Regimul genocidar al lui Mao Zedong a ucis mai mulți oameni decât oricare altul din istorie. În termeni strict cantitativi, Mao a fost un criminal mai mare decât Stalin și Hitler puși la un loc; 65 de milioane de chinezi a ucis Mao conform Cărții Negre a Comunismului. Dintre aceștia, conform estimărilor celor mai mulți istorici, între 35 și 55 de milioane de chinezi au murit în perioada „Marelui Salt Înainte”, foametea provocată de colectivizări începând cu 1958. „Saltul” lui Mao nu a dus China într-un viitor de aur și egalitate, a aruncat-o în abis. În cea mai mare foamete din istorie, întrecând cu mult Holodomorul lui Stalin.

Dar cataclismul produs de Marele Salt Înainte, împreună cu destalinizarea începută de Hrușciov în URSS, l-au făcut pe Mao să se teamă că va fi înlăturat de la putere. Răspunsul lui a fost o nouă rundă de teroare prin care urmărea să-și înlăture inamicii politici – Revoluția Culturală.

10 ani de teroare. Gărzile Roșii și Revoluția Culturală

În primele luni al Revoluției Culturale, Mao a închis școlile și a mobilizat studenții și elevii înființând divizii ale Gărzii Roșii în săli de clasă și în campusurile din toată țara. Până în august 1966 – așa-numitul August Roșu -, haosul și distrugerea se dezlănțuiseră în întreaga țară.

Revoluția Culturală a început cu publicarea de către Mao a „Circularei din 16 Mai„, în care avertiza că partidul a fost infiltrat de contra-revoluționari „revizioniști” care puneau la cale o „dictatură a burgheziei”. „Sunt contrarevoluționari care se opun partidului comunist și poporului”, spunea circulara, iar „lupta lor împotriva noastră este una pe viață și pe moarte (…). Prin urmare, lupta noastră împotriva lor nu poate fi altceva decât o luptă pe viață și pe moarte.”

Misiunea Gărzilor Roșii era să distrugă „Cele Patru Vechi Rele” – vechile idei, vechile obiceiuri, vechea tradiție și vechea cultură. Formate din adolescenți și tineri, elevi și studenți, Gărzile Roșii au fost, de la bun început, brațul înarmat al Revoluției Culturale. Instigați de Mao să comită cele mai îngrozitoare crime, tinerii își denunțau profesorii pentru că erau „contra-revoluționari”, adesea îi ucideau în bătaie, își denunțau proprii părinții acuzându-i că se opuneau Partidului Comunist și „poporului”.

În cazuri extreme, recurgeau la canibalism. Își ucideau și apoi mâncau victimele în semn de devoțiunea față de Partid și revoluție.

Canibalism în semn de loialitate și devoțiune pentru Partid

Unele dintre cele mai mari excese ale Revoluției Culturale s-au petrecut la Wuxuan, regiunea Guangxi din sudul Chinei. Acolo, inima, ficatul și organele genitale ale victimelor Gărzilor Roșii erau tăiate și mâncate de tinerii denunțători, totul într-un un act de devoțiune totală pentru partid și revoluție.

În unele licee, studenții și-au ucis directorii în curtea școlii și apoi i-au gătit și le-au mâncat cadavrele pentru a sărbători triumful împotriva „contrarevoluționarilor”, scria New York Times în 1993. Ziarul cita un document despre Revoluția Culturală, produs de Partidul Comunist Chinez în anii ’80, ce tocmai fusese sustras din arhiva PCC.

Conform documentului, cantinele administrate de guvern din Wuxuan expuneau cadavrele umane la vedere, în cârligele de măcelărie, și serveau carnea umană angajaților. „Există multe tipuri de canibalism”, se scrie în documentele sustrase, „și printre acestea se numără: uciderea unei persoane și organizarea unei cine din cadavrul său, tăierea cărnii și organizarea unei petreceri cu multe persoane, împărțirea cărnii, astfel încât fiecare participant să poată lua o bucată mare pe care să o fiarbă acasă, prăjirea ficatul și mâncarea lui pentru proprietățile medicinale, și așa mai departe.”

