Observ că tot mai mulți prieteni și foști colegi, odinioară mai degrabă „progresiști”, devin mai degrabă conservatori. E vorba de oameni analitici, maturi și împliniți, cu studii înalte de chimie, fizică, economie sau umaniste, foști miniștri, întreprinzători sau manageri în multinaționale.
Totodată, am parcurs ieri, ca studiu sociologic individual, comentariile primite de trei liderași de opinie progresei, care găseau scuze violențelor din America, vandalizării statuii lui Churchill de la Londra, sau eliminării unui film vechi din grila HBO. Majoritatea comentatorilor se aflau în dezacord cu aceștia.
Cu timpul, mulți vor înțelege că nu conservatorii, ci progresiștii sunt intoleranți, agresivi și totalitari. Noi nu dorim să impunem nimic nimănui, nu urâm pe nimeni: cerem doar discernământ în inevitabilul progres dinspre ieri spre mâine, și respect pentru civilizația iudeo-creștină în care evoluăm cu toții. Limba, credința, familia, patria, cultura înaltă nu sunt povară, ci comoară. Sigur, moștenirea comunismului e un balast de care trebuie să scăpăm, dar nu tot trecutul e ceva detestabil doar fiindcă s-a petrecut cumva ieri, și nu într-un chip ideal, mâine. Asaltul marginii asupra centrului de greutate al civilizației noastre nu este progres, ci regres în barbarie.
În tot răul, și-un bine: excesele din SUA și Europa arată multor oameni decenți adevărata față a ideologiei stângiste și îi îndepărtează de la această magmă în care dau în clocot iraționalul, ura de sine și utopismul dispus la orice agresiune.
Adrian Papahagi
SURSA Facebook
