se iau urgent măsuri clar antipopulare – precum mărirea vârstei de pensionare, poate chiar și a zilei de lucru, înghețarea ajutoarelor sociale șamd – viitorul multor state europene nu sună deloc bine pe termen mediu și lung. în special având în vedere declinul demografic tot mai accentuat al populației europene

  4. Nu-mi stă în obicei să trag cu laudele, dar acum trebuie: pertinent și exact și articolul lui emil, și suculentul comentariu al lui (? dacă e o doamnă mai e corect “lui”? 🙂 ) euNuke: da, pseudonimul pare a sugera ce se întîmplă -> EU+Nuke, adică o chestie explozivă îmbogățită artificial și “gestionată” socialistoid! Și cînd te gîndești că e doar unul din primele semnale de prăbușire a slăbiciune ale proiectului paneuropean…

  5. si tot din Statele Unite ale Europei:

    Dupa pui de lapusan
    Sa nu dai cu bolovan
    Cumva de li nimeri
    Vai de capu’ tau a hi.
    Pance-s negru, nu-s tigan
    Puiutu-s de lapusan.
    Stau in codru cate-un an
    Cate-un an si cate-o luna
    Copilu-s de mama buna.
    Mai, copile, unde-i mere
    Fii barbat, nu fi muiere
    Ca ti-o mers hirul prin sat,
    Ca n-ai fire de barbat.
    Si-ti sta gandul la-nsurat.
    Insura-m-as si-as fa nunta,
    Numa nu pa vreme multa
    Insura-m-as si-as nunti,
    Numa n-as gazdalui.
    Te-ai dat mandra, dracului
    Tu-i hi talpa iadului
    N-am omorat om de d’iu
    Talpa iadului sa fiu
    N-am spart casa nimanui
    Sa hiu talpa iadului,
    Mandra nu fi cu banat
    N-om fi numa noi in iad
    Hi-or popt’i si preotese
    Si mandre de cele-alese.
    Mandra, ce frumoasa esti
    Si cu dracu te iubesti
    Mai era una ca tine
    Si cu dracu’ s-ave’ bine

  6. Amanda, et al… ironia ironiilor este ca majoritatea grecilor instariti la care face acum apel guvernul elen sint stabiliti in America de Nord si Australia… adica in zonele unde traditional se manifesta capitalismul anglo-saxon iar intruziunea statului e mai redusa. Este atit de ipocrit acest apel si pe atitea planuri – sa ajungi sa cersesti de la cei pe care altfel i-ai fi muls fara jena sau saracit cu buna stiinta daca ar fi ramas in tara – insa cel mai izbitor mi se pare aspectul demagogic. Tipic balcanic: substitui fanariotii locali corupti cu patria la ananghie si apelezi la patriotism pentru a salva sistemul care sufoca patria. Cum se zice si la noi: ar vinde-o si pe ma-sa ca sa iasa basma curata.

    Un PS la postare: pentru UE (in speta, Van Rompuy si ciracii), criza elena este o buna ocazie de a forta si mai apasat cu berbecele “integrarii”. Citez dintr-o postare care merita citita in intregime:

    At last week’s meeting of heads of government, when the crisis in Greece was high on the agenda, he [Van Rompuy] circulated another secret document, this time calling for more central planning of European economies by the EU.
    ….
    AP reports,

    Van Rompuy is drawing up a blueprint for the way European countries manage their economic affairs, proposing that the EU get involved in planning national policies and ensuring they are carried out.

    Van Rompuy makes power grab

  7. Gates: Europe’s demilitarization has gone too far

    asta a fost secretul succesului socialist.
    ca sa ma exprim mai bine: prelungirea agoniei.
    europa a taiat cheltuielile militare axandu’se pe pomeni sociale.
    scolile europene nu mai scot ingineri, mecanici, agricultori samd.
    scot activisti ecologisti ce lupta impotriva propriilor economii.
    au lasat america sa se framante cu securitatea in timo cei ei stateau pe margine comentand si injurand la greu.
    vine scadenta insa.

    am mai amintit de black wednesday

    Soros betting on Euro collapse

    Soros hedge fund bets on demise of the euro

    Bloomberg
    Euro ‘May Not Survive’ Deficit Crisis, Soros Says (Update1)

    This is also going to create a problem for many of the drug cartels who have switched from the dollar to the euro. They are watching their profits shrink as the market for the euro falls. Soros lost some money betting against the dollar after Bush won in 2004. Perhaps he is trying to recoup his losses and also prop up his buddy Obama.

  8. dr pepper: înclin să cred că Soros are dreptate în privința (ne)viabilității euro. Dar iată că ceva bun poate ieși – briții au început deja, poate și europenii continentali vor prinde gustul petrecerilor cu ceai 🙂

  9. pataphyl, soros nu e ceea ce pare a fi.

    http://www.youtube.com/watch?v=_DuafAqAHrc

    a falimentat banca angliei lasand britsii fara economii in miercurea neagra.
    apoi a fugit in america.
    a renuntat la religia iudaica si a supravietuit holocaistului tradandu’si semenii.
    acum este ” un supravietuitor al holocaustului”.
    si asta dupa ce completa listele trenului mortii.