Cel puțin 137 de persoane, probabil mai multe sute în total, au fost mâncate în provincia Guangxi la sfârșitul anilor 1960, conform documentelor. În cele mai multe cazuri, mai mule persoane mâncau carnea unui singur om ucis, astfel numărul canibalilor s-ar putea ridica la câteva mii.

Incidentele de la Guangxi au fost probabil cele mai ample episoade de canibalism din lume în secolul trecut sau mai mult. De asemenea, au fost diferite de toate celelalte prin faptul că cei care au luat parte la ele nu erau motivați de foame sau boli psihice, ci de ideologie: actele de canibalism aveau loc în public și erau adesea organizate de oficiali locali ai Partidului Comunist. Oamenii luau parte la ele pentru a-și demonstra ardoarea revoluționară. Canibalismul era o dovadă de loialitate.

Zheng Yi, cel care a furat documentele din China, și care la momentul scrierii articolului din NYT, în ianuarie 1993, era în drum spre Statele Unite, citează cazul unei femei care a fost forțată să identifice și să denunțe cadavrul mutilat al soțului ei, care fusese ucis, jupuit, descărnat și mâncat aproape în întregime. Ca pedeapsă pentru că a iubit un „contrarevoluționar”, femeia a fost forțată să doarmă cu capul soțului ucis lângă ea.

În 1968, un profesor de geografie numit Wu Shufang a fost bătut până la moarte de studenții de la școala gimnazială din Wuxuan. Cadavrul său a fost transportat la râul Qian, unde un alt profesor a fost obligat sub amenințarea armei să-i smulgă inima și ficatul. Întorși la școală, elevii au făcut grătare și au mâncat organele profesorului.

„Au existat decapitări, bătăi, înmormântări pe viu, ucideri cu pietre, înecuri, fierberi, înjunghieri în masă, jupuiri, smulgerea inimii, a ficatului, a organelor genitale, tăierea cărnii umane, dinamitarea și multe altele, nici o metodă nu a rămas nefolosită”, conform acelorași documentelor, citate de Taipei Times.

„Nu a fost canibalism din cauza dificultăților economice, ca în timp de foamete”, a spus pentru AFP X.L. Ding, un specialist în Revoluția Culturală la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong. Actele de canibalism „nu a fost cauzate de motive economice, ci de evenimente politice, ură politică, ideologii politice, ritualuri politice”, a spus acesta.

„Sute de milioane de denunțuri spontane sau fabricate au trimis în fața Gărzilor Roșii zeci de milioane de chinezi care păreau, pÂnă atunci, comuniști fideli și muncitori, țărani sau profesori fără altă preocupare decÂt munca, scria Traian Ungureanu în urmă cu patru ani. Peste tot, Gărzile Roșii au organizat așa numitele ședințe de luptă și critică. Acuzații au fost aduși în fața unui public fanatizat și furios.

După condamnarea repetată prin cuvÂntări de înfierare, acuzații au fost plimbați pe străzi sau lăsați în locuri de mare aglomerație cu placarde și lozinci atÂrnAte de gît, cu mÂinile legate la spate și la dispoziția oricărui chinez dornic să își manifeste mÂnia. Mulți au fost umiliți, scuipați, împroșcați cu mizerie, bătuți și uciși. Cei rămași în viață au fost fie trimiși în lagăre de muncă, fie strămutați pentru reeducare în zone sărace, îndepărtate și izolate. Două milioane de oameni sau mai mult au fost uciși.”

„70 la sută a avut dreptate, 30 la sută a greșit”

Deși în China există încă lagăre de reeducare în care sunt închiși milioane de oameni (până la trei milioane, cf. Departamentului de Stat al SUA), viața de azi a chinezilor poate fi cu greu comparată cu perioada Marelui Salt sau cu sălbăticia criminală a Gărzilor Roșii.

Dar Mao rămâne încă un reper, moștenirea îi e încă venerată la cel mai înalt nivel la Beijing, iar Partidul consideră și azi că a avut dreptate.

În proporție de 70%.

