Sunt câteva lucruri pe care nu le iert liderilor USR:

1. Pozițiile anticreștine și refuzul de a-și asuma onest identitatea stângistă („liberală” în sens american).

2. Snobarea și batjocorirea celor care au deschis bulevardul pe care ei defilează, printre care mă număr. Au mai existat oameni noi în politică, care au dus o luptă și mai ingrată cu monstrul USL (PSD+PNL la 60%). USR a prins turnanta mai favorabilă, atâta tot, iar liderii săi au fost ajutați din umbră, nu boicotați, ca noi.

3. Pretenția că reprezintă mântuirea neamului, salvarea României – un mesianism inacceptabil. Mai sunt și alții care vor anticorupție, reformism, valori occidentale, și au demonstrat acest lucru în înfruntări politice și intelectuale grele, dar înțeleg mai conservator natura umană, limitele statului și esența civilizației occidentale, și nu-și permit să pozeze în salvatori, fiindcă știu că Mântuitor e unul singur.

Această aroganță a generat fractura în zona reformistă a societății; altminteri, am fi putut avea dezbateri doctrinare mai cordiale.

În ce mă privește, voi continua să lucrez în societatea civilă, în Biserică și în amfiteatre, pentru a întări cultura civică a creștinilor și credința creștină a cetățenilor, în timp ce prietenii mei din politică încearcă să coaguleze din nou un pol al dreptei valorilor. România are nevoie de o alternativă reformistă și conservatoare pe dreapta: dacă nu reformezi ce e strâmb, nu poți conserva ce e valoros din identitatea și tradiția națiunii.

Sunt alături de toți cei care detestă aranjamentul securist-mafiot al tranziției; mă separ de toți cei care nu disting putregaiul de esențele nobile și ar vrea să distrugă totodată familia, Biserica și națiunea, doar fiindcă vechea politică a mimat atașamentul față de ele (în timp ce proteja rețelele de prostituție și sclavie, menținea Biserica dependentă financiar de stat și distrugea națiunea prin emigrația forțată a subdezvoltării).

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN   FACEBOOK