Om de bine, fără meserie: e activist profesionist. Pentru ce activează? Pentru salvarea a orice mișcă, dar în principal pentru salvarea sa de sărăcie (aici nu-l întrece nimeni).

Din ce trăiește? Din burse și fonduri guvernamentale/ europene. E consultant, tehnocrat, comentator, expert (puțin afiliat unor servicii secrete, sau doar unor rețele de ong-uri globale, e oricum om de rețea).

Dacă e inginer, n-a construit în viața lui un pod. Dacă e doctor, n-a mânuit vreodată bisturiul sau stetoscopul. Dacă e jurist, n-a pledat nicicând în tribunal. Dacă e agronom, n-a văzut niciodată câmpul.

Fără cultură temeinică, dar dotat cu un fabulos mimetism, și-a dorat precaritatea intelectuală cu spoiala unei educații occidentale. Din adevărata cultură a Angliei, Franței sau Germaniei nu a înțeles nimic, dar știe oricând să citeze trei nume la modă și explică oricui e dispus să-l asculte care sunt adevăratele valori europene.

Esențialmente leneș și oportunist, laș și carierist, trăiește din poză. Adevărul nu îl interesează, el este pontiful ideologiei la modă.

Abia și-a terminat licența, dar se crede doctor. Nu a dat viață și nu a crescut un copil, dar știe cum trebuie să fie educați și crescuți copiii altora.

E perfect croit pe tiparul corectitudinii politice: bienpensant și droitsdelhommiste, cum zic francezii mai reacționari (adică drept-cugetător și dreptomist).

E omul recent, noul om nou, mandarinul de plastilină, perfect adaptat formelor la modă în politică și administrație, filistinul modern: încântat de sine, convins că e destinat să-i conducă și să-i lumineze pe ceilalți.

Cel mai mult detestă omul vechi – oglinda în care nu suportă să-și privească impostura morală și precaritatea intelectuală.

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN   FACEBOOK