Conducerea actuală continuă retorica 70:30 a lui Deng Xiaoping, care a spus că Mao a avut „70 la sută dreptate și 30 la sută a greșit”, scrie IPS Journal. Pentru cele aproape 50 de milioane de victime ale „Marelui Salt Înainte”, spunea Deng, Mao nu putea fi învinovățit decât de „entuziasm excesiv… dar nu era asta adevărat pentru noi toți?”, se întreba fostul președinte. Cum fac și nostalgicii lui Ceaușescu azi și cum ar fi făcut și nostalgicii lui Hitler fără Procesul de la Nürnberg. Când președintele Xi Jinping, în septembrie 2015, și în mod repetat după aceea, a pledat pentru continuarea luptei în numele idealurilor revoluției, el l-a citat direct pe Mao. Și în ciuda nenumăratelor crime ale lui Mao împotriva umanității, politica partidului este aceea de a considera că viața lui nu poate fi redusă la o singură dimensiune. De aceea, China va continua să considere meritele și greșelile lui ca fiind în proporție de 70:30.

Anul trecut, la 30 septembrie, Președintele chinez Xi Jinping a adus un omagiu mumiei lui Mao Zedong din Piața Tienanmen, împreună cu înalți oficiali chinezi, scrie The Straits Times din Singapore.

Dan Tomozei – legătura Sienei Vușcan cu Partidul Comunist Chinez

De două luni, propaganda chineză, cu ajutorul neprețuit al propagandei rusești, s-a dezlănțuit asupra noastră și încearcă să ne convingă că pentru pandemia care a blocat economia României și a întregii planete, și care a provocat sute de mii de îmbolnăviri și moartea a zeci de mii de oameni, fie sunt de vină americanii, fie nu există, e o farsă.

Nu știu cât de conștienți sunt Siena și părinții ei de semnificația costumului pe care l-a purtat la ProTV, dacă sunt conștienți de istoria Gărzilor Roșii și de crimele oribile pe care acestea le-au săvârșit. Nu știu dacă părinții Sienei sunt conștienți că talentul fetiței lor a fost pus în slujba propagandei comuniștilor chinezi, și asta chiar acum, când China are atât de multă nevoie de ceva care să distragă atenția lumii de la minciunile cu care a băgat toată omenirea în carantină.

Știu însă cu siguranță un lucru. Unul dintre prietenii de familie ai Sienei este, de mai mulți ani, un angajat al guvernului Chinei care lucrează de 10 ani la Radio China Internațional, secția română. E vorba de Daniel Tomozei.

„Am așteptat cu nerăbdare emisiunea „Românii au talent” în care a apărut Siena, prietena mea de o viață. Constantin, tatăl minunii de la Cluj care uimește o lume întreagă, m-a anunțat că se apropie momentul difuzării înregistrărilor făcute cu vreme în urmă„, scria Daniel Tomozei pe site-ul personal în seara difuzării cântecului.

„Pe Siena o știu de când gângurea, de la primele luni petrecute în China”, spunea el cu mândrie.

Milioane de români au aplaudat „cântecul milităresc” comunist chinez, au aplaudat costumul Gărzilor Roșii și, fără să știe, au aplaudat prin aceasta crimele înfăptuite de grupările paramilitare de adolescenți, unii dintre ei copii de vârsta Sienei, instigați de Mao.

Mulțumită interpretării Sienei, lumea a uitat pentru câteva minute că e în carantină, iar China a primit un atât de necesar boost de imagine și simpatie. Un mesaj sinistru ambalat în vocea și inocența copilărească a unei fete talentate.

Mai e ceva ce știu cu siguranță. Chiar dacă Siena și părinții ei, ambii profesori universitari, cred că Gărzile Roșii au fost un fel de asociație de cercetași budiști, Dan Tomozei, prietenul lor de familie de atâția ani, autorul a patru cărți despre China, cu siguranță știe mult mai bine. Pentru că angajatul român al guvernului comunist chinez este și un admirator al lui Mao.

