Despărțirea de România lui Ceaușescu va mai dura un deceniu sau două. Omul nou, omul recent, homunculul creat în laboratoarele Securității, în școlile de cadre ale PCR, în facultățile unde se preda istorie protocronistă și materialism dialectic, omul hrănit cu Cenaclul Flacăra și Cântarea României, amuzat cu Stela și Arșinel, învățat să se teamă de străini și de conaționali – el este la putere.

Ion Iliescu a vegheat ca acest om profund resentimentar, crâncen de arivist, cu o ură înnăscută pentru tot ce este superior în ordinea gândului, literelor, artelor, gustului, elocinței și eleganței, să domine statul și după 1990.

Avid de bani și de putere, incult, nesigur pe sine, stingher într-o lume prea multicoloră și subtilă pentru grila imprimată în creierul său, acest homo sovieticus adaptat la spațiul mioritic este principala moștenire a comunismului. Din el și-a recrutat PSD rezerva de cadre, cu el a populat parlamentul, ministerele și toată administrația. El este beneficiarul tranziției, și a făcut gol în jurul său.

În siajul bogăției și puterii sale artele nu înfloresc, nu se ridică nicio construcție frumoasă, nicio instituție trainică, nimic. Din vidul său sufletesc și intelectual nu se pot naște decât urâțenie, strâmbătate, pustiire. Gândirea sa nu produce decât rumeguș. Patriotismul său este schimonosit într-un naționalism primitiv. Libertatea îi este străină, fiindcă a fost crescut în lesă.

Datoria vieții noastre este pedagogia libertății, a bunului gust, a civilității decomplexate, a marilor cărți, a adevăraților gânditori, a tradiției valoroase, a politicii înalte. Va trebui să formăm zeci de mii de tineri pe care comunismul nu i-a tarat. Ei vor lua locul homunculului comunistoid abia peste 10-20 de ani… dacă nu vor fi părăsit țara între timp. Din nefericire, omul recent își creează discipolii în paralel, cu resurse infinit mai mari decât ale noastre.

Adrian Papahagi