  10. Știu astea, doc, îl disprețuiesc și eu căci merită! Totuși cred că euro nu e viabil! Doar la asta mă refeream încercînd să bag pastiluța cu tea party 🙂

  11. cel putin pentru mine, britons green party e o gluma.

    The Boston Tea Party, 1773

    Victory in the French and Indian War was costly for the British. At the war’s conclusion in 1763, King George III and his government looked to taxing the American colonies as a way of recouping their war costs. They were also looking for ways to reestablish control over the colonial governments that had become increasingly independent while the Crown was distracted by the war. Royal ineptitude compounded the problem. A series of actions including the Stamp Act (1765), the Townsend Acts (1767) and the Boston Massacre (1770) agitated the colonists, straining relations with the mother country. But it was the Crown’s attempt to tax tea that spurred the colonists to action and laid the groundwork for the American Revolution.
    The colonies refused to pay the levies required by the Townsend Acts claiming they had no obligation to pay taxes imposed by a Parliament in which they had no representation. In response, Parliament retracted the taxes with the exception of a duty on tea – a demonstration of Parliament’s ability and right to tax the colonies. In May of 1773 Parliament concocted a clever plan. They gave the struggling East India Company a monopoly on the importation of tea to America. Additionally, Parliament reduced the duty the colonies would have to pay for the imported tea. The Americans would now get their tea at a cheaper price than ever before. However, if the colonies paid the duty tax on the imported tea they would be acknowledging Parliament’s right to tax them. Tea was a staple of colonial life – it was assumed that the colonists would rather pay the tax than deny themselves the pleasure of a cup of tea.
    The colonists were not fooled by Parliament’s ploy. When the East India Company sent shipments of tea to Philadelphia and New York the ships were not allowed to land. In Charleston the tea-laden ships were permitted to dock but their cargo was consigned to a warehouse where it remained for three years until it was sold by patriots in order to help finance the revolution.
    In Boston, the arrival of three tea ships ignited a furious reaction. The crisis came to a head on December 16, 1773 when as many as 7,000 agitated locals milled about the wharf where the ships were docked. A mass meeting at the Old South Meeting House that morning resolved that the tea ships should leave the harbor without payment of any duty. A committee was selected to take this message to the Customs House to force release of the ships out of the harbor. The Collector of Customs refused to allow the ships to leave without payment of the duty. Stalemate. The committee reported back to the mass meeting and a howl erupted from the meeting hall. It was now early evening and a group of about 200 men, some disguised as Indians, assembled on a near-by hill. Whopping war chants, the crowd marched two-by-two to the wharf, descended upon the three ships and dumped their offending cargos of tea into the harbor waters.

    Most colonists applauded the action while the reaction in London was swift and vehement. In March 1774 Parliament passed the Intolerable Acts which among other measures closed the Port of Boston. The fuse that led directly to the explosion of American independence was lit.

    pentru mine asta e o nebuloasa.
    cum sa sarbatoreasca britsii tea party?
    pai tea party este insasi scanteia ce a dus la razboiul de independenta a coloniilor americane impotriva imperiului britanic.
    ce sarbatoresc ei acolo?
    da, este adevarat ca in zilele de astazi, contextul este altul – dar cel putin pentru mine este hilar ca enlglezii sa sarbatoreasca tea party.
    nu mai hilar decat Coffee Party movement: Alternative to tea

    stii cu ce seamana cofee party?
    cu suta de lei promisa de ceausecu de la balconul comitetului central.
    o tampenie mai mare dect asta – greu mi’a fost dat sa vad.

  12. beck cred ca a fost de bun simt. a spus un “unde va imbulziti asa sa-i pupati picioarele lui brown. hoo cu tata!.. a nu stim nimic despre nenea asta”.

  13. Imi place hotniuz. desi nu de putine ori citesc timpenii acolo, de multe ori fac o treaba foarte buna. De cind cu alegerile, ii respect

  14. nu zic ca nu’si fac temele cu constiinciozitate, nu incape vorba: se straduiesc. insa pe chestiunile de fond internationale le lipseste tonul si curajul opiniei personale, sunt foarte conformisti, preiau cat mai sec compunerile altora [de prin agentii], le traduc si le adapteaza oleaca si arareori mai introduc cate’o opinie in subsidiar si’n contradictoriu sau o sursa alternativa, o voce oarecum in opozitie cu ceea ce se prezintap; ce’i drept, nici prin alte ziare/organe de presa romanesti nu am intalnit comentatori pe politica externa care sa fie si stapani pe gandirea lor si specializati si documentati in sfera relatiilor internationale, a istoriei civilizatiilor, a dreptului intrnational. chiar nu’mi vine niciun nume de comentator/eseist consacrat pe politica externa, nici macar figurile iesite din pepiniera dilemei [cioroianu, ghinea, voinescu si insusi plesu] nu mi s’a parut ca ar avea vreun interes deosebit in intrigile politice ale contemporaneitatii globale; imi place ce si cum scriu Neamtu, Aligica, Patapievici, dar nu’i ascult ca pe niste voci autorizate pe domeniul acesta.