Așa arată blogul unui angajat român al guvernului Partidului Comunist Chinez. Pe de o parte, glorificarea lui Mao, cel mai mare criminal comunist din istorie, pe de alta parte și pe aceeași pagina, comemorarea victimelor comunismului din România.

https://dantomozei.ro/2017/08/10/armata-populara-de-eliberare-in-expozitie-aniversara/
https://dantomozei.ro/2015/10/22/poezii-de-mao-zedong-in-limba-romana/
https://dantomozei.ro/2013/12/26/china-il-comemoreaza-pe-mao-zedong/
https://dantomozei.ro/2017/08/10/armata-populara-de-eliberare-in-expozitie-aniversara/

În cărțile lui, China este prezentată publicului român din perspectiva Partidului Comunist Chinez și suntem îndemnați să ne eliberăm din starea de „sclavie” în care ne aflăm ca membri NATO și UE, și să îmbrățișăm „Modelul Chinez„, cum scria într-o carte lansată de el în urmă cu patru ani. Să ne eliberăm de parteneriatul strategic cu SUA și să îl îmbrățișăm pe Mao îmbrăcați în costumul Gărzilor Roșii. Să ne dezbărăm de libertatea de exprimare și de asociere, și să ne mutăm cu toții, ăia care suntem mai răi de gură, într-unul din cele 500 de lagăre de reeducare din China.

Nu vă așteptați însă să găsiți prea multă coerență în textele lui Tomozei. „China reprezintă un model de succes la fel cum Suedia sau Olanda pot fi modele de succes, câtă vreme puțini cunosc despre cele două țări europene că sunt lideri mondiali în multe domenii sociale și economice”, scrie el în prezentarea din care eu nu am înțeles mai nimic a „Modelului Chinez”. „China este un model cu precădere pentru statele mici„, zice el în același text, doar pentru ca două rânduri mai jos să ne spună contrariul: că modelul chinez „vorbește despre ceea ce un grup tot mai mare de oameni reușește să imprime și să dezvolte în plan intern la nivel politic, uman, social, economic”. Ce legătură mai are asta cu țările mai mici ca noi, dincolo de seculara pretinie dintre China și Ceaușescu, suntem invitați să aflăm cumpărându-i cărțile.

Dacă aveam dubii despre cărțile și părerile lui, într-un interviu despre aceeași carte dat angajatorului lui, Radio China Internațional, Tomozei ni le spulberă: „vă mulţumesc şi dvs. personal, şi colegilor noştri [de la Radio China Internațional], dar şi veteranilor români care au activat în secţia de limba română, pentru că fără dvs. şi fără toţi prietenii mei chinezi nu aş fi putut să scriu această lucrare.”

Chinezării despre coronavirus

Într-un video postat pe Facebook în 4 aprilie, angajatul Radio China Internațional avertiza autoritățile din România, cu voce molcomă, iie și fundal de Tudor Gheorghe, că dacă acestea nu cer „urgent” ajutorul Chinei, nu vom putea ieși din „nenorocirea care se apropie” și se vor „pierde multe vieți”. Doar două zile mai târziu, pe 6 aprilie, Tomozei schimbă radical placa și spune exact opusul: criza e o făcătură, pericolul e închipuit, „cineva la București cu origini clare vă ține de sfori și vă închide total nejustificat și nepermis”.

Tot pe în postarea din 4 aprilie, Tomozei amenința autoritățile României (cu moartea?), dacă nu cer ajutorul Chinei „urgent”: „Țara este a românilor, și nu a multinaționalelor care v-au pus și vă țin în funcție, spunea Tomozei cu ton molcom de amenințare sibiană. Dacă omorâți pe români o să fiți și voi gătați de ăia care v-au pus. Încă nu e totul pierdut, cereți ajutor de unde puteți primi [de la angajatorul lui, să ne înțelegem], că dacă nu, o să vă bată Dumnezeu de n-o să vă puteți aduna oasele„.

Într-un articol de pe blogul lui, pe 21 martie, în plină criză a virusului Tomozei ne spune că România trebuie să „se scuture de jugul vestului” și să „privească spre China”: „Da, chinezii și China doresc să fie alături de România și poporul român, în clipe de grea cumpănă sau de bucurie…. pentru ca prietenia poporului chinez și a Chinei să se poată exprima la maxima dimensiune trebuie ca guvernanții de la București să se scuture de jugul vestului, al partenerilor strategici care interzic României se (sic) privească spre Est, spre China bunăoară.”

În urmă cu un an, când Liviu Dragnea era condamnat definitiv la 3 ani și jumătate de închisoare cu executare, angajatul PCC îi urechea de la Beijing pe pesediștii care l-au trădat:

„Toți lașii care acum se leapădă și îl înjură pe Dragnea, se vor îneca în propria vomă și vor muri lipsiți de iertare!”, pentru că „este posibil ca Liviu Dragnea să fie ultimul mare lider de partid din România secolului XXI„. Nici mai mult, nici mai puțin.

Pe de altă parte, Daniel Tomozei nu este un individ tocmai izolat la Beijing. În aceste zile este foarte prezent în presa din România. Începând cu Radio România Actualități, apoi ProTV, Sputnik, Activenews, EVZ, Cotidianul. În urmă cu 6 ani, Digi24 ni-l prezenta pe larg pe Tomozei la emisiunea Pașaport Diplomatic, prin care acesta ne transmitea, din biroul lui de la Beijing, că în China comunistă nu există cenzură. E citit și recomandat și de Victor Ponta.

Radio China Internațional, înființat în anii ’40 de Mao

„La începutul anilor 40 ai secolului trecut, China se afla în perioada războiului de rezistenţă împotriva agresorilor japonezi. (…) Partidul Comunist Chinez a înfiinţat la Yan’an, oraş din nord-vestul ţării, unde avea sediul comitetul central Radio Xinhua de la Yan’an, pentru a informa populaţia din ţară despre situaţia internă şi internaţională şi a mobiliza toate categoriile sociale să participe la războiul de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze. (…) În 1968, s-a inaugurat emisiunea noastră în limba română. La mijlocul anilor 70 ai secolului trecut, numărul limbilor în care difuzăm a ajuns la 43.” (sursa: site-ul Radio China Internațional, secția în limba română).

În continuare, câteva citate din plină pandemie, fără alte comentarii, de la prietenul de familie al Sienei și angajatul guvernului comunist de la Beijing, Tomozei.

• „Tragedia ultimelor săptămâni ne arată că, fără inteligența, filozofia și experiența istorică acumulată de chinezi și ruși, astăzi, lumea se afla într-o criză la limita unui conflict mondial.”
• „Cum era dacă peste criza din Europa și SUA, zone recunoscute drept sfidător-superioare, se așternea un răspuns pe măsură din partea Chinei și Rusiei?”
• „Ca est europeni, educați să așteptăm americanii, privim și ne crucim! (…) Prima dată ne-au bombardat de s-au șters de pe hartă Ploieștul, Brazii și Bucureștii! Acum, a doua oară, ne jefuiesc și călăresc fără bombardamente.”
• Ce lecții învățăm ca est europeni, în aceste zile? Primus. Că acordurile încheiate cu Vestul evoluat nu sunt decât vorbe goale (…) Secundus. Că Parteneriatul (cu SUA) și Uniunea (cu Europa) sunt așa numai la bine(le lor), în realitate fiind dezacorduri și dezintegrări profunde, în situații de criză, lecții de egoism și proastă educație! (…) Că lumea întreagă, cu precădere evoluatul, superiorul și perfidul Occident, este dependent și cu mâna întinsă la ajutorul oferit de China și Rusia, cele mai ponegrite și tocate țări aflate permanent în malaxorul propagandei distructive occidentale libere … controlate politic-economic!”
• „în aceste vremuri în care ne este prezentată cea mai urâtă dintre imaginile parteneriatului invaziv și abuziv derulat de România cu SUA și UE?” 
• etc.

Într-un interviu preluat de pe Radio China Internațional de site-ul pro-rus și pro-chinez administrat de Victor Roncea (de pe lista lui Dughin), ziaristionline.ro, Daniel Tomozei spune:

„China, în ansamblu, societatea chineză în toate laturile ei, este un model pentru întreaga lume.”  

China e un model, integral, în toate laturile ei, așa cum am văzut săptămâna trecută la ProTV, cu tot cu Mao și crimele Gărzilor Roșii.