  15. fac o mica rectificare.. bancile americane de fapt nu sunt americane, ci… evreiesti. Goldman e pseudonim evreiesc, asa ca ce mai ne dam aici de ceasul mortii ca ce se intampla in lume etc… ? baietii destepti fac jocurile din umbra in stil mare… nici nu ai (deja) voie sa zici ceva rau de ei…

  16. protesteaza,
    in primul rind Goldman nu este un pseudonim, este un nume.
    In al doilea rind, este extrem de usor sa dai vina pe “baietii mari” si pe “conspiratia mondiala evreiasca” ca sa te scutesti matale de efortul de a gindi. e usor, dar nefolositor 😉 te rog, plimba ursu’!

  17. @Protestez: asa e, ai dreptate cu bancile sub pseudonim evreiesc. Banuiesc ca stii ca tot un evreu, sub pseudonimul ICEBERG, a trimis Titanicul in fundu’ Atlanticului de i-au trebuit lui Cameron 80 de ani sa/l caute si sa/l transforme in cateva statuete OSCAR si jdemii de milioane USD in incasari.
    Prin deductie logica, Cameron automat e tot evreu. Cu banii luati din vanzarile la Titanic a facut AVATAR cu care a doborat recordul de incasari de la filmu’ cu barca aia mare. Acum (@protestez, ma mai urmaresti?) cu banii obtinuti de pe urma Avatarului, Cameron va face partea a doua de la Wall Street in care va dezvalui cel mai mare secret al lui Goldman, anume ca , de fapt, in spatele afacerii era unu’ pe care il chema SUCKS (si nu Sachs, asa cum stiau fraierii). Cine va juca rolul lui Sachs?
    Un evreu, of course, Michael Douglas!!!!

    Teoria Constipatiei Rules!!!!

  18. da, urmaresc :))
    si da, goldman e un nume, dar pt altii e un pseudonim… cine are urechi sa auda.. 🙂

  19. in cazul tau, ai urechi, si vezi cu ele. exista anumite temperamente predispuse la teoriile conspiratiei. ele functioneaza intr-un mod foarte simplu: ignora tot ce le infirma teoria si tin mintea doar ceea ce le da dreptate.

    deci, nu despre “urechi de auzit” este vorba, ci despre auzul selectiv, un fel de surzenie, daca vrei.

  20. @bugsy: “wall street 2” arhicunoscutul* oliver stone il filmeaza…daca cumva la respectivul film te-ai referit… 😀
    *arhicunoscut pentru simpatiile comuniste :}

  21. @chriscross: ai dreptate, Oliver Stone este regizorul la Wall Street 2. Mea culpa! M-am lasat dus de valul …..conspirationist!
    Si, daca stau bine si ma agndesc, Stone are profil de “teoria constipatiei.
    Este fan al lui Hugo Chavez si Fidel Castro, iubitor de steag rosu cu secera &ciocan.
    Bineintels, Oliver Stone este tot un pseudonim, numele sau fiind , de fapt, …Oli Stein!

  22. The euro will have broken up before the end of this Parliamentary term, according to the bulk of economists taking part in a wide-ranging economic survey for The Sunday Telegraph.

    Of the 25 leading City economists who took part in the Telegraph survey, 12 predicted that the euro would not survive in its current form this Parliamentary term, compared with eight who suspected it would. Five declared themselves undecided.

    A year ago or less, few within the City would have confidently predicted the currency’s demise. But the travails of Greece, Spain and Portugal in recent weeks, plus German Chancellor Angela Merkel’s acknowledgement that the currency is facing an “existential crisis”, have radically shifted opinion.

    Two of the eight experts who predicted that the currency would survive said it would do so only at the cost of seeing at least one of its members default on its sovereign debt. Andrew Lilico, chief economist at think tank Policy Exchange, said there was “nearly zero chance” of the euro surviving with its current membership, adding: “Greece will certainly default on its debts, and it is an open question whether Greece will experience some form of revolution or coup – I’d put the likelihood of that over the next five years as around one in four.”

    Douglas McWilliams of the Centre for Economics and Business Research said the single currency “may not even survive the next week”, while David Blanchflower, professor at Dartmouth College and former Bank of England policymaker, added: “The political implications [of euro disintegration] are likely to be far-reaching – Germans are opposed to paying for others and may well quit.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here